Coolturalist #18
Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele; Restaurantul japonez care arată ca un desen în creion; Ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății.
Ce m-a bucurat zilele astea: s-au strâns cei 30.000 de euro necesari pentru readucerea la viață a Studio Art Cafe din Cluj, fosta cafenea a actorilor și spațiu pentru spectacole neconvenționale, întâlniri culturale și ateliere creative.
O singură dată am intrat în acea clădire-reper a Clujului. Eram în primii ani de facultate. De-atunci, mi-am tot pus întrebarea „totuși, oare de ce nu se face nimic cu acest spațiu?”. Uite că acum chiar se face: Niște Oameni buni pun umărul la treabă să-l revitalizeze, alături de echipa Teatrului Național.
Cei 30.000 de euro au fost strânși în cadrul galei organizate de Asociația Niște Oameni, pe 5 iunie, la Teatrul Național din Cluj. O dovadă că puterea comunității e cea care, de cele mai multe ori, mișcă lucrurile și ne duce mai departe.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele.
În facultate, când aveam timp să meșteresc lumânări, decorațiuni cu pietre vopsite și alte idei zglobii, visam la un atelier în care să făuresc tot felul de obiecte. Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat și liniștit conexiunea asta vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură.
Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate și un suflu efervescent. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite, i-a dat curaj și i-a deschis porți către libertatea creativă.
Andreea mi-a împărtășit ce înveți o apuci pe calea antreprenoriatului creativ – de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată. Și despre cum, uneori, cele mai faine lucruri ies atunci când nu ții cu dinții de control.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Cum a ajuns Țup cea mai faimoasă ciocârlie din România. Interviu cu Alex Donovici.
📆 (de abonat) Newsletterul Donei Georgia, care trimite lunar o scrisoare cu realități rurale de pe Valea Vâlsanului.
✨ (de curiozitate) Cât de frecvent este abuzul de droguri și alcool în rândul muzicienilor? Cu cifre. (via
)🧠 (de conștientizat) Interviu cu **Andreea Braga: Atâta timp cât violența nu este sancționată, măcar simbolic de comunitate, agresorii vor ști că pot continua, că au câtă putere vor.
🎥 (de văzut) „Balerina” completează Universul John Wick, din 5 iunie, la cinema.
🎧 (de ascultat) Superbă e melodia asta a Alexandrinei: Reguli și jocuri.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
„Venus Express”, un spectacol creat de 3 români, este selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025.
Trei artiști români talentați — Cristina Florea, George Piștereanu și Richard Stan — își unesc forțele într-un proiect teatral curajos montat la Los Angeles: Venus Express, un spectacol SF satiric, cu accente de dark comedy, selectat în cadrul Hollywood Fringe Festival 2025. Scris și regizat de Cristina Florea, spectacolul spune povestea a doi astronauți rătăciți pe Venus, într-o călătorie care devine reflecție despre tehnologie, umanitate și iluzia progresului. George Piștereanu interpretează un personaj inspirat de Elon Musk, iar regizorul Richard Stan aduce pe scenă un concept vizual cinematografic, semnând light design-ul, multimedia și sound-ul. Producția are 6 reprezentații în luna iunie, la Actors Company – Other Space Theater.
„Am scris Venus Express ca o revoltă artistică față de o lume din ce în ce mai fragmentată”, spune Cristina Florea. Actorul George Piștereanu recunoaște că proiectul l-a scos din zona de confort, dar l-a atras tocmai prin forța textului: „Este un text puternic, cu umor negru și accente profetice.” Iar pentru Richard Stan, revenirea în teatru după ani dedicați videoclipurilor muzicale este o întoarcere la prima dragoste: „Atmosfera de lucru e fantastică, iar Venus Express simt că e începutul unui nou capitol artistic pentru mine.” O poveste românească, spusă departe de casă, dar cu o energie colectivă care trece dincolo de granițe.
Shirokuro, restaurantul japonez din New York care arată ca un desen în creion.
În cartierul East Village din New York, Shirokuro aduce o experiență cu totul diferită: un restaurant japonez unde granița dintre artă și gastronomie se estompează. Cu un decor monocrom, care pare un desen în creion într-un caiet de schițe, spațiul impresionează prin pereți cu motive tradiționale japoneze, podele ilustrate manual și o atmosferă parcă ruptă dintr-o lume imaginară.
Conceptul vizual – semnat de artistul Mirim Yoo – transformă fiecare colț într-o scenă artistică 2D și contrastează cu detaliile reale, precum vesela ceramică colorată sau bucătăria deschisă.
De ce avem mai mult ca oricând nevoie de povești.
40% dintre britanici n-au citit nicio carte în ultimul an, arată un sondaj recent. Philip Roth spunea încă din 2000 că obiceiul de a citi romane va dispărea, pentru că lumea nu va mai avea răbdarea și liniștea pentru a urmări o poveste pe mai multe sute de pagini. Și totuși, Elif Shafak ne amintește câtă nevoie avem de povești tocmai acum.
Cărțile de ficțiune nu sunt doar un moft intelectual, ci o formă de igienă emoțională. Romanele, prin natura lor, ne obligă să stăm, să simțim, să empatizăm. Ele ne oferă cadrul prin care înțelegem nuanțe, suntem martori la slăbiciunile și transformările altora – și, implicit, ale noastre. Ficțiunea nu oferă rețete, pași sau tactici, dar creează spațiu pentru reflecție, pentru umanitate.
Scriitoarea Elif Shafak vede o speranță în tinerii care merg la evenimente literare. Așa cum Epopeea lui Ghilgameș a rezistat mii de ani și încă ne învață despre prietenie, pierdere și transformare, romanele moderne pot fi oglinzi ale sufletului nostru. Romanele nu au nevoie să demonstreze nimic, ci doar să ne amintească că suntem fragili, mereu în căutare și capabili să ne schimbăm.
Cum e mai bine să învățăm – din audiobook-uri sau cărți tipărite?
Când vine vorba de învățare, cărțile audio s-ar putea să nu fie cea mai bună opțiune. De ce? Pentru că, spre deosebire de o carte tipărită, la care poți reveni ușor la un pasaj mai greu, la cele audio e mai greu să recuperezi ce ai pierdut. Și e posibil ca, de cele mai multe ori, să nu mai derulezi, ci doar mergi mai departe, chiar dacă ai confuzii.
Asta nu înseamnă că audiobook-urile nu sunt valoroase – din contră, ele pot fi un exercițiu bun de concentrare și o opțiune minunată pentru beletristică. Dar dacă ai în față un text tehnic sau vrei să înțelegi idei complicate și contepte complexe, cititul clasic e o soluție mai bună.
DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)
Ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății Cluj.
Unele lucruri au nevoie de timp să se așeze ca să poți scrie despre ele. Zilele trecute am publicat articolul despre Oamenii Dreptății Cluj. Apoi am mai adăugat niște paragrafe.
Plecând de la momentele de pe scenă, am scris despre lucruri de care sunt mândră și lucruri care poate nu-mi fac cinste, dar pe care le-am schimbat în timp.
Mi-am amintit de discuțiile părinților mei despre plecatul la muncă în străinătate de când eram copil, dar și de teama cuibărită la mine-n piept.
Am mărturisit cum am judecat greșit din lipsă de cunoaștere. Am povestit cum m-am vindecat de ignoranță. Despre cât de absurzi suntem. Despre cum e să fii umăr pentru cei de lângă tine care au pierdut un om drag.
Am plecat de la spectacol cu gândul că lumea e încă frumoasă și de noi depinde încotro se îndreaptă.
Tot ce-am luat cu mine de la Oamenii Dreptății e mai jos. Să-ți priască și să-ți dea curaj. Iar dacă ai fost la eveniment, mi-ar plăcea să aflu cu ce gând ai plecat acasă.
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
O lucrare despre umanitate realizată cu ajutorul inteligenței artificiale.
„În ultima vreme, lucrez aproape exclusiv cu inteligența artificială. Testez unelte, analizez tipare. E o călătorie liniștită și totuși palpitantă. N-am fost niciodată genul care să stea pe margine – merg după ce e nou, chiar și când mă sperie.”
Ai vreo sugestie de îmbunătățire pentru Coolturalist? Completează formularul de mai jos și ajută-mă să fac lucrurile mai bine. Durează un minut și e 100% anonim.
Îți mulțumesc! ✨
ZONA DE INTERES
Clujul intră în sărbătoarea TIFF.
Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Cluj între 13 și 22 iunie, cu un program bogat și variat: peste 200 de filme, concerte și evenimente speciale dedicate atât cinefililor, cât și profesioniștilor din industrie. De la pelicule vechi de un secol, până la cele mai noi producții, TIFF promite o ediție cu adevărat diversă, care își propune să mulțumească toate gusturile.
„Cred că au fost peste 1.000 de filme vizionate de echipa condusă de Mihai (Chirilov, directorul artistic TIFF – n.red.), din care au fost selecționate 200. Avem 172 de filme lungi și 28 de scurtmetraje din 53 de țări. Vom avea o ediție diversă, cu multe surprize și filme din toate genurile. Vom avea o ediție în care vom încerca să oferim publicului aceeași experiență de festival plăcută așa cum am făcut în fiecare an. Vom avea filme pentru toate gusturile.”, spune Tudor Giurgiu, președintele TIFF.
Ediția cu numărul 24 va fi deschisă de filmul Christy, o coproducție Irlanda–Marea Britanie în regia lui Brendan Canty, recompensată cu premiu la Berlin. Povestea emoționantă despre maturizare și curajul de a o lua de la capăt va fi proiectată în aer liber, în Piața Unirii, vineri, 13 iunie, de la ora 20:45. Evenimentul de deschidere va include și un moment special dedicat actorului Florin Piersic, căruia i se va înmâna Premiul de Excelență.
Printre invitații de onoare ai acestei ediții se numără și Maria de Medeiros, cunoscută pentru rolul din Pulp Fiction, care va primi Trofeul Transilvania pentru Contribuția specială adusă cinematografiei mondiale, și Béla Tarr, unul dintre cei mai influenți regizori contemporani, care va fi distins cu Premiul pentru Întreaga Activitate și va susține un masterclass deschis publicului și tinerilor cineaști.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
O fotografie panoramică a Căii Lactee realizată într-o zonă izolată din valea cactușilor din deșertul Atacama, cunoscută pentru concentrația mare de plante de cactus. „Valea nu este ușor de explorat, dar merită întotdeauna efortul de a căuta noi compoziții în astfel de locuri impresionante, sub cerul nopții.”, spune fotograful Pablo Ruiz.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
de Tatiana Ernuțeanu
îmi migrează dinții la dreapta
spațial nocturn
cu nasul în perna
altcuiva
străpung visul cu coastele
pagubă ce sunt!
cu toate rujurile întinse
peste orice zi bună
care n-a mai fost
de când puterea mea
nu mai e o barieră neon
cu toate mirodeniile la suprafață
pun răzvrătirile în cuantum
de mii de calorii
pentru plăcerea gurii
cu vinovăție
în fața oglinzii
bag mâna în carne
pe o cale paralelă
ca și cum aș smulge
un sigiliu gingival
să rămână acolo doar os
și mușchi și recompensă
pentru „n-ai punct de contact”
dar eu am
dorința să ajung în clădirile înalte de sticlă
de unde poți scuipa fractal și etern
peste cercurile progresiste din Suedia cu clasicism cu tot
peste sextinguri și orgasme care nu-ți fac dioptriile mai mici
și viața mai blândă
peste tehnocenul care nu e un destin
peste derivă
peste aici nu ești tu
peste toate protestele
cu care treci dintr-un timp în altul
cu brațele doldora de cioburi
Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊
Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.
Ne recitim peste două săptămâni! 🌞