Știi care-i culmea ipocriziei, mai nou? Să folosești AI ca să generezi desene în „pix” pe care să scrie „M-am săturat de toate reclamele făcute cu AI”. Am văzut zeci de așa-zise desene de felul ăsta zilele astea. E totuna cu a genera texte cu AI în care critici scrisul cu AI și ridici în slăvi importanța vulnerabilității.
În fine, să revenim la oile noastre. Ai în ediția asta noutăți diverse, unele care te vor mângâia pe suflet, altele probabil o să te revolte, iar altele o să ți se pară inedite. Citește ediția și dă-o mai departe cui simți că i-ar plăcea.
Dacă vrei să-mi faci un cadou de ziua mea (care a fost ieri), cel mai onest și frumos cadou pe care îl pot primi e aprecierea ta pentru acest proiect.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
„Lăutăresele din umbră ale României”: proiectul care readuce în atenție poveștile unor artiste prea puțin cunoscute.
„Lăutăresele din umbră ale României” este un proiect inițiat de Șaraimanic, dedicat femeilor care au însoțit generații de oameni prin cântecul lor, dar ale căror povești au rămas, de multe ori, prea puțin cunoscute. Șapte întâlniri cu șapte lăutărese au devenit punctul de plecare pentru o carte semnată de Călin Crainic și pentru un spectacol-eveniment. Până la lansare, proiectul le aduce poveștile mai aproape de public printr-o serie de episoade video. Trei dintre ele au fost publicate deja: Mioara Lincan, Viorica Rudăreasa și Păsăluța Feraru.
Cartea și spectacolul „Lăutăresele din umbră ale României” vor fi lansate marți, 8 decembrie 2026, la Teatrul „Constantin Tănase” din București. Evenimentul va reuni toate cele șapte artiste pe aceeași scenă, pentru prima dată, într-un concert de gală dedicat muzicii și poveștilor lor. Proiectul își propune să le recunoască locul în patrimoniul muzical românesc și să le aducă în atenția publicului pe cele care au păstrat vii cântece, tradiții și istorii transmise prin muzică. Vă invit să urmăriți videourile cu antenele deschise, să vă dați voie să simțiți și să intrați în universul artistelor.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
🗞️ (de citit) Un interviu cu RĂZVAN OMOTĂ, realizat de Camelia Chițescu: „Aș vrea să mă definească faptul că sunt om, un om creativ care își împărtășește creativitatea cu alți oameni.”
🌐 (de explorat) La 25 de ani de la lansare, Wikipedia rămâne unul dintre puținele spații de pe internet construite în jurul colaborării și accesului liber la cunoaștere, nu al reclamelor, algoritmilor și captării atenției. Într-un articol publicat de Scena9, Vlad Dumitrescu explorează povestea enciclopediei online și comunitatea de voluntari care o întreține, inclusiv în România, unde platforma a ajuns la aproximativ 541.000 de articole.
Dincolo de cifre, aflăm cum bibliotecari, profesori, studenți și pasionați contribuie la documentarea și verificarea informațiilor și de ce acest model de inteligență colectivă devine cu atât mai important într-o lume în care răspunsurile generate de AI sunt tot mai prezente, dar procesele din spatele lor rămân adesea opace.
🎤 (de simțit) Un poem superb despre deziluzia și confuzia care pot apărea la trecerea de la tinerețe la viața adultă, mai ales atunci când realitatea nu seamănă deloc cu ceea ce ți-ai imaginat că va fi, rostit de autoarea lui.
🎶 (de ascultat) Delia a lansat „Femeia”, o piesă-manifest despre demnitate, libertate și presiunile sociale asupra femeilor.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
16 ani de muncă pentru un film care celebrează creativitatea umană.
Realizarea filmului Wildwood, cea mai nouă producție a studioului Laika, a durat 16 ani și a implicat peste 1.000 de artiști. Povestea o urmărește pe Prue, o fată de 13 ani care pornește într-o aventură pentru a-și salva fratele mai mic, răpit de un stol de ciori și dus într-o pădure misterioasă, populată de animale vorbitoare, bandiți și personaje fantastice. Dincolo de firul narativ plin de aventură, filmul impresionează prin universul vizual complex și prin atenția acordată fiecărui detaliu.
Realizat prin tehnica stop-motion, care presupune animarea personajelor și decorurilor fizice cadru cu cadru, Wildwood este și o demonstrație a măiestriei și creativității umane. Echipa a folosit chipuri imprimate 3D pentru a reda expresiile personajelor, iar unele scene au necesitat mii de marionete. Regizorul Travis Knight descrie alegerea acestei tehnici drept un act discret de rebeliune, într-o lume în care imaginile și videoclipurile pot fi generate cu ajutorul AI. Asta-i dovada că răbdarea, ingeniozitatea și munca oamenilor rămân de neînlocuit în procesul creativ, indiferent cât AI slop ne înconjoară.
Un parfum despre răni, suferință și dorința de a fi iubit.
Artistul italian Filippo Sorcinelli, cunoscut pentru creațiile vestimentare liturgice realizate pentru papii Benedict al XVI-lea și Francisc, explorează prin parfumurile sale teme precum spiritualitatea, sexualitatea, suferința și memoria. Cel mai nou parfum al casei sale, UNUM, se numește Vulnus („rană”, în latină) și pornește de la întrebarea: „Ce parte din noi continuă să trăiască în locul în care am fost răniți?”. Inclusiv sticla reflectă această idee: are aspectul pielii umane învinețite și poartă urma unei mușcături date chiar de artist. Compoziția combină note de fier ruginit, vanilie, piele, iasomie și caramel ars, pentru a reda tensiunea dintre durere și nevoia de afecțiune.
Relația lui Sorcinelli cu parfumeria s-a dezvoltat din experiența petrecută în biserici și din munca sa de creator de veșminte liturgice pentru Vatican. Mirosul de tămâie, ceară caldă și lemn vechi l-a făcut să descopere legătura puternică dintre miros și memorie, iar în 2014 a lansat primul parfum UNUM. Astăzi, creațiile sale pornesc adesea de la experiențe personale, simboluri religioase sau momente intime, uneori incomode. Pentru artist, parfumul este o formă de poezie, iar pielea, o „arhivă vie” a experiențelor noastre. Prin Vulnus, transmite și o idee simplă, dar profund umană: chiar și oamenii care au fost răniți continuă să-și dorească să fie iubiți.
Descoperiri surprinzătoare în lumea artei: două picturi ale lui Caravaggio, identificate în 48 de ore.
Doi istorici de artă au anunțat, în decurs de doar două zile, descoperirea a două picturi care i-ar aparține lui Michelangelo Merisi da Caravaggio și ar proveni din perioada de început a carierei sale. Prima este un portret întunecat al unui tânăr, identificat de istoricul Gianni Papi. Tabloul fusese atribuit anterior școlii toscane din secolul al XVI-lea și vândut la o licitație la Viena, în 2017, pentru doar 3.810 euro. A doua descoperire îi aparține istoricului de artă Maria Cristina Terzaghi, care a identificat pictura „Tânăr cu un vas de trandafiri” într-o colecție privată din Franța. Lucrarea era cunoscută până acum doar prin copii și descrieri istorice.
Terzaghi consideră că tabloul a fost realizat în jurul anilor 1596–1597 și susține autenticitatea lui prin calitatea picturii, în special prin expresia personajului și detaliile chipului și vestimentației. Istoria lucrării este la fel de interesantă: aceasta a făcut parte din colecția pictorului Cavalier d’Arpino, a ajuns ulterior în posesia cardinalului Scipione Borghese și a fost scoasă la licitație la Paris în 1909. Cele două anunțuri readuc în atenție primii ani ai lui Caravaggio, o perioadă din care se cunosc relativ puține lucrări și care continuă să le ofere surprize istoricilor de artă.
Filmul românesc „Nu e locul tău aici”, recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de la Cottbus.
Filmul românesc „Nu e locul tău aici”, scris și regizat de Florin Șerban, a câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Cottbus, din Germania. Distincția se adaugă celor trei premii obținute la Festivalul de la Locarno, inclusiv Leopardul de Aur, și premiului pentru cel mai bun actor câștigat de Adrian Văncică la Festivalul de la Sarajevo. Lungmetrajul se află și pe lista scurtă pentru Premiile Academiei Europene de Film, ale căror nominalizări vor fi anunțate pe 14 noiembrie.
Cu Adrian Văncică în rol principal, filmul urmărește povestea unui chirurg care descoperă că fiul său adolescent s-a alăturat unui grup extremist și a fost implicat într-o crimă. Acțiunea se desfășoară pe fundalul unei anchete criminalistice și explorează relația complicată dintre tată și fiu. „Nu e locul tău aici” intră în cinematografele din România pe 27 noiembrie, iar echipa filmului va participa la proiecții speciale în mai multe orașe, inclusiv la Cluj-Napoca, pe 26 noiembrie.
Un tren transformat în hotel de lux, suspendat deasupra unui râu din Africa de Sud. Oaspeții pot vedea elefanți chiar din cameră.
În Parcul Național Kruger din Africa de Sud, un tren vechi de aproape un secol a fost transformat într-un hotel de cinci stele, suspendat pe un pod feroviar deasupra râului Sabie. Kruger Shalati – The Train on the Bridge are 24 de apartamente amenajate în vagoane, cu ferestre panoramice din podea până în tavan, prin care oaspeții pot observa elefanți, hipopotami, bivoli și crocodili venind la apă. Hotelul mai are șapte camere într-o clădire de lângă pod și o piscină construită deasupra râului, de unde turiștii pot privi animalele sălbatice. Designul îmbină detalii inspirate de trenurile istorice cu mobilier contemporan și obiecte realizate de artizani africani.
Locul are și o istorie legată de primele safariuri feroviare din regiune. În anii 1920, trenurile care traversau zona Selati opreau peste noapte pe acest pod, iar pasagerii coborau pentru cine și activități în apropierea naturii sălbatice. Linia ferată a fost scoasă din uz în 1973, iar podul a rămas abandonat până în 2020, când a fost redeschis sub forma hotelului Kruger Shalati. Astăzi, experiența include și două safariuri zilnice cu ghizi specializați, mesele și o selecție de băuturi. Proiectul a transformat o parte din patrimoniul feroviar al Africii de Sud într-un loc de cazare în care întâlnirea cu animalele sălbatice începe chiar de la fereastra camerei.
La 11 ani, Albert Oprea (Brickasso®) a construit un portret al lui Brâncuși din 18.750 de piese LEGO.
La doar 11 ani, Albert Oprea din Cluj-Napoca, cunoscut și ca Brickasso®, a construit un portret al lui Constantin Brâncuși din 18.750 de piese LEGO. Lucrarea, intitulată „The Infinite”, a fost prezentată pe 29 octombrie, la Târgu Jiu, în cadrul Kaleidoscope Culture Festival 2026, și marchează 150 de ani de la nașterea sculptorului. Privită de la distanță, construcția dezvăluie chipul lui Brâncuși, iar de aproape, zeci de mici scene și detalii inspirate din operele sale, printre care Coloana Infinitului, Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.
Lucrarea include și nouă miniscene inspirate de identitatea celor nouă universități europene participante la festival, cu simboluri din artă, educație, știință și tehnologie. Albert își construiește manual creațiile, fără programe de proiectare, iar pasiunea pentru LEGO s-a transformat treptat într-un stil artistic propriu. În 2026, a obținut locul al doilea la „Românii au Talent”, este ambasador LEGO România și a colaborat cu branduri precum Porsche și Lidl. Pe 7 noiembrie, va urca pentru prima dată pe scena TEDx, la Baia Mare, unde va vorbi despre răbdare și creativitate, într-un discurs intitulat „Arta de a nu te grăbi”.
Danny Boyle spune povestea nașterii presei tabloide moderne într-un film despre Rupert Murdoch.
Regizorul britanic Danny Boyle („Trainspotting”, „Slumdog Millionaire”) revine cu „Ink”, un film despre începuturile presei tabloide moderne și transformarea jurnalismului într-o industrie a atenției. Inspirată din evenimente reale, povestea începe în 1969, când magnatul australian Rupert Murdoch (Guy Pearce) cumpără ziarul britanic The Sun și îl angajează pe jurnalistul Larry Lamb (Jack O’Connell) pentru a-l transforma într-un competitor important pe piața media. Noua strategie editorială mizează pe titluri provocatoare, scandaluri, povești despre celebrități, sex și sport – o rețetă care aduce succes comercial, dar ridică și întrebări despre etica jurnalismului și responsabilitatea față de cititori. Din distribuție face parte și Claire Foy, într-un rol inspirat de experiențele mai multor jurnaliste din acea perioadă.
Danny Boyle vede în transformarea ziarului The Sun unul dintre momentele care au anticipat mecanismele actuale ale economiei atenției: conținutul construit pentru a provoca reacții și a capta interesul publicului, de la clickbait la rețelele sociale. Filmul nu îl prezintă pe Murdoch doar ca pe un personaj negativ, ci urmărește și felul în care ambiția comercială și dorința de a schimba regulile presei ajung să intre în conflict cu responsabilitatea jurnalistică. Scenariul este semnat de James Graham și adaptează piesa sa de teatru „Ink”, premiată cu două distincții Tony. Filmul a avut premiera la Festivalul de la Veneția, în competiția pentru Leul de Aur, și va ajunge în cinematografele din România pe 29 ianuarie 2027, distribuit de Independența Film.
„Interstellar” primește primul său set LEGO, creat după o idee propusă de un fan.
Fanii filmului „Interstellar”, regizat de Christopher Nolan, vor putea avea propria navă Ranger din cărămizi LEGO. Este primul set oficial inspirat din filmul lansat în 2014 și a pornit de la o propunere a unui fan, designerul Minibrick41587, publicată pe platforma LEGO Ideas. Modelul a strâns peste 10.000 de susținători și a fost selectat pentru dezvoltare. Macheta propusă are 561 de piese, o cabină care se deschide și spațiu pentru două minifigurine – Cooper și dr. Amelia Brand –, dar și pentru roboții TARS și CASE.
Setul nu are încă o dată oficială de lansare sau un preț, iar versiunea finală ar putea suferi modificări față de modelul inițial. Estimările indică însă că ar putea ajunge în magazine la sfârșitul lui 2027 sau începutul lui 2028. Proiectul face parte din programul LEGO Ideas, prin care fanii pot propune construcții, iar cele care ating pragul de 10.000 de voturi intră în evaluarea companiei. Până acum, programul a transformat în seturi oficiale idei inspirate din filme precum „Jaws”, „Wall-E” și „The X-Files”.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Poate inteligența artificială să facă artă? O expoziție explorează relația dintre AI și creația artistică.
Expoziția „BrutAIsm”, un proiect de cercetare artistică inițiat de Andrei Ivănescu, explorează relația dintre inteligența artificială generativă și artă, pornind de la o întrebare: poate AI-ul să creeze artă sau doar să imite ceea ce există deja? Deschisă între 16 noiembrie și 16 decembrie, la Muzeul Național de Artă al României, expoziția propune o perspectivă critică asupra posibilităților și limitelor noilor tehnologii și asupra felului în care acestea schimbă raportarea noastră la creație și patrimoniul artistic.
Unul dintre experimentele prezentate, „Ești ceea ce mănânci”, folosește 106 autoportrete din colecția muzeului pentru a antrena un model de inteligență artificială, care prelucrează atât imaginile, cât și biografiile celor 84 de pictori. Vizitatorii pot descoperi astfel poveștile artiștilor și legăturile dintre ei, printr-o experiență care transformă colecția muzeului într-un spațiu de explorare a memoriei vizuale. Proiectul include și un manifest care propune depășirea simplei imitații a artei existente și explorarea unui limbaj artistic propriu inteligenței artificiale. Expoziția poate fi vizitată în Galeria Națională, la etajul al doilea, iar accesul se face pe baza biletului de intrare în valoare de 32 de lei.
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
Cazul Felix Alexa de la TNB readuce în discuție abuzurile de putere și tăcerea din lumea teatrului.
Conflictul de la Teatrul Național București (TNB), declanșat de angajarea regizorului Felix Alexa, a readeschis o discuție mai amplă despre abuzurile de putere, hărțuirea în mediul cultural și lipsa unor mecanisme eficiente de protecție pentru artiști. Într-un interviu acordat publicației Scena9, actorul Conrad Mericoffer a explicat de ce și-a dat demisia din TNB, după aproape trei ani în care a fost angajat al instituției. Dincolo de nemulțumirile legate de climatul profesional din teatru, el a criticat decizia de a-l angaja pe Felix Alexa, pe care îl acuză că l-a intimidat și umilit în timpul repetițiilor, la începutul carierei sale. Mericoffer vorbește despre o cultură a tăcerii, alimentată de teama actorilor că își pot pierde locurile de muncă sau oportunitățile profesionale dacă reclamă comportamente abuzive. El cere mecanisme de protecție reale, proceduri clare și mai multă solidaritate între colegi.
O altă mărturie care a readus în atenție trecutul regizorului este cea a actriței Anka Levana, care a povestit pentru Cultura la dubă despre experiența unei relații încheiate în urmă cu 15 ani cu Felix Alexa. În mărturia publicată, actrița susține că, după despărțire, a trecut prin luni de hărțuire, amenințări, urmăriri și violență și spune că a apelat în repetate rânduri la poliție. A ales să vorbească public după ce alte femei au făcut noi mărturii despre comportamentul regizorului. Felix Alexa a respins acuzațiile și a susținut că este ținta unei campanii de defăimare. Într-o scrisoare transmisă aceleiași publicații, acesta a anunțat că i-a dat în judecată pe regizoarea Iulia Grigoriu și pe actorul Alex Călin, cărora le contestă declarațiile, și că nu intenționează să renunțe la proiectul de la TNB.
Pe 10 noiembrie, TNB a anunțat suspendarea repetițiilor pentru spectacolul „Tartuffe”, în regia lui Felix Alexa, „până la identificarea soluției profesionale adecvate pentru continuarea proiectului”. Decizia a venit după o întâlnire între managerul Ada Hausvater și ministra Culturii, Ioana Ciocan. Anunțul publicat de Cultura la dubă nu oferă detalii despre viitorul colaborării cu regizorul, ci consemnează suspendarea temporară a repetițiilor.
Dincolo de cazul de la TNB, o analiză publicată de Adevărul încearcă să explice de ce actorii și studenții pot ajunge să tacă în fața abuzurilor. Actori, regizori și psihologi vorbesc despre dezechilibrul de putere din lumea teatrului, unde accesul la roluri, contracte și colaborări depinde uneori de persoane influente. Mihai Călin atrage atenția asupra vulnerabilității artiștilor angajați pe perioadă determinată, care se tem că nu li se vor mai prelungi contractele dacă vorbesc. Regizorul Bobi Pricop subliniază că absența unei constatări instituționale nu înseamnă automat că acuzațiile au fost infirmate, mai ales dacă sesizările nu au fost analizate pe fond. Psihologii intervievați explică și rolul rușinii, al îndoielii de sine și al fricii de a nu fi crezut. Una dintre întrebările importante ridicate de analiză schimbă perspectiva discuției: în loc de „De ce nu a vorbit până acum?”, ar trebui să ne întrebăm „Ce a făcut-o să simtă că nu poate vorbi în siguranță?”.
În acest context, a fost lansată și o petiție adresată Ministerului Culturii, prin care semnatarii solicită verificarea procedurii de angajare a lui Felix Alexa la TNB, un control al Corpului de control al ministerului și comunicarea transparentă a măsurilor luate de instituție. Petiția este semnată de actori, regizori, dramaturgi și alți profesioniști din domeniul cultural.
Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc! 😊
Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.
Ne recitim peste două săptămâni!