Coolturalist #40

Este „arta” făcută cu AI artă?; Cum arată debutul Moldovei la Bienala de la Veneția; Audioghid cu inteligență artificială, testat la Muzeul Național Brukenthal.

Vreau să trăiesc analog. Asta zice Delia în piesa lansată vineri. Îmi place, deși eu nu-s neapărat cu muzica comercială românească. Dar stau așa și mă gândesc cât de neobișnuit e faptul că numim trăitul trăit analog. Când ar trebui să fie trăit și atât. Viață.

Știi când trăiesc eu cel mai analog? Când vin la țară și pun mâna pe o sapă. Sau pe o greblă. Sau pe un smoc de iarbă. Weekendul ăsta am venit pe la ai mei, să punem în grădină ce-i de pus și să scot ochii din ecranul ăsta în care îmi petrec jumătate de viață.

Până una alta, nu uita să trăiești. Analog sau cum îți vine.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Este „arta” făcută cu AI artă?

Tu ce zici? O să ne dăm seama în viitor dacă o carte, o melodie sau o ilustrație a fost făcută de (cu) AI? Din capul locului avem două extreme: una în care rezultatul este un prompt (exemplu Lolita Cercel în muzica românească) și extrema în care e făcut 100% de om. Între cele două extreme avem o zonă de mijloc formată dintr-o plajă foarte largă de lucrări de tipul 20% AI-80% uman, 50% AI-50% uman, 70% AI-30% uman. Cum ne raportăm la ele? Unde tragem linia?

Îmi vin în minte două exemple din primul registru. În 2025, Lolita Cercel, prima cântăreață 100% virtuală din România, cu voce, chip și linie melodică generate cu inteligență artificială, a strâns milioane de vizualizări în doar câteva săptămâni. În 2024, Ai‑Da, robotul pictor ultra‑realist, vindea la Sotheby’s un portret al lui Alan Turing pentru o sumă record.

Astea sunt doar două dintre știrile care au ajuns la mine de-a lungul timpului și care îmi ridică multe semne de întrebare. Cred că nu e zi să nu citesc ceva despre AI, în mod inevitabil. Eu nu sunt artistă, dar munca mea constă în scris, un alt teritoriu care până nu demult era profund uman. Pe de altă parte, sunt un om care îndrăgește arta, o consumă în diverse forme, scrie poezie și a construit proiecte editoriale care vin în ajutorul ei. Poate tocmai de aici apare și nevoia de a înțelege unde ne aflăm și încotro ne ducem.

Cine ar trebui să stabilească regulile: artiștii, publicul sau platformele? Ne va mai păsa dacă o lucrare e creată de om sau generată de AI? Dacă „artistul” n-are trăiri, dar lucrarea lui capătă valoare în piață, ce evaluăm, de fapt, când spunem că acel ceva e artă: intenția, procesul sau rezultatul? Unde trasăm linia? Am scris despre asta într-un nou articol.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Revoltă la Berklee: cursul despre inteligență artificială, contestat de studenți.

La Berklee College of Music, una dintre cele mai cunoscute școli de muzică din lume, sute de studenți contestă introducerea unui curs despre compoziția asistată de inteligență artificială. În doar două zile, peste 400 de persoane au semnat o petiție în care acuză instituția că legitimează instrumente precum ChatGPT, pe care le consideră responsabile pentru „furtul” creațiilor artiștilor și pentru erodarea autenticității în muzică. Reacțiile sunt puternice, de la studenți care cer eliminarea cursului până la absolvenți care spun că ar fi refuzat să participe dacă s-ar fi aflat în aceeași situație.

De cealaltă parte, conducerea universității susține că rolul său este să pregătească studenții pentru realitatea industriei, unde tehnologia devine tot mai prezentă. Cursul propus promite să exploreze atât potențialul, cât și limitele inteligenței artificiale în procesul creativ. Dincolo de conflict, situația reflectă o tensiune tot mai vizibilă în lumea artistică: între protejarea creației umane și adaptarea la instrumente care pot schimba radical modul în care se face muzică.

Un spațiu-cheie din Cluj revine: ce aduce nou Edison House of Music.

După o pauză, Edison House of Music se redeschide pe 24 aprilie și revine în circuitul cultural din Cluj cu patru zile de concerte consecutive. Spațiul își marchează relansarea cu artiști din zone diferite, de la hip-hop și jazz, la rock alternativ, printre care Vlad Dobrescu, Coma, Jazzbois și Vița de Vie. Seria de evenimente, programată între 24 și 27 aprilie, marchează reluarea activității unui loc care a devenit, în timp, un reper pentru scena alternativă locală.

Dincolo de concerte, noul concept include o cafenea cu spațiu de audiții, un Listening Room dedicat muzicii și filmului, dar și Music Gallery, un proiect de expoziții tematice. Un detaliu rar pentru un astfel de spațiu este aparatul de inscripționat viniluri, care aduce publicul mai aproape de procesul de creație.

„Ne dorim ca Edison să devină mai mult decât un club sau o cafenea, vrem să oferim comunității locale un loc unde vii să asculți muzică, să descoperi artiști, să te lași purtat de povești și să întâlnești oameni care iubesc aceleași lucruri ca tine.”, spune Alin Vaida, fondatorul Jazz in the Park.

Covoare suspendate și drone: cum arată debutul Moldovei la Bienala de la Veneția.

Republica Moldova participă pentru prima dată oficial la La Biennale di Venezia, cu o instalație semnată de Pavel Brăila și curatoriată de Adelina Luft. Proiectul, „În a mia și a doua noapte”, trimite subtil la imaginarul din O mie și una de nopți și propune o experiență discretă, centrată pe atenție și apropiere. În spațiul expozițional, covoare suspendate cu ajutorul dronelor creează o imagine care îmbină familiarul cu tehnologia.

Lucrarea reinterpretează simbolic atât covorul, obiect legat de casă și memorie, cât și drona, de obicei asociată cu controlul sau conflictul. Inspirându-se din tradiția covoarelor țesute în casele și satele din Moldova, transmise ca zestre și purtătoare de memorie de familie, dar și din motivul oriental al bisat al-rih (covorul zburător) din O mie și una de nopți, instalația vorbește despre fragilitate, solidaritate și nevoia de a imagina un viitor comun într-o lume instabilă. În loc de evadare, propune un alt tip de „zbor”: unul care ține oamenii împreună.

Radu Jude și Cristian Mungiu, selecționați la Festivalul de Film de la Cannes 2026 cu noile lor filme.

„Jurnalul unei cameriste”/ „Le journal d’une femme de chambre”, cel mai nou film regizat de Radu Jude, va avea premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes, în secțiunea Quinzaine des Cinéastes. Este primul proiect realizat de cineast în afara României, o coproducție franco-română filmată între Franța și România, cu Ana Dumitrașcu în rolul principal. Filmul pornește de la un dialog cu romanul lui Octave Mirbeau și urmărește povestea unei tinere românce care lucrează în Franța, explorând teme precum migrația, diferențele Est–Vest și relația dintre literatură și cinema.

În paralel, Cristian Mungiu revine în competiția oficială a Festivalului de la Cannes cu filmul „Fjord”, o producție internațională filmată în Norvegia și realizată alături de Sebastian Stan și Renate Reinsve. Povestea urmărește două familii dintr-un sat norvegian, unde diferențele de valori și educație pun la încercare relațiile dintre părinți și copii. Este o revenire importantă pentru Mungiu în competiția de la Cannes, la aproape două decenii după premiul Palme d’Or câștigat în 2007.

„Red Bull Rap Lab”: când hip-hop-ul întâlnește naiul.

„Red Bull Rap Lab” propune o serie de colaborări în care piese hip-hop cunoscute sunt reinterpretate complet, prin întâlnirea dintre rapperi și instrumentiști din alte zone muzicale. Ideea proiectului este simplă: cântece pe care le știi deja sunt scoase din contextul lor obișnuit și reconstruite live, într-un cadru intim, de tip repetiție, fără public, unde accentul cade pe experiment și chimie artistică.

Unul dintre exemple este colaborarea dintre Deliric și Răzvan Popescu, care au reinterpretat piesa „Am visat că schimbăm lumea”. Sunetul de hip-hop se împletește cu naiul, într-o versiune mai aerată și mai emoțională decât originalul, iar ambii artiști vorbesc despre provocarea de a ieși din zona de confort. Dincolo de rezultat, proiectul mizează pe improvizație, adaptare și momentul în care două lumi muzicale ajung să se întâlnească natural.

Audioghid cu inteligență artificială, testat la Muzeul Național Brukenthal.

Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a lansat un test pilot al primului audioghid cu inteligență artificială din oraș, un sistem care le permite vizitatorilor să interacționeze direct cu AI-ul, să pună întrebări despre lucrările expuse și să primească explicații în 12 limbi. Accesul se face simplu, prin scanarea unor coduri QR amplasate lângă opere, care trimit către o aplicație dedicată, dezvoltată împreună cu o firmă IT locală.

În această primă etapă, sistemul este disponibil pentru 13 lucrări din Palatul Brukenthal, inclusiv capodopere precum „Ecce Homo”, un portret al baronului Samuel von Brukenthal sau lucrări religioase de patrimoniu. Reprezentanții muzeului spun că proiectul este gândit ca o alternativă mai interactivă la audioghidurile clasice, iar informațiile oferite de AI sunt strict verificate și provenite din surse controlate. Testarea va continua până la finalul lunii mai, iar reacțiile primilor vizitatori au fost în mare parte pozitive, mulți apreciind modul inedit de a explora muzeul direct de pe telefon.

Descoperiri din prima epocă a fierului în zona Castelul Corvinilor.

Castelul Corvinilor din Hunedoara continuă să scoată la lumină urme ale trecutului, în contextul lucrărilor de restaurare aflate în desfășurare. Arheologii au descoperit în zona monumentului obiecte datând din prima epocă a fierului (perioada Hallstatt, 1.200–450 î.Hr.), lucru care arată că zona a fost locuită intens încă din preistorie. Printre descoperiri se numără și fragmente ceramice, inclusiv un vas bine conservat, prezentat publicului de Muzeul Castelului Corvinilor.

Săpăturile au loc în cadrul celei de-a doua etape de restaurare a castelului, un proiect finanțat prin PNRR, după o primă fază derulată cu fonduri europene. Autoritățile spun că zona Hunedoarei are un potențial arheologic ridicat, iar cercetările actuale confirmă importanța istorică a perimetrului din jurul unuia dintre cele mai vizitate monumente din România, care atrage anual peste 380.000 de turiști.

Traseu de street art pe una dintre cele mai cunoscute rute de transport.

Linia 6 a metroului din Paris nu este doar una dintre cele mai folosite rute de transport, ci și un traseu neobișnuit de „galerie de artă” în mișcare. Între stațiile Métro de Paris line 6, călătorii pot vedea de la fereastra vagoanelor fresce de mari dimensiuni semnate de artiști internaționali de street art precum Seth, Shepard Fairey sau Inti, dar și lucrări ale altor nume cunoscute din scena urbană.

Aceste intervenții fac parte din proiectul „Boulevard Paris 13”, inițiat ca un muzeu în aer liber în arondismentul 13, unde peste 55 de lucrări transformă clădirile într-un parcurs artistic permanent. Practic, o simplă călătorie cu metroul devine o experiență culturală în sine, iar între stațiile Glacière și Quai de la Gare, privirea poate surprinde unele dintre cele mai spectaculoase picturi murale ale orașului.

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Tablou realizat de Picasso în valoare de peste 1 milion de euro, câștigat cu un bilet de 100 de euro.

Un pasionat de artă din Paris a câștigat un tablou Picasso evaluat la peste 1 milion de euro, în cadrul unei tombole caritabile cu bilet de 100 de euro, organizată în sprijinul cercetării pentru Alzheimer. Câștigătorul, un inginer software, a spus că inițial a crezut că este o farsă și că a aflat vestea în timpul unui apel video cu casa de licitații Christie’s din Paris.

Tombola, aflată la a treia ediție, a vândut 120.000 de bilete și a generat 12 milioane de euro, iar lucrarea câștigată este „Head of a Woman”, un portret al muzei Dora Maar, realizat de Pablo Picasso în 1941. Inițiativa a devenit un proiect recurent care aduce opere de artă de mare valoare în astfel de loterii globale, iar edițiile anterioare au strâns fonduri pentru cauze umanitare și culturale din Africa și Liban.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🧠 (de conștientizat) „Dacă robotul poate să scrie un text perfect, ce-ți mai rămâne ție? Să scrii textul imperfect.” Un interviu cu Irina Dumitrescu, cercetătoare în literatură engleză medievală și șefa catedrei de Studii Medievale Engleze a Universității din Bonn.

🎭 (de văzut) Spectacolul de teatru Clean Hands, o comedie despre iluzia îmbogățirii rapide și consecințele dependenței de jocuri de noroc, la Teatrul de Nord Satu Mare - Sala Studio.

📖 (de citit) Doza de umor pe care nu trebuie să o ratezi: Donald Trump pentru noi este Iisus Hristos 2.

🎶 (de dat play) ‘Cultura e mai mult decât niște cărți necitite.’ | Educație și cultură, cu Zavatos & Dragoș Costache.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Opt lucrări de la Muzeul Național de Artă al României, expuse la Art Safari.

Opt lucrări din patrimoniul Muzeul Național de Artă al României ajung la Art Safari, ca parte din extinderea expoziției dedicate lui Nicolae Vermont și atmosferei Belle Époque. Printre ele se remarcă „Autoportret la șevalet” (1905), o lucrare care îl surprinde pe artist în propriul atelier și care reflectă atât viața boemă a epocii, cât și imaginea romantică a creatorului. Vermont, format la București sub îndrumarea lui Theodor Aman și apoi la München, rămâne unul dintre numele-cheie ale modernizării artei românești de la începutul secolului XX.

Expoziția, găzduită de Art Safari New Museum de pe strada Amzei (București), reunește lucrări din toate etapele creației sale, de la schițe și gravuri, până la compoziții alegorice, religioase sau cu mesaj social. Vizitatorii pot descoperi astfel evoluția unui artist care a traversat stiluri și teme diverse, într-un context mai larg care readuce în prim-plan efervescența artistică a vremii. Accesul se face pe bază de bilet, cu prețuri variabile în funcție de pavilioanele incluse.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 aprilie 2026

la țară te poți trezi oricând că omul căruia i-ai dat ieri bună ziua azi nu mai e
câinele pe care l-ai mângâiat acum câteva minute a fost terfelit de o combină
vecinul pe care l-ai întrebat de sănătate a fost lovit mortal de un cal
moartea e mai palpabilă
dacă întinzi brațul suficient e posibil s-o atingi
aici, în oraș, steagul negru agățat la scara blocului te lasă rece
dintre zecile de suflete care stau la aceeași scară cu tine nu știi pe cine vizează
bine, nici nu știi cine-ți sunt vecinii
dar gândește-te numai
în timp ce tu curățai o ceapă
te certai că n-ai făcut destule
sau te plângeai că n-ai timp să faci câte ai vrea
la câțiva metri de tine, deasupra sau dedesubt
cineva închidea ochii pentru ultima oară

la țară moartea zburdă printre florile de câmp în picioarele goale
în oraș urmează un du-te vino monoton printre ziduri și betoane

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Victor Brauner, în fața unui tablou de Joan Miró, prezentându-și sculptura Lupul-masă (1939-1947). Sursa: modernism.ro.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞