Coolturalist #35
Artiștii şi personalul tehnic, obligaţi să respecte un program de 8 ore pe zi; Omul care a înregistrat sunetele Timișoarei timp de 30 de ani; Primii artiști anunțați la Jazz in the park.
Îți vine să crezi sau nu, dar până de curând n-a ajuns la urechile mele muzica lui Benjamin Clementine. Dar m-am îndrăgostit de la primele piese auzite.
Benjamin Clementine este un artist britanic atipic, greu de încadrat într-o singură categorie. Poet, muzician și performer, a devenit cunoscut pentru combinația dintre vocea sa gravă, aproape teatrală, și textele profund personale. Perioadele de instabilitate și lipsuri, inclusiv anii petrecuți cântând pe străzile Parisului, i-au modelat profund discursul artistic.
Muzica lui vorbește deschis despre identitate, alienare, rasă, suferință și reziliență. A refuzat constant traseul clasic, alegând să-și construiască o carieră în termenii lui: prin albume conceptuale, apariții rare și declarații curajoase.
Una dintre piesele mele preferate e „I Won’t Complain”, care e și unul dintre cele mai vulnerabile și sincere momente de pe albumul său de debut, At Least For Now.
***
În prezent, Coolturalist ajunge la aproape 1.400 de iubitori de artă. Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, oricui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
Omul care a înregistrat sunetele Timișoarei timp de 30 de ani.
Din pasiune pură și instinctul de a nu lăsa lucrurile să se piardă, Csaba Kalman a documentat, din anii ’90 până azi, aproape fiecare concert local la care a avut acces în Timișoara. Cu echipamente modeste și fără sprijin financiar, a construit o arhivă impresionantă de peste 2.000 de înregistrări live unice care surprind jam session-uri, trupe dispărute, experimente sonore și momente irepetabile din viața muzicală a orașului. El o numește simplu: „o radiografie concretă a ce s-a întâmplat în oraș în ultimii 30 de ani”.
Arhiva lui Csaba e despre memorie și consecvență. Fost arhivar într-o fabrică de pantofi, a aplicat aceleași principii și pasiunii sale: ordine, catalogare, răbdare. Înregistrează discret, cu scaunul pliabil și microfonul mereu la el, selectând inițial doar ce îl atingea profund, apoi, odată cu tehnologia, aproape tot ce consideră „sunet acceptabil”. De la rock, jazz și blues, la muzică tradițională maghiară sau experimente sonore, arhiva reflectă pulsul unui oraș.
Astăzi, Csaba trăiește modest, fără venit stabil, dar cu sentimentul că munca lui are sens. Arhiva e încă vie și în creștere, iar el nu se grăbește să o „predea” cuiva. Ideal, spune, ar fi să ajungă într-o instituție publică, unde să rămână accesibilă și protejată. Până atunci, sunetele Timișoarei stau la el acasă, ordonate, catalogate și gata să fie ascultate de oricine e suficient de curios.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Fosta garnizoană din Cluj devine hub cultural: 2.000 m² pentru expoziții, ateliere și comunitate.
Fosta garnizoană militară din Cluj-Napoca, situată pe bulevardul 21 Decembrie 1989, prinde viață sub forma unui nou hub cultural, unde peste 2.000 de metri pătrați vor fi dedicați expozițiilor, atelierelor și evenimentelor comunitare. Lucrările sunt aproape finalizate – tavane, pardoseli, uși, structuri metalice și mobilierul necesar sunt aproape gata – și proiectul, finanțat cu aproape 6 milioane de euro, promite să devină un punct de referință pentru viața culturală a orașului.
Același lucru se întâmplă și în Timiș, la Giroc, unde o fostă unitate militară va fi transformată într-un hub cultural, demonstrând că patrimoniul istoric poate fi valorificat pentru nevoile culturale ale prezentului.
Recrearea mirosurilor istoriei: de la biblioteci vechi la mumii egiptene.
Oamenii de știință încearcă să readucă la viață aromele trecutului cu ajutorul chimiei, arhivelor și inteligenței artificiale. De la mirosul cărților vechi din bibliotecile seculare până la aroma mumiiilor egiptene, cercetătorii combină analiza chimică cu simțul olfactiv uman pentru a recrea experiențe senzoriale care ne apropie de istorie. „Fără acces la miros, pierzi intimitatea pe care aceasta o aduce în interacțiunea dintre noi și obiecte”, explică chimistul Matija Strlič, specialist în știința patrimoniului cultural.
Un exemplu elocvent este Biblioteca Catedralei St. Paul din Londra, unde Strlič și colega sa, Cecilia Bembibre, au documentat mirosul cărților și al mobilierului vechi de secole. Au identificat compușii chimici care dau aroma distinctivă, iar apoi o „rețetă” olfactivă care ar putea fi recreată chiar și peste sute de ani, chiar dacă oamenii nu vor mai vizita biblioteci fizice.
Proiectele echipei s-au extins la mumii egiptene vechi de mii de ani. Analizând aerul din sarcofage și combinând chimia cu evaluarea olfactivă a specialiștilor, cercetătorii au reușit să recreeze mirosul mumiei, surprinzător de plăcut datorită uleiurilor, rășinilor și condimentelor folosite în procesul de mumificare. Astfel, vizitatorii Muzeului Egiptean din Cairo vor putea simți aromele trecutului fără a afecta obiectele originale, iar analiza olfactivă devine un instrument noninvaziv pentru conservare și cercetare.
Pe lângă artefacte, cercetătorii recreează și mirosuri istorice mai abstracte, de la canalele Amsterdamului secolului XVII până la descrieri ale „Iadului” din predici din secolul XVI. Studiile arată că mirosul poate transforma modul în care percepem istoria, făcând-o tangibilă și profund umană. (via Savantgarde)
Transportul public din Reșița devine spațiu de cultură și informare prin proiectul „Călătorește prin cultură”.
Transportul public din Reșița capătă o nouă dimensiune prin proiectul „Călătorește prin cultură”, o inițiativă care transformă timpul petrecut în autobuze și troleibuze într-o experiență culturală și educativă. Prin coduri QR amplasate în mijloacele de transport, călătorii pot accesa platforma digitală care oferă informații utile, resurse culturale și un scurt istoric al transportului public local. Proiectul îmbină mobilitatea urbană cu promovarea culturii și se desfășoară în contextul Conferinței NISPAcee.
Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin a contribuit prin punerea la dispoziție a unor volume ale scriitorului reșițean Gheorghe Jurma, astfel încât inițiativa să susțină identitatea culturală locală.
De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️
Record de vizitatori la muzeele din Alba Iulia: peste 97.500 de oameni în 2025.
Anul trecut, Muzeul Palatul Principilor Transilvaniei și Muzeul Principia din Alba Iulia au atras aproape 100.000 de vizitatori, marcând un record pentru instituțiile culturale administrate de municipalitate. Muzeul Palatul Principilor, deschis în februarie 2024 în clădirea istorică în care a locuit și voievodul Mihai Viteazul, a fost vizitat de peste 25.000 de persoane în primul an, iar expoziția permanentă a fost îmbogățită cu bunuri culturale și digitale, oferind o experiență multisenzorială prin costume de epocă și prezentări interactive de tip storytelling. În total, 35.600 de vizitatori au beneficiat de acces gratuit, iar 61.918 au achitat biletul, dintre care aproape 20.000 au fost copii, elevi și studenți.
Muzeul Principia, situat în Piața Cetății, valorifică vestigiile Castrului Roman Apulum și cuprinde un Lapidarium cu monumente și elemente arhitecturale romane. În 2025 a fost introdus biletul compus, care permite accesul la ambele muzee, iar din acest an va include și Casa Velican, recent restaurată, unde au avut loc primele ședințe ale Consiliului Dirigent. Managerul Centrului Cultural Palatul Principilor, Robert Roman, subliniază că muzeele s-au consolidat ca repere culturale și turistice și că pentru 2026 obiectivul este dezvoltarea patrimoniului expozițional și atragerea de noi finanțări pentru conservarea și valorificarea acestuia.
Tăblițele de la Tărtăria, vedetele expoziției de la Muzeul de Istorie din Cluj.
O expoziție inedită la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj aduce în prim-plan printre cele mai vechi artefacte descoperite în România, inclusiv celebrele tăblițe de la Tărtăria, considerate de unii specialiști ca purtând cea mai veche scriere din lume, de acum aproximativ 5.500 de ani. Deși datarea lor exactă rămâne în continuare subiect de dezbatere, tăblițele, alături de alte piese rare, precum mandibula de mamut, oferă vizitatorilor o incursiune fascinantă în trecut, prin povești și contexte care le fac cu adevărat speciale.
Expoziția „Comori nespuse. Istoria Transilvaniei prin obiecte” este gândită cronologic, de la Epoca Pietrei și până în epoca contemporană, și include descoperiri din epocile dacică, romană și medievală, cum ar fi vase dacice, cranii deformate pentru a semnala statutul social, tezaure de aur sau artefacte de uz casnic și armament. Managerul muzeului, Felix Marcu, spune că fiecare piesă are o poveste și că vizitatorii pot descoperi atât patrimoniul local, cât și conexiuni cu istoria mai largă a Transilvaniei.
„Gipsy Queen”: Alina Șerban aduce pe marile ecrane o poveste despre luptă și incluziune.
Pe 27 februarie, filmul „Gipsy Queen”, cu Alina Șerban în rol principal, ajunge în cinematografele din România, aducând în prim-plan o poveste emoționantă despre luptă, reziliență și iubirea care te obligă să rămâi în picioare. Ali, mama interpretată de Șerban, își croiește drumul într-o lume inegală, iar boxul devine spațiul în care poate proteja viitorul copiilor săi. Filmul, co-producție Austria-Germania în regia lui Hüseyin Tabak, a fost nominalizat la 11 premii internaționale și a câștigat 7, inclusiv distincții pentru interpretarea excepțională a Alinei Șerban, care, fără experiență în box, a învățat și a luptat cot la cot cu sportivi profesioniști.
Dincolo de performanța artistică, „Gipsy Queen” deschide o discuție esențială despre incluziune și educație, oferind publicului o reprezentare rară și complexă a unei femei rome, văzută cu demnitate și forță, dincolo de stereotipuri. Alina Șerban, laureată a numeroase premii internaționale și distincții naționale, continuă să transforme experiențele personale și sociale în povești universale, iar filmul devine astfel nu doar un portret individual, ci și un apel la egalitate și la șanse egale pentru toți.
Artiștii şi personalul tehnic vor fi obligaţi să respecte un program de opt ore pe zi şi să îşi ponteze activitatea.
Artiștii angajați în instituțiile publice de spectacole și concerte vor trebui să lucreze, oficial, 8 ore pe zi și să-și evidențieze timpul de muncă. Ministerul Culturii a publicat normele care reglementează programul de lucru, la solicitarea Curții de Conturi, într-o încercare de a aduce ordine într-un sistem în care munca artistică nu a fost până acum cuantificată clar. Noile reguli cer pontarea repetițiilor, spectacolelor, dar și a așa-numitei „munci invizibile” (studiul individual, memorarea textelor sau pregătirea de acasă) declarată pe proprie răspundere.
Ministerul susține că măsura vine ca răspuns la dezechilibre evidente: artiști care nu mai urcă pe scenă de ani de zile, dar sunt plătiți, și alții care lucrează constant peste 40 de ore pe săptămână fără diferențe salariale. Managerii instituțiilor vor fi obligați să facă programe săptămânale care să permită tuturor angajaților să-și atingă norma, iar orele fictive pot fi sancționate conform Codului Muncii. În același timp, angajații au dreptul să conteste deciziile pe care le consideră nedrepte.
Ministrul Culturii, Andras Demeter, vorbește despre o reformă mai amplă a sistemului cultural, pe care îl consideră incompatibil cu rigiditatea modelului clasic de muncă „8 ore pe zi”. Deocamdată, rămân întrebări deschise legate de sancțiuni și de situațiile în care norma nu este atinsă sau este depășită. O clarificare importantă a venit pe 6 februarie: noile reguli se aplică doar instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Culturii, nu și celor ținute de primării sau consilii județene, iar programul de lucru poate fi inegal, atât timp cât se ajunge la 160 de ore lunar.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Ruralități #14: despre capcanele confortului, miei la -15 grade și lemne pe foc la 3 dimineața, scrise de Dona Georgia.
🎶 (de explorat) Programul complet Classix Festival 2026 – Art & Mind, care are loc în perioada 1-8 martie.
📖 (de neratat) Unfinished love stories. 22 de povești despre iubire.
🎟️ (de luat bilet) Hituri legendare ale trupelor ABBA, The Beatles și Queen, reinterpretate simfonic la Opera Națională Română Cluj, pe 9 martie.
🧠 (de curiozitate) Ce îi face pe oameni să nu mai vrea niciodată să revadă un film foarte bun?
😊 (de descrețit frunți) Life hacks, pro tips și sfaturi pentru o viață mai bună de la băiatul pe care-l cauți când ți se strică ziua și vrei niște glume proaspete cu care s-o mai îndrepți puțin.
🗞️ (de înțeles) Modelul de business al lui Jeffrey Epstein în lumea artei.
🎶 (de ascultat) Asaf Avidan - Sounds Like Art - Moderne Galerie, Sarrebruck - ARTE Concert. Muzică împletită cu gânduri despre artă:
🎥 (de văzut) Noul spot publicitar realizat de Pepsi.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Line-up de excepție la Jazz in the Park 2026.
Cea de-a 14-a ediție a festivalului Jazz in the Park va avea loc între 5 și 7 iunie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, aducând publicului artiști remarcabili din țară și din străinătate. Capul de afiș al acestei ediții este Lisa Simone, fiica legendarei Nina Simone, muziciană, compozitoare și activistă pentru egalitate, care aduce pe scenă nu doar jazz-ul autentic, ci și un mesaj puternic despre valori, incluziune și curaj. Alături de ea, festivalul va găzdui nume internaționale precum Marcos Valle, Venna, Yilian Canizares, supertrio-ul nordic Bugge Wesseltoft, Arild Andersen și Gard Nilssen, dar și artiști români promițători, selectați prin competițiile Jazz in the Park 2025.
Festivalul continuă tradiția rezidențelor artistice, cu pianistul Nik Bartsch prezent pe întreaga durată a evenimentului, oferind recitaluri solo, duo și cu formația sa, Ronin, alături de un masterclass și participarea la conferința „Întâlniri pe prispă”. Jazz in the Park este mai mult decât muzică: combină experiența live cu promovarea de valori pozitive, consolidându-se ca unul dintre cele mai apreciate festivaluri de jazz din Europa, câștigând în 2019 trofeul „Best Small European Festival” și acumulând peste 550 de concerte internaționale în cei 14 ani de existență.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
Când știința întâlnește arta: studenții UB și UNATC transformă Grădina Botanică într-un platou creativ.
La finalul lunii ianuarie 2026, serele și spațiile Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” din București s-au transformat într-un veritabil „platou vizual”, grație unui proiect interdisciplinar realizat de studenți ai Universității din București și ai UNATC. Sub deviza „Atunci când știința și arta se întâlnesc, natura devine limbaj comun”, inițiativa a reunit biologi și artiști vizuali într-o colaborare care a pus în valoare frumusețea naturală, jocurile de lumină și detaliile vegetale, dar și sensibilitatea și creativitatea participanților. Fotografiile rezultate surprind plante, structuri și spații care respiră viață, oferind o perspectivă atât estetică, cât și respectuoasă față de mediul înconjurător.
Proiectul, coordonat de studenții Andrei-Vlăduț Gușter (UB) și Teodora-Cristiana Gheorghe (UNATC), a fost mai mult decât un exercițiu academic: a fost un laborator de explorare și creație, în care abordările științifice și artistice s-au influențat reciproc. Experiența le-a arătat tinerilor cât de valoros este să lucrezi dincolo de disciplinele proprii și le-a oferit un context real pentru a înțelege colaborarea interdisciplinară. Pentru Grădina Botanică, proiecte de acest tip confirmă rolul său de spațiu viu, deschis dialogului și experimentului, unde natura devine limbaj comun între știință și artă.
Mai multe fotografii cu verde crud aici.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
21 decembrie 2025
sunt o operă de artă
aflată într-un proces neîntrerupt de devenire
proces care se sfârșește odată cu mine
și la fel ca orice lucrare de artă,
scopul meu e să nu te las indiferent
indiferența e moarte
sentință
e carcasa pe care tu o numești suflet
e praful depus pe cărțile de poezie pe care nu le mai deschide nimeni
sunt artist și artă deopotrivă
schița care nu se lasă terminată
până nu-ți tulbură puțin măruntaiele și așa-zisa liniște sufletească
inspirația care apare fără să te-ntrebe dacă e momentul oportun
și dispare la fel de brusc cum a venit
dovada că unele forme de artă nu se țin atârnate pe pereți,
nici închise sub cuburi de sticlă
ci trăite, devorate, chestionate.
***
Mai multe poeme scrise de mine poți citi aici.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊
Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.
Ne recitim peste două săptămâni!
Oh! Benjamin. Și pentru mine a fost descoperirea anului. Și surpriza și mai mare a fost când l-am văzut în Dune.
Mulțumesc mult de mențiunea Ruralitǎților și a Iubirilor neterminate 💚🙏.