Coolturalist #33
2025, anul în care ai făcut loc pentru cultură. O ediție cu interviurile, articolele și poeziile care au fost pe sufletul tău.
Salut! Sper că ai pășit cu seninătate în noul an. ✨
În 2025, ai ales să nu pui cultura pe mute. Ești, cel mai probabil, una dintre cele 16.070 de persoane care au intrat pe izabellalukacs.ro anul ăsta. Cu fiecare ocazie, ai petrecut pe site, în medie, 2 minute și 41 de secunde.
Deși inboxul tău e plin, ai ales conștient să faci loc și pentru cultură: tu și alți 1.330 de oameni v-ați întâlnit cu arta în Coolturalist, iar 1.789 de oameni au primit CooltCluj săptămânal. În total, 3.120 de oameni au spus DA newsletterelor cu substanță croșetate de mine de mai bine de un an încoace.
Poate nu ți-ai deschis toate e-mailurile de la bancă, dar cele cu știri din artă, interviuri și evenimente culturale au avut întâietate. Ai deschis, în medie, 39% dintre edițiile Coolturalist.
În toate cifrele astea ești TU: felul în care ți-ai hrănit curiozitatea, timpul pe care l-ai alocat pentru lectură, newsletterul pe care nu l-ai ignorat. Îți mulțumesc că ai ales să mă citești și ai făcut loc pentru cultură în 2025.
Azi îți propun o plimbare prin cele mai îndrăgite și citite interviuri și teme despre care am scris pe blog anul trecut.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
Nu degeaba i-am dat acest nume acestei rubrici. În 2025, ai făcut cunoștință cu artiști, antreprenori și nu numai prin interviurile pe care le-am publicat: Andra Andriucă, Tibi Codorean, Cosânzenele Gătesc, Tatiana Ernuțeanu, Trupa EYEDROPS, Andreea Chiser, Crina Prida, Doru Toma, Ștefan Asafti și mulți alții.
În plus, nu te-ai speriat de textele lungi. Cel mai lung articol pe care l-ai citit pe site este interviul cu artista Alexandra Mîță: 4.747 de cuvinte, adică aproximativ 22 de minute neîntrerupte de lectură. Felicitări.
Dintre interviurile care ți-au stârnit curiozitatea cel mai mult anul ăsta, amintesc câteva mai jos:
De vorbă cu Cătălina, fondatoarea Partidului Amabil: „Dacă ai claritate și curaj, nu mai ai nevoie de un salvator; devii unul”.
Îți sună cunoscut Partidul Amabil? Dacă și tu le admiri creativitatea și claritatea cu care pun punctul pe „i” când vine vorba de integritate, bunătate și autonomie emoțională, o să-ți placă interviul ăsta.
Și dacă nu știi nimic despre Partidul Amabil, tot e de tine. Asta pentru că am vorbit despre lucruri care (probabil) te-au frământat și pe tine: cum poți pune limite fără să-ți pierzi omenia și ce înseamnă să nu mai lași rușinea să-ți scrie povestea. Adică fix genul ăla de discuție de care ai nevoie, dar pe care eziți s-o porți cu tine.
De vorbă cu Tibi Codorean: „Creativitatea e doar o formă nouă de naturalețe, o extindere a firescului”.
Pe Tibi Codorean, umorist, ierbosof și purtător de cuvinte cu acte-n regulă, îl recunoști după stilul inconfundabil: un amestec subtil de umor inteligent, filosofii la firul ierbii și observații pe care după ce le-ai savurat, îți lasă o senzație greu de definit, ca și cum ai fi mușcat dintr-o felie de adevăr. Toate presărate cu metafore și (auto)ironie cât să nu pară că se ia prea în serios. Iar dacă vrei să-ți gâdili intelectul cu umor bun o dată la câteva zile, citește și abonează-te la Ierbosofii(le) lui Tibi.
Când l-am întrebat dacă-i surâde ideea unui interviu, mi-a zis că da, sună distractiv, dar nu știe ce-ar mai fi de întrebat. A fost cu atât mai distractiv și provocator cu cât nici eu n-aveam habar ce-ar mai fi de întrebat. Dar mi-am pus mintea la contribuție și am „născocit” niște întrebări bune, cred eu.
De vorbă cu Cosânzenele (gătesc): „Nu e vorba doar despre ce punem în farfurie, ci și despre cum facem oamenii să se simtă”.
Voi unde vă duceți când nu știți ce să mai gătiți sau vreți să vă inspirați dintr-un loc care transmite grijă și respect pentru mâncare? Eu mă duc la Cosânzene. De-acolo „fur” idei și ele sunt salvarea mea când nu știu ce să mai meșteresc în bucătărie.
Ba mai mult, am admirat multă vreme ce au reușit să facă Amelia și Maria în online. Cât de firesc și natural au crescut. Cum și-au păstrat coloana vertebrală, bunul simț și apropierea de oameni.
Am intrat în bucătăria în care creează povești prin rețete și ne insuflă credința că nimic nu e greu când te ghidează cineva pas cu pas și că putem mânca sănătos fără să ne complicăm prea mult. Dincolo de asta, am văzut în ce constă fundația a tot ce fac ele și care-i firul roșu al parcursului lor.
De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: „Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele”.
Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat conexiunea vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură. Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite.
A împărtășit cu mine ce înveți când o apuci pe calea antreprenoriatului creativ, de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată.
De vorbă cu Crina Prida: „O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare caligrafiei”.
Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru Crina Prida, fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție.
La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu(-expoziție). Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.
De vorbă cu membrii trupei EYEDROPS: „VIU este o îmbrățișare completă a vieții, cu tot ce are ea de aruncat înspre noi”.
Nu mai știu exact când i-am descoperit, dar mi-e limpede că m-am îndrăgostit de muzica lor. De melanjul ăsta frumos de poezie, libertate și poftă de viață pe care EYEDROPS îl emană.
EYEDROPS înseamnă „picături pentru al treilea ochi”. Spun despre ei înșiși că sunt „visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși” și, oricât de paradoxal ar suna, exact asta sunt. I-am descusut pe membrii trupei de doruri, învățăminte, frici și visuri și mi-au răspuns fără ocolișuri, cu inima deschisă.
De vorbă cu Ștefan Asafti: „Freelancingul e despre libertate, iar libertatea înseamnă responsabilitate și asumare”.
Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.
Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Ce facem dacă moartea își ia liber? Ce mi-a plăcut la „Intermitențele morții” de José Saramago.
🎥 (de văzut și ascultat) Avicii (Tim Bergling): „Eu vreau să creez muzică nemuritoare”. Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație.
🎥 (de văzut) Poate te inspiră ceva de aici, acum că ai terminat de văzut Stranger Things.
📖 (de ținut minte sau de dat mai departe) Cluburile de carte din Cluj – cărțile aduc oamenii împreună.
📸 (de văzut) Haihui prin Rimetea, jurnal foto.
✍🏻 (de simțit) O poezie pe care-am scris-o în 4 martie, anul trecut: timpul ne bate obrazul/ există un moment potrivit pentru orice?
📖 (de netrecut cu vederea) Cartea cu care am început anul. Musai s-o citești.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Anul ăsta nu ai citit doar „ce mai e nou”, ci te-au interesat și alte subiecte.
Haihui prin Rimetea: 3 zile, 55 de kilometri și un amestec de tihnă, sens și frici (mai mult închipuite).
Recunosc. N-a fost așa lejer cum pare în poza de mai jos. Mi-a fost și teamă, am avut și dureri, am avut și momente în care am zis că eu nu ajung la finalul traseului.
Am colindat păduri cu teama să nu ne întâlnim cu vreun animal sălbatic. Am umblat pe trasee în care a fost greu, nesigur, instabil. Dar, cel mai important, am trăit mai prezentă ca oricând. Mai conștientă. Mai liberă, atentă și vigilentă. Mai senină.
Am scris pe larg despre timpul petrecut la Rimetea. Cu detalii despre trasee, cazare, loc, obiective turistice, poze, temeri și ce-am simțit și trăit în cele 3 zile și cei peste 55 de kilometri parcurși pe jos.
Ce să citești în 2026. Bonus: recomandări de cărți de la oamenii din comunitate.
În 2025 am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu tine.
Am lansat și o invitație deschisă către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.
Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la oameni, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.
Cum am reușit să nu mai cumpăr cărți pe care le aveam deja. Ghid despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion.
N-am termiant cu subiectul cărți. Nu știu la tine cum e, dar eu ani la rând am pățit același lucru: ajungeam într-o librărie cu chef de plecat acasă cu bunătăți literare și ajungeam să cumpăr cărți pe care deja aveam deja. Nici nu-mi mai aduceam aminte că titlul respectiv stătea pitit pe vreun raft în spatele altor volume.
Așa mi-a venit ideea să-mi fac o bibliotecă digitală. Adică să am o evidență a cărților din bibliotecă la câteva click-uri distanță. Și-am ales Notion pentru treaba asta, pentru că oricum voiam să învăț cu ce se mănâncă tool-ul ăsta. N-a durat puțin, recunosc, să transpun toate titlurile pe care le aveam în bibliotecă într-o versiune digitală. Dar am avut o motivație destul de puternică, așa că m-am înhămat la asta.
DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)
Cât de iraționali ne face frica de a pierde.
Ne îndrăgostim de ce avem și ne concentrăm pe ceea ce am putea pierde. Două lucruri care deseori ne paralizează și ne duc spre decizii iraționale. Ba mai mult, ne străduim cu ardoare să ne lăsăm deschise toate portițele, să nu dăm cu piciorul la nicio opțiune posibilă.
Refuzăm să închidem uși, de teamă că poate, într-o zi, vom regreta. Rămânem în joburi care nu ne mai fac bine, doar pentru că ne e frică că vom pierde. Îl punem pe „just in case” în bagajul vieții: poate o să am nevoie, poate o să regret, poate o să mă răzgândesc, poate o să.
În alergarea asta bezmetică înspre tot și toate, ne furăm singuri căciula și devenim tot mai buni la sportul ăsta. Ce e atât de greu pentru noi când vine vorba de alegeri? De ce simțim să lăsăm cât mai multe portițe de scăpare cu putință, chiar și atunci când ne costă enorm? De ce nu putem pur și simplu să luăm o decizie tranșantă și să ne asumăm?
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
În burta inteligenței artificiale: cine plătește prețul eficienței tale și al discuțiilor inutile cu ChatGPT.
Am fost ignorantă. Pur și simplu, nu m-am gândit ce ascunde toată nebunia asta cu AI-ul. Dar mi-a deschis ochii un film documentar văzut la TIFF. „În burta inteligenței artificiale” se numește.
Pentru ca noi să ne scăldăm bine-mersi în conversații inutile cu ChatGPT (și nu numai) și-n ceea ce numim eficiență, milioane de oameni stau până la 10 ore pe zi și analizează, etichetează și clasifică conținut ca să hrănească algoritmii cu date. Ca să-i antreneze.
Ce fel de conținut? Tot ce-ți poți închipui și ce nu. De la poze cu pisici și apusuri, până la violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții, violență, sinucideri, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.
Baiu’ mai mare e în efectele pe care conținutul ăsta toxic le are asupra lor: de la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar agresivitate și violență.
Te invit să citești articolul de mai jos și să-l distribui mai departe, că-i important să fim cât mai conștienți de lumea în care ne-nvârtim.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
21 decembrie 2025
iminența despărțirii doare ca o rană supurândă
nu mai știu când am scris asta – înainte sau după
ce știu e că durerea se întindea până dincolo de orizont
cât vedeam cu ochii, câmpii întregi de durere
fiecare bornă de pe marginea drumului marca un nivel superior al golului din piept, apărut de nicăieri
din loc în loc, dâlme de amintiri, imagini care-mi înțepau ochii
exact ca acele de gămălie cu care fixam insectele moarte, aliniate pe o bucată de polistiren
îmi simțeam obrajii ca pereții unei saline – reci, umezi și sărați
voiam să-mi lipesc fruntea de ei
să închid ochii și să nu am un răspuns.
***
Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.
Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag, în toată marea de conținut făcut în grabă sau cu AI cu care se întâlnesc într-o zi.
Îți mulțumesc! 😊
Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale, că-i păcat să le rateze.
Ne recitim peste două săptămâni! 🌞