Coolturalist #23
Vom avea Muzeul Fluierelor Lumii; Primele imagini de la filmul care spune povestea lui Sergiu Celibidache, redată de John Malkovich; Spune-ți povestea despre singurătate la „Atlasul Singurătății@GenZ”
Am scris ediția de azi cu mult entuziasm. M-au bucurat multe dintre veștile pe care le-am adunat aici, iar altele m-au sensibilizat. Îți doresc să-ți iei și cu ce-ți priește din acest newsletter, să vorbești cu cei din jurul tău despre ce ți-a atins sufletul și să sprijini inițiativele în care crezi.
Înainte să te-apuci de citit, dă play aici.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
Am vorbit despre cum arta ne poate îmbogăți viața într-un interviu pentru Happening.
Nici nu am îndrăznit să visez la asta.
Am fost o adolescentă timidă, cu încrederea în sine undeva sub nivelul mării (lucru cu care nici azi nu-s unde mi-aș dori, dar simt că fac progrese). Am crescut la țară, în mijlocul dealurilor care mi-au mângâiat copilăria. Am mers la o școală care pe-atunci avea wc în curte. Apoi la unicul și, implicit, cel mai bun liceu din localitate. Aveam momente în care-mi doream să evadez, să ies, să plec de-acolo. Să gust altfel din viață.
Zilele trecute răspundeam la al patrulea interviu pe care l-am acordat în viața asta și mă gândeam la copilul sfios care-am fost. La copilul care n-a avut curaj să-și deschidă aripile în totalitate. La copilul care nu îndrăznea să se imagineze pe sine prea departe, dar care în adâncul sufletului cred că și-a dorit mereu să facă ceva cu rost.
M-am gândit la copilul care dacă s-ar fi întâlnit cu adultul de peste ani și i-ar fi spus că va fi invitat să vorbească în interviuri despre ceea ce va face, nu l-ar fi crezut. L-ar fi privit cu scepticism și neîncredere. Poate chiar l-ar fi înfricoșat ideea.
Știu, la prima vedere, un interviu nu-i mare scofală. Ieri mi-am dat seama că pentru copilul care-am fost e mare lucru. Chiar dacă nu mai e la primul interviu acordat.
În plus, fiecare ocazie de felul ăsta mă responsabilizează mai mult și-mi dă un plus de încredere, fără a mi se urca la cap în vreun fel.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Prăpastia dintre noi și natura devine tot mai adâncă.
Legătura oamenilor cu natura a scăzut cu peste 60% din 1800 până astăzi, iar acest declin riscă să ducă la o „extincție a experienței” pentru generațiile viitoare, arată un studiu publicat în revista Earth. Urbanizarea, dispariția biodiversității și lipsa transmiterii obiceiului de a interacționa cu natura de la părinți la copii au contribuit masiv la această ruptură. Fenomenul este vizibil inclusiv în cultură: cuvinte precum „râu”, „mușchi” sau „floare” au dispărut treptat din cărți. Între 1800 și 2020, dispariția acestor cuvinte a atins un nivel maxim de 60,6% în 1990.
Relația cu natura nu este doar o chestiune de mediu, ci și una de sănătate mintală. Cercetarea arată că pentru a inversa tendința ar fi nevoie de schimbări urbane mult mai ample decât ne imaginăm: chiar și o creștere cu 30% a spațiilor verzi nu ar fi suficientă, fiind necesare orașe de zece ori mai „verzi” decât în prezent. De asemenea, studiul constată că inițiativele punctuale de apropiere a oamenilor de natură nu au impact pe termen lung, dacă nu sunt sprijinite de implicarea constantă a familiilor și de educația timpurie.
Autorul studiului spune că nou-născuții de azi au aceeași curiozitate față de natură ca și cei din 1800, iar cheia este „să nu-i deconectăm”. Păstrarea fascinației pentru natură în copilărie și școală, combinată cu politici de înverzire urbană și schimbare culturală, ar putea încetini declinul. Există un semn pozitiv: în ultimele decenii, folosirea cuvintelor legate de natură în literatură a crescut ușor, posibil semn al unei reînnoite conștientizări ecologice sau al unei reconectări prin interesul tot mai mare pentru spiritualitate.
Muzeul Fluierelor Lumii: din județul Vâlcea în toată lumea.
În comuna Malaia, județul Vâlcea, Asociația Culturală ISVOR dezvoltă un proiect unic: Muzeul Fluierelor Lumii, dedicat conservării și revalorizării meșteșugului fluierului românesc, în dialog cu instrumente similare din întreaga lume. Spațiul fizic al muzeului va fi amenajat în fosta școală din satul Săliștea și va fi completat de o platformă online interactivă, o colecție permanentă de fluiere și o arhivă multimedia cu povești, imagini și sunete autentice. Vizitatorii vor putea explora instrumentele prin sisteme expoziționale moderne, cu ecrane interactive, coduri QR și materiale video, iar proiectul va implica activ comunitatea locală, artiști, meșteșugari și cercetători.
Muzeul va derula și activități educative și editoriale: până la finalul lui 2025 vor fi lansate Metoda de fluier românesc (partituri, exemple audio, ilustrații) și Atlasul Fluierelor Lumii, menite să facă instrumentul accesibil copiilor și publicului larg, dar și să-l plaseze într-un context cultural global. Proiectul include un podcast, un blog cultural și evenimente dedicate patrimoniului imaterial, de la ateliere muzicale în școli până la expoziții și concerte. Lansarea oficială este programată pentru decembrie 2025, cu o serie de activități în Malaia și localitățile vecine.
Publicul este invitat să se implice prin donații de fluiere adunate din călătorii, participarea la campaniile de crowdfunding sau susținerea muzeului în proiectele sale. Inițiativa beneficiază de parteneriate cu instituții importante, precum Muzeul ASTRA, Universitatea Națională de Muzică din București și institute culturale internaționale.
Povestea lui Sergiu Celibidache, redată de John Malkovich în cel mai scump film românesc realizat vreodată.
Au apărut primele imagini din Cravata Galbenă / The Yellow Tie, cel mai scump film românesc realizat vreodată. Regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul dirijorului Sergiu Celibidache, filmul spune povestea de peste șapte decenii a celebrului muzician. Din distribuție fac parte nume mari ale cinematografiei, precum John Malkovich, Sean Bean, Miranda Richardson, Ben Schnetzer și Kate Phillips. Filmul a fost filmat integral în România, cu sprijinul a cinci orchestre naționale, care au recreat concertele istorice susținute în Philadelphia, Buenos Aires, Veneția, București și Berlin.
Povestea urmărește drumul lui Celibidache din România spre Germania, perioada războiului și ascensiunea sa ca dirijor, și pune accent pe pasiunea neclintită pentru muzică și pe căutarea sensului. Filmul explorează și legătura dificilă tată–fiu, marcată de dorința de recunoaștere și de disciplina strictă impusă de tatăl muzicianului. „E o poveste care ar putea rezona cu fiecare dintre noi”, spune regizorul, care vede filmul ca pe o invitație pentru cei care își urmează propriul drum, indiferent de obstacole.
Cravata Galbenă este o producție exclusiv românească, realizată cu o echipă de peste 300 de profesioniști și cu participarea unor creatori de top din industria internațională de film. Muzica originală este semnată de Kathryn și Kim Allen Kluge, iar scenariul, de Serge Ioan Celebidachi și James Olivier. Regizorul mărturisește că proiectul este visul său de-o viață, un omagiu adus nu doar tatălui său, ci și României, pe care dorește să o prezinte într-o lumină frumoasă și pozitivă. Lansarea filmului este programată pentru toamna acestui an.
Arta, instrument de revitalizare urbană.
„Ne/Re-văzut: Muscel”, coordonat artistic de Cinty Ionescu, transformă Câmpulung într-un traseu interactiv unde arta contemporană, tehnologia și memoria locală se întâlnesc pentru a reda poveștile orașului dintr-o perspectivă afectivă și personală. Proiectul aduce în prim-plan istoria culturală și industrială, dar și identitatea emoțională a locului, prin instalații artistice și evenimente participative.
Pentru Cinty, demersul are și o dimensiune personală, Muscelul fiind „o a doua casă” și un spațiu încărcat de legături afective. „Cred că fiecare oraș mic are un strat nevăzut de povești, o textură invizibilă a memoriei care așteaptă să fie descoperită. La Câmpulung simt această densitate a timpului”, spune artista.
Deși orașul are o infrastructură culturală redusă, cu inițiative susținute mai ales de actori independenți, Cinty a găsit o comunitate receptivă și dornică să participe. Cele 12 lucrări ale proiectului au fost inspirate din poveștile locului, de la legende urbane la amintiri personale, și propun un dialog între trecut și prezent.
Pentru artistă, arta este un instrument de revitalizare urbană, capabil să reconecteze oamenii cu istoria, cu spațiul și cu ceilalți: „Nu avem nevoie doar de obiecte frumoase sau de evenimente izolate, ci de procese vii, care implică oamenii și le oferă un alt mod de a se raporta la orașul lor.” Prin „Ne/Re-văzut: Muscel”, Câmpulung este propus nu doar ca destinație culturală, ci ca un loc de întâlniri autentice, ce pot lăsa urme emoționale durabile.
România, în Top 10 la Expo 2025 Osaka: jumătate de milion de vizitatori în patru luni.
Pavilionul României de la Expo 2025 Osaka a atras deja peste jumătate de milion de vizitatori în doar patru luni. A devenit unul dintre cele mai vizitate și apreciate spații din cadrul expoziției – în Top 10 la nivel mondial. Proiectat de două studente la arhitectură, Georgiana Muraru și Anca Bodoloacă, pavilionul poartă tema „Romania, Land of Tomorrow” și îmbină tradiția cu inovația, de la obiecte artizanale și micro-recitaluri de muzică clasică, la prezentarea unor proiecte românești de cercetare.
În secțiunea „Saving Lives” a Expo 2025, România își spune povestea prin spectacole, ateliere și demonstrații. Mai mult, pune în valoare atât patrimoniul cultural, cât și inovațiile tehnologice: cel mai puternic laser din lume (ELI-NP), o inimă artificială creată de studenți la medicină și tehnologii neuronale pentru proteze bionice.
În primele luni, echipa pavilionului a susținut peste 6.800 de micro-evenimente, iar până la închiderea expoziției, pe 13 octombrie 2025, programul va include concerte ale Corului Madrigal, reprezentații ale Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu și recitaluri ale Orchestrei Operei Naționale București – o demonstrație vibrantă că România poate fi, în același timp, și cu tradiție, și cu inovație.
Când Dracula întâlnește inteligența artificială în tragi-comedia lui Radu Jude.
La Festivalul de Film de la Locarno, regizorul Radu Jude a stârnit dezbateri cu filmul „Dracula”, o tragi-comedie satirică despre un tânăr scenarist care, în criză de inspirație, cere ajutorul unei inteligențe artificiale pentru a inventa povești cu vampiri.
Rezultatul: un amestec de scene reale, teatru, efecte speciale și replici generate automat, în care umorul absurd și vulgaritatea se împletesc cu reflecții amare despre dependența noastră de tehnologie. Criticii francezi de la Le Monde au văzut în film o radiografie ironică a societății de consum și a rețelelor sociale, plină de umor negru și cu un mesaj puternic.
Nu toată lumea a fost însă cucerită. Publicația elvețiană Le Temps l-a considerat un film excentric, dar obositor, care își pierde rapid forța din cauza vulgarității și a ritmului lent, în ciuda promisiunii unei reinterpretări îndrăznețe a mitului Dracula.
Chiar și așa, „Dracula” rămâne o experiență cinematografică atipică, care pune sub lupă creativitatea asistată de AI și deschide o discuție necesară: cât de departe putem merge cu tehnologia fără să pierdem esența artei?
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
🗞️ (de abonat) La cel mai amuzant newsletter românesc pe care-l știu eu –
de Tibi Codorean.🎶 (de explorat) Everywhere at the end of time, o serie care a explorat demența, evoluția ei și forma ei completă.
📖 (de citit) Un interviu cu Dana Marijuana, prima voce feminină care a spart cutia genului în lumea hip hop-ului.
🎶 (de ascultat) Un episod de podcast din care l-am descoperit mai bine pe Cojo, un artist care aduce un suflu nou în muzica românească.
🎞️ (de văzut) O călătorie personală despre schimbare, încredere și haos rock-and-roll, pe fundalul unui oraș care a celebrat mereu contracultura și creativitatea, YUNGBLUD. ARE YOU READY, BOY? este un documentar sincer și necruțător despre un artist al unei generații care își găsește propria voce.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Experiența ta despre singurătate poate face parte din „Atlasul Singurătății @GenZ”.
„Atlasul Singurătății @GenZ” este un proiect care își propune să înțeleagă și să documenteze singurătatea în rândul tinerilor crescuți în mediul digital, un fenomen amplificat de izolarea din pandemie. Echipa, formată din jurnaliști, artiști vizuali, antropologi și psihoterapeuți, va explora prin interviuri, fotografii, materiale audio și video mocul în care este trăită și gestionată singurătatea, pentru a surprinde atât spațiul intim, cât și contextul urban. Rezultatele vor prinde viață într-un site dedicat, o expoziție multimedia la Amzei Creative Corner în noiembrie și evenimente publice menite să deschidă discuția despre acest subiect sensibil.
Proiectul lansează și un apel deschis pentru tinerii între 13 și 30 de ani, care pot contribui cu propriile povești despre singurătate, completând un chestionar online până pe 20 septembrie. Din aceste mărturii și din documentarea a cel puțin șase cazuri distincte, „Atlasul Singurătății @GenZ” va construi o hartă afectivă a fenomenului, arătând nu doar vulnerabilitățile, ci și formele pozitive ale solitudinii. Inițiativa își propune să reducă stigma, să stimuleze empatia și să creeze legături între cei care descoperă că, paradoxal, nu sunt singuri în singurătatea lor.
PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)
Artă și activism: pânza sângerândă din Marea Nordului denunță schimbările climatice.
Artistul Anish Kapoor și activiștii Greenpeace au instalat pe o platformă din Marea Nordului o lucrare spectaculoasă numită BUTCHERED („Măcelărit”), menită să atragă atenția asupra crizei climatice. Pânza gigantică a fost acoperită cu lichid roșu – un amestec din apă de mare, pudră de sfeclă roșie și colorant alimentar – pentru a simboliza viețile pierdute din cauza schimbărilor climatice. Acțiunea a avut loc în timp ce Marea Britanie trece prin al patrulea val de căldură al verii, iar seceta distruge terenurile agricole.
Kapoor spune că lucrarea este un „țipăt vizual” împotriva companiilor petroliere precum Shell, pe care le acuză că profită de pe urma suferinței provocate de arderea combustibililor fosili. Mesajul este unul visceral: să facă vizibilă o tragedie adesea invizibilă și să amintească faptul că cele mai afectate comunități sunt, de multe ori, și cele mai vulnerabile.
Nu este prima dată când artistul își folosește munca pentru a denunța industria combustibililor fosili. În 2019, s-a alăturat altor artiști britanici care au cerut Galeriei Naționale de Portrete din Londra să rupă legăturile cu compania BP. Prin această lucrare, Kapoor aduce și un omagiu activiștilor care aleg să conteste și să se opună distrugerii mediului, chiar cu prețul confruntării directe cu marile corporații.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
Lumea pârjolită de incendii. Mai jos, o fotografie din Gimnotopos, Epir, Grecia.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
25 iulie 2025
dincolo de tăvălugul de durere,
e ceva sacru în blândețea cu care mi-ai dat drumul
și totuși nu m-ai lăsat de tot
doar ți-ai deschis căușul palmei cu grijă să nu-mi strivești aripile amorțite
și mi-ai spus:
tu ești puternică, iar cât oi exista pe pământul ăsta îți voi fi
poți reveni, alege, regândi, răzgândi, repeta, zburda
dar întâi vino să-ți spăl lacrimile uscate care ți-au brăzdat chipul
mai ceva ca iarba proaspăt cosită de tatăl tău în zori
încă trăiește în mine ce mi-ai zis în ultima noapte împreună
a fost puțin din tine
replica asta a prins rădăcini
rădăcini care-mi ies prin piele și se fac nevăzute în măruntaiele mele
asemeni celor ale nucului care-și scot nasul din pământ
în mijlocul curții martoră la primul meu gângurit și la primii pași
rădăcini de care m-aș putea împiedica când îmi întorc privirea deși le știu de-o viață
***
Alte poezii scrise de mine poți citi aici.
SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)
Văzută pe Instagram la Muzeul Pretextelor.
Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc! 😊
Continui să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.
Pe curând! 🌞