Coolturalist #22
Burunov Florin, fondatorul The Wooden Goose: „Faptul că reușesc să realizez produse unicat din lemn salvat e un lucru extraordinar”; Când gunoiul devine artă; O poezie recentă.
Joi am făcut ceva pentru sufletul meu - am scris poezii pe vitrinele din centrul Clujului în cadrul proiectului #GeamulCuPoezie, împreună cu echipa FICT și alți oameni din zona culturală. Mi-a trebuit curaj să-mi expun versurile și trăirile pe geamul restaurantului Hugo și hotelului Hilton, pe una dintre cele mai circulate străzi din oraș.
Așadar, dacă locuiești în Cluj și treci pe-acolo, ridică privirea. Ți-am lăsat un cadou. Dacă nu, ai în a doua parte a newsletterului una dintre poezii.
Dă mai departe acest newsletter dacă-l citești cu plăcere. E păcat să nu o facă și alții. 🙏🏻
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Burunov Florin, fondatorul The Wooden Goose: „Faptul că reușesc să realizez produse unicat din lemn salvat e un lucru extraordinar”
Ce a început ca o joacă cu câteva bucăți de lemn găsite prin curte s-a transformat într-un atelier viu, plin de texturi și miros de natură. Așa a prins contur „The Wooden Goose”, proiectul pornit de Florin Burunos prin care salvează lemnul și îi oferă o viață nouă. Și dincolo de faptul că mesele, tocătoarele sau platourile sale arată ca niște obiecte de artă, ceea ce dintr-un anumit punct de vedere chiar sunt, e vorba despre respectul pentru natură și meșteșug.
În spatele fiecărui obiect stă povestea lemnului lovit de fulger, a scândurii dintr-un butoi vechi de bere sau a unei bucăți de lemn dintr-un dulap vechi. Cu răbdare și curiozitate, Florin redă viața unor bucăți de natură sau istorie abandonate.
Cum te învață lemnul, cu toate imperfecțiunile lui, să ai răbdare, să asculți și să vezi dincolo de suprafață, afli din interviul de mai jos:
„Locurile și bucățile sunt extrem de variate, de la resturi dintr-o fabrică de mobilă până la copaci loviți de fulger și vechi butoaie de bere. Cred că cele mai deosebite bucăți au fost cele dintr-un salcâm lovit de fulger dintr-o curte din Andrașești.”
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Așteptându-l pe Sfântu-Așteaptă, un volum de poezii scrise de Andreea lulia Scridon care mi-a plăcut nespus.
📚 (de ținut minte) 7 dintre cele mai bune festivaluri de carte din lume (via Savantgarde).
🧑🏻🎨 (de explorat) Mergeți la Muzeul Geologic din București. Așa ajutați instituția să supraviețuiască (în iunie, Anca Isac, directoarea Institutului Geologic a spus public că, în lipsă de fonduri, ar putea fi forțată să închidă muzeul).
👩🏻🦰 (de conștientizat) „Așa a dat Dumnezeu!” – Experiența menstruației pentru femeile vulnerabile, un eseu care te va sensibiliza, publicat pe platforma Iscoada.
📽️ (de aflat) Cel mai amuzant actor din istoria cinematografiei, conform științei.
🏜️ (de știut) Egiptul descoperă un oraș vechi de 2.000 de ani, care a fost cândva un centru al creștinismului timpuriu.
🎶 (de ascultat) The VANNS - Accomplice:
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Reșița și rețeaua sa de micro-muzee îngrijite de doi oameni dedicați.
În Reșița, oraș adesea uitat, doi oameni au reușit să construiască o rețea de micro-muzee care aduce la viață poveștile trecutului: Andrei Bălbărău și Ioana Ciolea. Fără sprijin instituțional constant și fără un buget dedicat, ei au transformat curiozitatea personală și atașamentul față de oraș într-un efort susținut de conservare. Muzeul Cineastului Amator, Salonul de Artă și Industrie, Mociur Industrial Collection și muzeul jocurilor video sunt spații vii, pline de obiecte, amintiri și emoții. Nu urmează regulile muzeale clasice, dar tocmai această libertate le face aparte.
La început a fost Muzeul Cineastului Amator. A pornit dintr-o fostă sală de cinema descoperită întâmplător, iar de-a lungul anilor, proiectul a crescut organic. Andrei adună aparate de filmat și filme de arhivă, Ioana documentează artistic orașul prin fotografie și vitralii, iar împreună au creat și o arhivă digitală care spune povestea Reșiței prin imagini: industrie, viață cotidiană, transformări urbane. Deși mulți localnici încă privesc cu reținere trecutul comunist, colecțiile celor doi au început să trezească interesul și aprecierea, mai ales prin proiecte de mediere culturală și tururi ghidate.
Cu toate că fac munca administrației, cei doi nu se bucură încă de un sprijin clar din partea autorităților. Accesul la spații este adesea restricționat, iar proiectele lor sunt susținute din resurse proprii. Totuși, Ioana și Andrei continuă să recupereze piese de patrimoniu, să organizeze expoziții și să deschidă orașul către noi perspective. Vara aceasta, Reșița va găzdui un proiect european despre post-industrializare, iar contribuția lor va fi esențială. Munca lor dovedește că, atunci când statul nu intervine, pasiunea și implicarea pot deveni forțe puternice de conservare și regenerare culturală.
Cinematograful Marconi ar putea fi readus la viață.
ARCEN anunță un proiect ambițios de transformare a ruinelor Cinematografului Marconi, aflat la intersecția Calea Griviței cu strada Atelierului din București, într-un spațiu cultural multifuncțional. Planul prevede reactivarea completă a clădirii până în 2029, cu două săli de cinema, un hub pentru studenți din domeniul artelor, spații expoziționale, o cafenea, un restaurant și o terasă pentru proiecții în aer liber. Marconi, construit în 1926 și abandonat de zeci de ani, are șansa să devină un motor de revitalizare pentru zona Buzești-Berzei, grav afectată de demolările masive de acum două decenii.
Proiectul, coordonat de ARCEN împreună cu actualul proprietar privat, se va baza pe implicarea comunității și pe atragerea de fonduri europene, nu pe finanțare de stat. Evenimentul de lansare – „Prima proiecție după decenii de întuneric” – va avea loc pe 25 iulie 2025 și marchează începutul unei campanii publice care urmărește strângerea a cel puțin 3 milioane de euro în următorii patru ani. ARCEN vrea ca acest demers să devină un model european de salvare a patrimoniului și un semnal de alarmă pentru schimbarea legislației privind protejarea clădirilor istorice din România.
Cultura și educația, la coada listei de priorități.
În 2024, România a alocat cel mai mic buget din Uniunea Europeană pentru cercetare și dezvoltare: doar 19,1 euro pe cap de locuitor – de 15 ori mai puțin decât media europeană și la jumătate față de Bulgaria. Situația e cu atât mai alarmantă în cultură și educație, unde România este singura țară din UE care figurează cu zero euro alocați pe cap de locuitor. În realitate, sumele sunt strict simbolice: sub 0,2 milioane euro pentru cercetarea în cultură și 0,3 milioane pentru educație, la o populație de peste 19 milioane de oameni.
În timp ce alte țări europene – de la Germania la Islanda – investesc constant în cercetarea educațională și culturală ca sursă de inovație și coeziune socială, România pare să le considere domenii fără miză. De fapt, în ultimul deceniu, cheltuielile pentru cercetare s-au înjumătățit la noi, contrar trendului european de creștere. Fără investiții în educație și cultură, nu doar că rămânem în urma Europei, dar ne tăiem singuri șansele de a construi o societate capabilă să răspundă provocărilor viitorului.
Regizorul Robert Wilson a decedat.
Robert Wilson, unul dintre cei mai influenți regizori ai teatrului și operei contemporane, a decedat la vârsta de 83 de ani. Cunoscut pentru spectacolele sale experimentale și pentru modul în care a revoluționat scenografia prin folosirea luminii, Wilson a lăsat o amprentă profundă în artele spectacolului. Românii l-au cunoscut mai bine odată cu spectacolul „Rinocerii” de Eugène Ionesco, montat în 2014 la Teatrul Național din Craiova — un moment de referință pentru teatrul românesc. Tot aici, artistul a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa și a fost sărbătorit în mai multe ediții ale Festivalului Internațional Shakespeare.
Teatrul din Craiova a transmis un mesaj emoționant în memoria lui, amintindu-și de estetica lui „hipnotică” și de bucuria cu care a lucrat alături de echipa românească. „Scena noastră îți va păstra lumina”, încheie omagiul adus unui artist care a schimbat pentru totdeauna felul în care privim teatrul.
Muzeul de la Auschwitz combate negarea Holocaustului.
Muzeul fostului lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau a lansat campania „Stop Denial” pentru a combate negarea Holocaustului în mediul online. Noua platformă oferă utilizatorilor instrumente clare – documente, fotografii, mărturii și cercetări istorice – pentru a răspunde comentariilor negaționiste de pe rețelele sociale. Campania include și un ghid care arată cum se poate reacționa eficient la dezinformare, trimițând un link către siteul: stopdenial.auschwitz.org.
Inițiativa vine în contextul unui val recent de postări negaționiste și declarații publice care pun sub semnul întrebării ororile Holocaustului. Reprezentanții muzeului subliniază că, odată cu dispariția martorilor direcți, crește riscul ca vocile extremiste și antisemite să capete mai multă vizibilitate. Imagini generate de inteligența artificială sunt folosite pentru a distorsiona realitatea, iar răspunsul propus de Muzeul Auschwitz este clar: mai multă informare și acces la dovezi.
Numărul invitațiilor oficiale la evenimentele culturale va fi redus.
Ministerul Culturii schimbă modul în care funcționează accesul la marile evenimente culturale: numărul invitațiilor oficiale va fi redus semnificativ, iar locurile eliberate vor fi vândute la preț redus pentru studenți și pensionari. Măsura începe cu Festivalul Internațional George Enescu din acest an, unde 40% dintre invitațiile de protocol vor deveni bilete disponibile publicului, cu o reducere de 50%.
Noua politică își propune să aducă mai aproape de scenă publicul real, nu doar cel oficial. Ministerul spune că este un pas de la „formă” către „fond”, de la reprezentare la participare autentică. În continuare, vor exista locuri rezervate pentru invitați instituționali sau diplomatici, dar accentul se mută pe deschiderea evenimentelor către categoriile care până acum aveau acces mai greu la ele.
Când gunoiul devine artă.
Artistul american Brian Mock transformă resturile metalice în sculpturi spectaculoase și ne arată cât de multă frumusețe poate ieși din ingeniozitate și materiale pe care alții le aruncă. De peste 30 de ani, Mock adună obiecte precum cuțite, roți dințate, țevi sau șuruburi din ateliere și centre de reciclare, pe care apoi le sudează cu migală în lucrări complexe și pline de personalitate. De la animale uriașe din metal până la zei precum Shiva, fiecare sculptură are detalii care merită privite de aproape.
Pentru Mock, procesul artistic înseamnă să dai o nouă viață unor obiecte care altfel ar fi considerate inutile. Prin tot ce face, Brian vrea să arate că resursele sunt peste tot, dacă avem ochi să le vedem și mâini să le punem la treabă.
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Buzău International Arts Festival are loc între 15 august și 13 septembrie.
În Buzău, vara nu se mai măsoară în temperaturi, ci în energie creativă. Din 15 august până pe 13 septembrie 2025, orașul devine teren de joacă pentru artiști și locuitori deopotrivă, odată cu ediția aniversară a Buzău International Arts Festival (BIAF). Festivalul propune o a cincea ediție curajoasă și vie, în care arta nu se mai consumă pasiv, ci se trăiește la pas, pe stradă, în parcuri, în săli sau în piețe, oriunde e loc pentru o emoție.
Cu peste 260 de evenimente și invitați precum Raoul Bova sau Mihai Mărgineanu, BIAF aduce film, muzică, dans, teatru și arte vizuale în spațiul public. În premieră, vor avea loc performanceuri stradale internaționale. Accesul rămâne gratuit, iar orașul se transformă într-un spațiu comun al descoperirii, al emoției împărtășite și al apartenenței.
Organizatorii spun că nu-și doresc doar un festival bine făcut, ci o experiență care să lase urme, o lună în care oamenii nu doar văd artă, ci se regăsesc în ea.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
Benz Velo (motor cu un singur cilindru de 1045 cc, 20 km/h viteză maximă), primul vehicul cu particula Benz în nume produs în masă, începând cu 1894. Karl Benz e cel în costum negru, alături de copiii săi.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
25 iulie 2025
sunt o câmpie locuită de dor și tristețe
mângâiată de raze care, în loc de căldură, presară sare pe rană
cât vezi cu ochii, golul se întinde dincolo de malul unui râu secat
dincolo de albiile căruia caut să reînvăț cum se trăiește
pe câmpia asta e plin de ghemotoace mari cât baloții
rostogolite de mâinile noastre în ani și ani de noi
ghemotoace care vor rămâne mereu în țesătura mea
oricâte ploi, arșițe și trecători vor poposi prin mine
strâng ghemotoacele la piept,
le fac una cu trupul de teamă să nu se rostogolească niciunul
și mă las purtată de vântul sărat
acolo unde fiecare secundă cu tine are propriul ritm și propria voce
de aici pământul pare plat iar dincolo de orizont m-așteaptă abisul
a-ți trăi durerea și a-ți permite s-o simți e o formă de respect
s-o lași să se adune în spice și s-aștepți vremuri mai bune
cu răbdarea unui țăran care-și privește lanul auriu.
Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊
Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.
Ne recitim peste două săptămâni! 🌞