Coolturalist #17
De vorbă cu Cătălina, Partidul Amabil: Dacă ai claritate și curaj, nu mai ai nevoie de un salvator; devii unul; Teatrul CUB din Iași va fi salvat; Un interviu cu Doru Toma, Oamenii Dreptății
Azi ești tânăr, mâine apari în presa locală. Așa mi-am încheiat eu săptămâna de lucru. Cu emoții, cu răsplata muncii de până acum, cu certitudinea că am mai făcut un pas înainte. Unul care duce cultura și arta mai aproape de oameni.
Și nu e doar meritul meu. E și meritul vostru, al celor care mă citiți și aveți încredere în munca mea. Fără interesul și feedbackul vostru, aceste proiecte nu ar avea sens și nu ar fi atât de vii.
Vineri, presa din Cluj a vorbit despre mine, despre acest newsletter și despre CooltCluj. Și n-am cum să fiu altfel decât mândră că am avut curaj să le pornesc și perseverență și disciplină să le continui.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Cătălina, Partidul Amabil: Dacă ai claritate și curaj, nu mai ai nevoie de un salvator, devii unul
Probabil și tu te-ai întrebat măcar o dată care-i faza cu Partidul Amabil (dacă le urmărești activitatea de pe Instagram). Mă număr și eu printre oamenii care s-au întrebat asta, care citesc pe-ndelete fiecare postare a lor și admiră creativitatea și claritatea cu care pun punctul pe „i” când vine vorba de amabilitate, integritate, bunătate și autonomie emoțională, noțiuni parcă tot mai rare azi.
Am avut o sclipire în ochi când mi-a răspuns Cătălina la mail bucuroasă să facem interviul, recunosc. Asta pentru că Partidul Amabil nu e doar o pagină de social media, ci o inițiativă care te pune față în față cu lucruri greu de digerat: ce înseamnă să fii un om bun fără să te pierzi, cum arată o autonomie emoțională autentică, cum îți păstrezi verticalitatea într-o lume grăbită să te tragă în toate direcțiile și în fața propriilor alegeri.
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Partizan scoate album nou – „Nori peste Sălăjan” , după o lungă tăcere discografică. O poveste despre prietenie, muzică și cum se construiește o întreagă lume dintre blocuri.
📆 (de interes) De ce să-l (re)citești pe Dostoievski.
✨ (de curiozitate) De ce nu reușește AI-ul să genereze mâinile corect.
🎧 (de ascultat) Deliric și Silent Strike lansează album nou pe 29 mai. Dă un presave aici să nu-l ratezi.
🔍 (de conștientizat) Cum construim punți într-o societate dezbinată în care jumătate de țară se teme de cealaltă.
🚶🏻➡️ (de luat bilet) Formația Metallica va concerta pe scena Arenei Naţionale, în 13 mai 2026. Concertul face parte din turneul european M72, iar invitaţi speciali sunt Gojirra şi Knocked Loose.
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Colecționarul român în 2025, mai orientat spre artă contemporană.
Colecționarul român de artă nu mai e doar un pasionat discret cu gusturi rafinate — e tot mai des un jucător atent la ce înseamnă valoarea pe termen lung. Esteticul rămâne esențial, dar 46% dintre colecționari încep să vadă arta și ca o formă inteligentă de investiție. Cumpără din plăcere, dar și cu gândul la diversificare, stabilitate sau moștenire. Iar când aleg, 49% își împart interesul între artiști români și internaționali, într-o piață care, deși tânără, începe să-și găsească vocea și ritmul.
Pictura domină fără drept de apel – aproape toți (89%) au cumpărat sau vor să cumpere pictură. Sculptura și fotografia sunt și ele bine reprezentate, în timp ce arta conceptuală și formele experimentale încep timid să fie printre opțiuni. Interesant e că 65% dintre colecționari au între 35 și 56 de ani – un profil mai tânăr decât ne-am aștepta – iar asta se traduce într-o deschidere clară către arta contemporană, în special cea creată după 2000. Ceea ce părea cândva un cerc închis devine un ecosistem viu, curios și din ce în ce mai conectat la tendințele internaționale.
În general, colecțiile sunt mici: 34% dintre colecționari dețin între 6 și 24 de lucrări, iar 59% spun că nu alocă mai mult de 10% din venitul anual pentru achiziții artistice. Mai mult de două treimi (66%) păstrează lucrările timp de cel puțin zece ani, iar 41% declară că intenționează să le lase moștenire.
Raportul Deloitte, realizat în premieră în România, surprinde nu doar cifre, ci și o stare: „jumătate dintre colecționari sunt interesați și achiziționează lucrări de artă contemporană, semnate de artiști atât români, cât și internaționali. Această tranziție, de la o piață orientată aproape exclusiv spre creația locală, la una conectată la dialogul internațional al artei contemporane, este un semn clar al dezvoltării unei scene artistice diverse, dinamice și orientate către viitor”, spune Catinca Tăbăcaru, galerist, curator, co-fondator Asociația RAD și co-director artistic al RAD Art Fair.
Teatrul CUB din Iași nu va fi desființat.
Acum câteva zile, primăria Iași a anunțat că a retras toate avizele de funcționare și că va demonta clădirea Teatrului Cub. Nu pentru că nu ar funcționa sau pentru că n-ar exista public. Ci pentru că, într-un oraș universitar, într-un centru cultural, o scenă de teatru contemporan a devenit „incomodă” într-un proiect de reamenajare urbană.
La trei zile de la declanșarea conflictului dintre conducerea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” și Primăria Iași, ministrul Culturii, Natalia Intotero, a mers la fața locului și s-a întâlnit cu reprezentanții teatrului și ai administrației locale. Scopul: găsirea unei soluții pentru salvarea Teatrului Cub. Conducerea teatrului, împreună cu juriștii ministerului, va face toate demersurile necesare pentru a readuce clădirea în legalitate.
Primarul Mihai Chirica ia acum în considerare posibilitatea de a păstra Cubul în locul în care se află, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze proiectul european de modernizare a spațiului public. Dacă amplasamentul actual nu va putea fi menținut din punct de vedere legal, primăria promite că noua locație va fi stabilită doar cu acordul echipei teatrului.
În ceea ce privește sala Uzina – despre care primăria spusese inițial că ar putea deveni cafenea sau restaurant – aceasta rămâne momentan neschimbată. Nu este inclusă în proiect, iar singura modificare anunțată este amenajarea unei terase în exterior, pe spațiul public.
Totul face parte dintr-un proiect amplu de reamenajare a esplanadei Teatrului Național: „Reabilitarea și modernizarea spațiilor publice prin amenajarea spațiului verde perimetral Teatrului Național și dotarea cu mobilier și iluminat urban aferent proiectului «Creșterea atractivității zonei centrale a municipiului Iași din punct de vedere socio-economic, cultural și turistic»”.
Eu (încă) mă-ntreb cum îți trece prin minte să desființezi un teatru pentru ca orașul să fie mai atractiv din punct de vedere cultural.
Arta: o salvare pentru gândirea abstractă?
O vizită la un muzeu de artă ne-ar putea schimba felul în care privim viața, spun cercetătorii de la Universitatea Cambridge. Practic, capacitatea noastră de a gândi abstract e mai bună atunci când admirăm opere de artă. Și sincer, într-o eră plină de informație superficială în toate părțile, asta-i o veste cât se poate de bună.
Cercetarea a implicat un grup de 187 de participanți, cărora li s-a cerut să evalueze frumusețea unor obiecte de artă ceramică într-o galerie din Cambridge. Alegerea ceramicii, în detrimentul unor picturi mai impunătoare, a fost deliberată. Autoarea principală a studiului, a explicat că arta subtilă, care necesită o contemplare profundă a frumuseții, a fost ideală pentru a observa cum se declanșează gândirea abstractă. Grupul care a fost solicitat să judece frumusețea a gândit mai abstract decât celălalt grup, care doar a privit lucrările.
Studiul sugerează că implicarea cu frumusețea artistică poate oferi o modalitate de a evada din „capcanele vieții cotidiene" și de a stimula procese cognitive care sunt din ce în ce mai rare. Dr. Mikalonytė menționează că a lăsa mintea să rătăcească este un proces tot mai neobișnuit, dar esențial pentru lărgirea orizonturilor.
Tot mai puțini artiști merg în turnee.
După ce numărul concertelor live a explodat după pandemie, tot mai puțini artiști organizează turnee. În doar doi ani, numărul artiștilor de nivel mediu aflați în turneu a scăzut de la 19% la 12%, iar în cazul superstarurilor, de la 44% la 36%. Scăderea nu afectează doar artiștii la început de drum, ci și vedetele consacrate.
Motivul? Costurile crescute cu transportul, cazarea și vizele. În plus, mulți se confruntă cu vânzări reduse ale biletelor și cu o lipsă acută a spațiilor mici unde să concerteze, mai ales în Europa. Artiștii aleg astfel să reducă orașele din itinerariu și să susțină mai puține concerte.
Totuși, imaginea de ansamblu e nuanțată. Gigantul Live Nation a avut o creștere semnificativă a vânzărilor – 95 de milioane de bilete până în aprilie, cu 80% mai multe pentru concertele pe stadioane față de anul trecut. Pentru moment, semnalele din piață nu indică o scădere clară a interesului publicului, dar presiunea pe artiști – mai ales cei care nu umplu stadioane – e tot mai vizibilă.
Inteligența apei, la graniță dintre artă, tehnologie și ecologie.
Trei artiști – Ioana Vreme Moser, Mark IJzerman și Floriama Cândea – își unesc forțele cu oameni de știință pentru a da formă unor instalații care traduc în limbaj artistic fragilitatea ecosistemelor și a fenomenelor sociale adesea invizibile. Proiectul lor, „Coding Drops”, transformă fluidele în „algoritmi vii” – medii capabile să stocheze și să proceseze informația, reflectând relația complexă dintre natură și tehnologie. Cei trei vor expune rezultatele în București, Linz și Timișoara, în cadrul unor expoziții și festivaluri dedicate artei contemporane.
Anul acesta, tema cercetării pornește de la apă, iar accentul e pus pe interpretarea unor metode cibernetice alternative construite în jurul proprietăților apei: computere fluidice, senzori biologici, procese inspirate din natură. Proiectul aduce împreună concepte din filozofie, știință, sociologie și artă, într-o încercare de a regândi paradigmele actuale și de a încuraja un dialog critic despre viitorul nostru comun. Totul pornește din realitatea fizică – inclusiv din Delta Dunării – și ajunge în spațiul speculativ al artei.
„Coding Drops” e și un exercițiu de colaborare: artiștii și cercetătorii ies din laboratoare și ateliere pentru a lucra împreună pe teren, în comunități din Tulcea, Timișoara, Măgurele sau Linz. Proiectul propune o deschidere rară în arta contemporană: implicarea unor actori din afara lumii artistice sau academice, pentru a construi, observa, documenta și interpreta realitatea într-un mod accesibil, dar profund.
Gunoierii din Turcia au creat o bibliotecă din cărțile aruncate de oameni.
Pentru unii, gunoiul e doar gunoi. Pentru alții, e comoară literară. În Ankara, Turcia, un grup de gunoieri a observat că tot mai multe cărți sfârșesc aruncate. În loc să le lase să ajungă la groapa de gunoi, au avut o idee: să le salveze și să creeze o bibliotecă.
Au început să organizeze cărțile într-o fostă fabrică de cărămidă, abandonată, aflată în subsolul sediului serviciului de salubritate. Spațiul, cu fațadă veche de cărămidă și coridoare lungi, a fost perfect pentru o bibliotecă. Inițial, împrumutau cărițile colegilor și familiilor lor. În 2017, biblioteca a devenit oficial deschisă publicului.
Azi, biblioteca are peste 6.000 de volume, de la non-ficțiune, benzi desenate pentru copii, cărți de știință, dar și volume în engleză și franceză. Are și un spațiu de lectură și jocuri de șah pentru vizitatori. Primăria Çankaya a susținut inițiativa și a angajat un bibliotecar.
Un camion care colecta gunoiul a fost transformat în bibliotecă mobilă care adună donații și duce cărțile în sate. Proiectul a ajuns cunoscut în toată țara, iar profesorii din sate cer tot mai des cărți pentru școlile lor.
DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)
De vorbă cu Doru Toma, inițiatorul proiectului Oamenii Dreptății: Suntem aici să le dăm oamenilor curaj să se implice când văd nedreptate
Eu în viață am ales să am încredere din prima în oameni. Probabil aș putea și altfel, dar nu-mi stă în fire. Sigur că au fost momente în care m-am ars. Sau în care am simțit că-s prea idealistă ori poate chiar naivă. Dar asta-s eu.
Poate de-aia mă și inflamez și tind să am o reacție fermă când văd nedreptate. Într-o societate sănătoasă la cap, oamenii nu întorc privirea când văd că ceva nu funcționează.
Dar ni se întâmplă asta uneori chiar și nouă, celor care luptăm pentru dreptate. De frică. De oboseală. De neîncredere. Sau pentru că ne-am obișnuit să credem că nu e treaba noastră. Și totuși, în sufletul nostru, știm că nu-i bine.
Tocmai de-asta e important să vorbim, să ascultăm și să ne trezim din amorțeală și bifat taskuri pe to do. Din scos capul din nisip și implicat acolo unde putem.
Unul dintre oamenii care ne pune oglinda-n față e Doru Toma, inițiator al proiectului Oamenii Dreptății. Am vorbit cu Doru într-un interviu recent despre puterea imensă pe care o au poveștile de viață bine spuse în a ne trage de mânecă. În a ne face mai conștienți, mai atenți, mai prezenți și mai dornici să nu mai stăm cu mâinile-n sân.
„Am creat Oamenii Dreptății în 2019 în contextul unei lipse de încredere în societate. Timp de două ore aducem pe scenă povești spuse de profesioniști din justiție, activiști, artiști. Avem și muzică, teatru, film. Scopul e să dăm oamenilor curaj să se implice când văd nedreptate în comunitatea lor.”
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
Un elev de la Liceul de Informatică din Iași a creat un program care reface operele de artă.
Andrei Baciu, elev în clasa a XI-a la Liceul de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, a creat un program care ar putea schimba modul în care restaurăm operele de artă. Cu ajutorul inteligenței artificiale, RestART poate reface digital lucrările deteriorate, păstrând stilul original al artistului.
Mai mult, e un proces interactiv – utilizatorul validează fiecare pas, iar programul oferă explicații clare pentru toate intervențiile. Andrei a gândit această soluție observând cât de vulnerabil este patrimoniul artistic și cât de greu, lent și costisitor e procesul de restaurare clasică.
Proiectul său a fost selectat să reprezinte România la Regeneron ISEF 2025 – cea mai mare competiție de știință pentru liceeni din lume. Doar cinci proiecte românești au fost acceptate, fiecare dintr-un domeniu diferit, iar Andrei a concurat la secțiunea „Technology Enhances the Arts”. De la o idee pornită din empatie pentru artă și patrimoniu, Andrei a ajuns să creeze o unealtă digitală valoroasă pentru restauratori, muzee și colecționari – una care poate reduce costurile, timpul de lucru și riscul de erori.
Povestea lui Andrei e și despre curiozitate, autodisciplină și perseverență. A învățat bazele AI-ului singur, în timpul verii, și a lucrat luni întregi la proiect, perfecționându-l cu fiecare etapă a competiției. Azi, RestART poate reface nu doar arsuri simple, ci și degradări provocate de apă sau trecerea timpului. Andrei face parte din echipa de robotică a liceului și visează să studieze informatica în SUA.
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
Interviu cu Liviu Rebreanu, publicat în 1933 și readus în atenție de .
S-a născut „pe o ploaie de stele, cum plouă cu apă”, iar prima lui „operă literară” a apărut încă din școala primară, inspirată de dragostea pentru fata unui coșar, urmată curând de o nouă încercare, de data asta cu o actriță unguroaică drept muză. În război, a fost arestat de austrieci, dar a reușit să fugă de sub escortă. Regretul vieții sale? Că n-a putut termina Medicina. Era credincios, superstițios și convins că norocul joacă un rol esențial în viață. Visa să facă ocolul Pământului și să petreacă măcar două luni în Rusia sovietică. Despre toate acestea și multe altele, Liviu Rebreanu a vorbit într-un interviu acordat ziarului Rampa, pe 2 ianuarie 1933.
„Trecând peste toate vicisitudinile vieții, am ajuns să scriu și în scrisul meu să realizez ceva. În materie de literatură și artă, idealul e atât de îndepărtat încât e imposibil să-l realizezi complet. Câte greutăți, câte decepții! Dacă ar ști omul câte dificultăți și câte piedici îl așteaptă în viață, poate că ar renunța să mai aibă un ideal.”
SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)
Pictorul care își modifica tablourile chiar și după ce erau expuse.
Pierre Bonnard avea o relație atât de intensă cu picturile sale, încât nu le considera niciodată cu adevărat terminate. Ba mai mult, le retușa chiar și după ce fuseseră expuse în muzee sau vândute colecționarilor.
Se spune că mergea cu pensule ascunse în buzunar și îi ruga pe prieteni să le distragă atenția paznicilor ca să poată face mici retușuri pe ascuns. Acest obicei a devenit atât de cunoscut, încât poeta Jane Hirschfield a inventat chiar un verb pentru el: „bonnarding” – a reveni compulsiv asupra unei creații, în căutarea unei perfecțiuni doar de tine înțelese.
Pentru el, o pictură era o conversație continuă – una care nu se încheia niciodată cu ultima tușă.
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
extras din „e doar tristețe” de Anastasia Gavrilovici
„Mâna mea care mângâie de patru ani același bărbat și
mâna unui jucător de tenis sunt la fel: urâţite, umflate, dar sigure.
Obediente. Cândva știam să spun cuvinte salvatoare, să asamblez
după instrucţiuni androizi veseli, să croșetez plase de siguranţă pentru acrobaţi,
spitale de nebuni și multinaţionale. Prezenţa mea era dorită, simţită,
treceam prin faţa senzorilor, iar ei mă recunoșteau, dându-mi apă, săpun și lumină.
Acum nu-mi mai cere nimeni nimic. Răspund doar la mailuri și comenzi simple
vă rugăm să ridicaţi cardul vă rugăm ridicaţi banii vă rugăm să ridicaţi chitanţa.”
Poeme scrise de mine poți citi aici.
Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească newsletterul de-acum încolo. Îți mulțumesc! 😊
Încă ceva: în fiecare duminică trimit newsletterul CooltCluj, care cuprinde evenimentele cultural-artistice care au loc în următoarea săptămână în Cluj, ordonate frumos pe zile și pe tipologie. Dacă ești din Cluj sau mai treci prin zonă, te aștept aici.
Ne recitim peste două săptămâni! 🌞