Coolturalist #12
Alexandra Mîță: Pe câmpul meu de bătălie nu există învingători, ci doar umbre care se străduiesc să se înțeleagă; Medicii elvețieni prescriu artă; Marina Abramović: „Publicul e în stare să te ucidă.”
Azi sărbătorim. Coolturalist ajunge la 1000 de oameni! 😍 Îți mulțumesc că ești aici, că mă recomanzi, citești și ai încredere. În semn de mulțumire și recunoștință, am pentru tine un cod de reducere pentru cartea „Spațiul viselor”, de David Lynch și Kristine McKenna, apărută recent la editura Nemira.
Codul LYNCH20 te scutește de 20% din preț și este valabil până pe 31 martie 2025. Introdu-l înainte să faci plata pe site. „Spațiul viselor” oferă o privire intimă și profundă în viața și carierea lui David Lynch, combinând biografia cu memoriile. Lynch își împărtășește, pentru prima dată, viziunea și luptele prin care a trecut pentru a aduce la viață atâtea proiecte inedite. Secțiunile biografice sunt susținute de interviuri cu persoane apropiate lui Lynch, soții, membri ai familiei, actori și colegi de breaslă.
Pe lângă asta, ediția de azi găzduiește unul dintre cele mai faine interviuri pe care le-am făcut până la acest moment. Cel puțin la fel de aparte pe cât e și Alexandra, artista care mi-a trecut pragul pentru discuția de săptămâna asta. Să-ți fie inspirație!
Ține cont de medicii elvețieni (afli mai jos) și trimite newsletterul mai departe, să ajungă arta și cultura pe culmi (și) mai înalte.
CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)
De vorbă cu Alexandra Mîță: Pe câmpul meu de bătălie, nu există învingători, ci doar umbre care se străduiesc să se înțeleagă
Te zguduie. Te întoarce pe dos. Te șochează. Te incită. Te pune față în față cu contrastele și contradicțiile care devin terenul ei de joacă și câmpul ei de bătălie. Lucrările Alexandrei mi-au creat cele mai adânci și contradictorii reacții – de curiozitate, de repulsie, de fascinație când am fost la expoziția de semestru a studenților de la UAD Cluj.
În tot grotescul, metafora și profunzimea lucrărilor ei e ceva care mă stârnește într-un mod visceral. Poate miezul din spatele poveștii. Poate felul în care rupe ceva din ea și nu se teme să testeze „cât de departe pot merge înainte de a mă rupe cu totul”. Poate adâncimea conceptelor cu care jonglează. Poate felul în care dezbracă natura umană.
Am lucrat zilele astea la un interviu amplu, covârșitor și tare drag mie. Deși aș putea spune că îi știu conținutul, încă îl prelucrez, mai recitesc, mai dospesc ideile și mă trezesc din nou fascinată de Alexandra. Lectură plăcută!
„Mi-am dorit ca, atunci când îmi privesc lucrările, să simt o stare de repulsie, ca o provocare personală. Fiind subiecte atât de pure și intime, am vrut ca, după ce termin o lucrare, să mă simt temătoare să o privesc, ca și cum m-aș vedea într-o oglindă. Vreau ca ele să reflecte întreaga mea esență, așa cum este ea, fără nicio mască.”
CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)
📖 (de citit) Un poem de Lena Chilari, apărut în revista Matca.
🎥 (de văzut) Mickey 17, o experiență cinematografică ofertantă, o tragicomedie cu un impact emoțional deloc neglijabil. Un erou improbabil, Mickey Barnes se trezește în situația extraordinară de a lucra pentru un angajator care îi cere angajamentul suprem față de job: să moară pentru a-și câștiga existența.
🎧 (de auzit) Privesc, de Mădălina Pavăl, melodie care face parte din albumul Fuga Iuga.
🔍 (de explorat) O discuție despre street art în România – viitor, influențe, importanță și nu numai.
🎶 (de ascultat) „We Couldn’t Settle On One” marchează debutul discografic al trupei Claro Que No – o trupă ce adună la un loc unii dintre cei mai buni instrumentiști din alternativul românesc, Dany Serrano, Andrei Ilie și Andrey Baydin cunoscuți din proiecte muzicale ca byron, EMAA, Valeria Stoica, Spike. Aici piesa de deschidere a EP-ului.
🗒️ (de luat aminte) Ce speranțe au pentru viitor muzicienii sirieni după căderea regimului Assad și eliberarea de după 50 de ani de dictatură.
🗺️ (de frunzărit) 19 hărți ale lumii în stilul unor artiști celebri, printre care Klimt, Bansky, Pollock, Modigliani, da Vinci, Monet și alții. (culeasă din newsletterul Savantgarde, scris de Marius Cosmeanu)
O LUME IMENSĂ (E. YONG)
Cel mai utilizat cântec din filme, conform studiilor.
Care crezi că e cea mai folosită piesă din istoria cinematografiei? Dacă ai fi pariat pe Gimme Shelter (The Rolling Stones) sau Born to Be Wild (Steppenwolf), ai fi pierdut. Un studiu bazat pe date din ultimele cinci decenii arată că primul loc e ocupat surprinzător de This Is How We Do It (Montell Jordan). Lansată în 1995, melodia a apărut în 52 de filme și seriale, de obicei în scene de petrecere nostalgică sau momente ironice în care personajele dansează ridicol.
Pe locul doi? Push It de la Salt-N-Pepa, cu 50 de apariții. Urmează At Last (Etta James) – probabil cea mai folosită piesă pentru scene romantice – cu 49 de apariții, Tubthumping – Chumbawamba cu 39 apariții, Walking on Sunshine – Katrina & The Waves cu 38 apariții și Escape (The Piña Colada Song) – Rupert Holmes cu 36 apariții.
Medicii din Elveţia prescriu vizite la muzeu pentru pacienţii cu afecţiuni psihice şi de boli cronice.
Medicii elveţieni îşi extind gama prescripţiilor pentru pacienţii care suferă de afecţiuni psihice şi boli cronice și îi îndeamnă să facă plimbări în parcuri şi grădini publice şi să viziteze galerii de artă şi muzee.
Oraşul Neuchatel, din vestul Elveţiei, a lansat luna trecută un proiect pilot alături de medici pentru a veni în ajutorul localnicilor cu probleme de sănătate şi pentru a promova activitatea fizică. În cadrul proiectului sunt oferite 500 de prescripţii care constau în vizite gratuite la trei muzee şi grădina botanică a oraşului.
Iniţiativa va fi testată timp de un an şi poate fi extinsă şi la alte activităţi culturale, cum ar fi spectacolele de teatru. Ideea a pornit de la un studiu publicat în 2019 de OMS cu privire la rolul artelor în promovarea sănătăţii şi pentru vindecare.
Scriitorul Bogdan Crețu este nominalizat la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul „Mai puțin decât dragostea”.
Bogdan Crețu a fost inclus pe lista scurtă a nominalizaților la Premiul Uniunii Europene pentru Literatură 2025 pentru romanul Mai puțin decât dragostea, publicat la Editura Polirom în 2023. 13 autori se află, în total, pe această listă. Vom afla câștigătorul pe 16 mai.
„Povestea de dragoste dintre voluntara, intransigenta, imprevizibila fiică a unui fost torționar și fiul fostei victime a acestuia îi oferă prozatorului Bogdan Crețu prilejul să facă în noul lui roman un portret al României din intervalul cuprins între anii ’50 (cu eflorescența temnițelor comuniste) și contemporaneitatea receptivă la mișcarea #metoo.”, spune Mariana Codruț.
Asociația Art Mirror din Cluj reprezintă România la London Design Biennale 2025.
Artiștii de la Art Mirror au fost selectați pentru cea de-a cincea ediție London Design Biennale, după ce, în urmă cu doi ani, aceeași organizație a asigurat pentru prima dată participarea României la bienală. Evenimentul are loc în perioada 5 – 29 iunie, la Somerset House.
Art Mirror va expune o instalație artistică inovatoare menită să creeze o punte între artă, tehnologie, design sustenabil și promovarea României prin personalități de marcă.
Instalația va fi compusă din trei elemente principale: un element fizic – o instalație specială realizată din CD-uri reciclate, dispuse în formă circulară, la care se adaugă o structură ce evocă aripile unei păsări suspendate, simbolizând zborul și libertatea de exprimare; un element artistic interactiv – fiecare CD va avea un cod QR care, odată scanat, va dezvălui ilustrațiile unor personalități românești ce au schimbat modul în care țara noastră este percepută la nivel internațional.
Mai mult de 100 de ilustratori și artiști vor contribui la această inițiativă, apelul pentru înscriere va fi lansat în curând. Instalația va integra alfabetul Scripor, primul cod tactil al culorilor din lume, pentru a asigura accesibilitate persoanelor cu deficiențe de vedere.
Pentru realizarea proiectului, echipa de artiști a colectat deja mai mult de 150 kg de CD-uri, 10.000 de bucăți de plastic din electrozi de EKG, 200 kg de hârtie și 500 kg de dopuri de plută. După revenirea în țară, instalația va fi prezentată în mai multe orașe, în cadrul unei caravane culturale programate pentru luna septembrie.
MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)
Inteligența artificială ne ajută să înțelegem lumea.
Poate te-ai uitat vreodată la un tablou, o fotografie veche sau un obiect de artă și te-ai întrebat ce istorie poartă. Asta a avut în minte echipa Chance AI, o mână de oameni pasionați de artă și tehnologie.
Pornind de la acest gând, au creat un motor de căutare vizuală bazat pe inteligență artificială care ne ajută să descoperim poveștile din spatele fiecărei imagini. Mai precis, încearcă să readucă emoția și conexiunea autentică în experiențele vizuale printr-un sistem care descifrează contextul, simbolurile și mesajele ascunse din imagini, fie că e un tablou, o fotografie, o plantă sau un obiect.
Dacă îți place ideea, aplicația Chance AI e disponibilă pentru iOS și Android (deocamdată în versiunea beta).
Ai vreo sugestie de îmbunătățire pentru Coolturalist? Completează formularul de mai jos și ajută-mă să fac lucrurile mai bine. Durează un minut și e 100% anonim.
Îți mulțumesc! ✨
ZONA DE INTERES (M. AMIS)
Patrimoniul nimănui – povestea Muzeului Național de Istorie a României.
Muzeul Național de Istorie a României este cea mai bogată instituție din țara noastră, după Banca Națională. O spune chiar directorul muzeului într-un proces de evaluare a patrimoniului instituției pe care o conduce. Valoarea a doar 60% dintre obiectele evaluate se ridică la peste 1 miliard 300.000 de lei.
Patrimoniul MNIR include piese arheologice de peste 20.000 de ani, bijuterii antice sau bijuterii regale, cu diamante și pietre prețioase, purtate de reginele României, dar și decorații, haine, tablouri, fotografii de arhivă, cadouri primite de familia Ceaușescu de la lideri internaționali, cărți rare, hărți și documente istorice care atestă nașterea României. În cazul unui cutremur mare în București riscăm să le pierdem pe toate.
MNIR este găzduit dîntr-o clădire veche de 120 de ani, care se află într-o stare precară. A intrat în 2002 într-un proces de restaurare, care s-a dovedit a fi începutul agoniei în care patrimoniul se zbate de 18 ani.
De atunci, muzeul e deschis doar parțial, aproximativ 20% din colecție fiind accesibilă publicului. Restul se află în lăzi și cutii sigilate, departe de privirile vizitatorilor, inclusiv ale tinerelor generații care ar putea învăța din istoria noastră.
Cine poartă responsabilitatea pentru această situație? Este o întrebare la care probabil „România” ar putea fi răspunsul. Fiindcă ceea ce s-a întâmplat la MNIR are mare legătură cu haosul, dezinteresul, corupția sau impostura care au guvernat țara după 1989.
DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)
Marina Abramović: Cinci decenii de depășire a limitelor fizice și psihice în arta performanței
Cu origini sârbe, Marina Abramović este o artistă reprezentativă a artei conceptuale. Lucrările ei explorează corpul și limitele sale, rezistența, feminismul, relația dintre interpret și public, dar și posibilitățile minții. Viața ei e o continuă stârnire a emoțiilor puternice, o luptă în împingerea limitelor fizice la maximum și o rupere a convențiilor.
În Rhythm 0, artista a testat limitele relației dintre interpret și public. Acesta este unul dintre cele mai provocatoare și cunoscute spectacole ale sale. Rolul său a fost pasiv, însă publicul a avut puterea de a acționa asupra ei. Având la dispoziție 72 de obiecte, oamenii au avut libertatea de a le folosi în orice fel timp de șase ore. Printre obiecte se regăseau un trandafir, o pană, miere, un bici, ulei de măsline, foarfece, un bisturiu, un pistol și un singur glonț. Prin această lucrare a testat cât de agresivi ar putea fi oamenii atunci când acțiunile lor nu au consecințe sociale.
„Ceea ce am învățat a fost că dacă te lași în seama publicului, ei te pot ucide.” – Marina Abramović
GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)
Prima livrare de Coca-Cola în Knoxville, 1919:
POEMELE LUMINII (L. BLAGA)
2023, cândva într-o seară
în pieptul meu
au poposit adieri de vânt și eclipse solare
și-au găsit casă multe apusuri
explozii de supernove și planete interstelare
la încheietura mâinii mele
se amestecă ramurile teilor cuprinși de dor
începe viața și se odihnește tâmpla
se prelinge vinul în întâmpinarea buzelor unui explorator
pe gleznele mele
se întâlnesc firescul și neobișnuitul
răsar stelele și începe mareea
se ascunde surâsul și se naște cuvântul
Alte poeme scrise de mine în compania unui pahar de vin sau la granița unor (ne)liniști, citești aici.
SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)
Și scaunele stau picior peste picior câteodată:
Pun umărul la treabă și la nivel local prin newsletterul CooltCluj, cu ghidul săptămânal al evenimentelor cultural-artistice din Cluj. Abonează-te aici. ✨
Ne dăm întâlnire tot aici peste 2 săptămâni!
Să-ți fie senin.
Minunat! M-a super emoționat interviul.
Și îmi comand și cartea ❤️