Bine, asta nu înseamnă că m-am vindecat de teama de a vorbi în public. Dar clar l-am simțit ca pe-un pas înainte.

Și asta n-ar fi fost posibil fără curajul Cătălinei, autoarea cărții, de a lăsa treaba asta pe mâna unui om pe care nu-l cunoștea, dar despre care știa că n-a mai făcut asta în viața lui.

Las aici și-o fotografie, ca s-o consemnez cum se cuvine:

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.

Share

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

„Arta poate să-şi găsească locul oriunde”. Cum se construiește un festival independent dedicat artei: de vorbă cu echipa Fiți cu-Minți Creative Fest.

Arta nu e rezervată doar pereților imaculați ai galeriilor, la fel cum creativitatea nu este rezervată exclusiv artiștilor „cu acte în regulă”. Acesta este pulsul Fiți cu-Minți Creative Fest, un proiect ajuns la a șasea ediție în acest an, care demonstrează că un festival poate fi un loc viu, construit de comunitate pentru comunitate.

Între 4 și 14 iunie, cafenelele, huburile și spațiile alternative se transformă în adevărate locuri de joacă, creație și explorare. Noutatea de anul acesta este că festivalul iese din București și aduce arta mai aproape de publicul din Cluj (la Grainlab) și Timișoara (la ECoop). În plus, face loc tuturor: de la ateliere pentru copii și un gaming corner, până la experiențe culinare atipice și chiar o Școală de Șah.

Dincolo de agenda plină, care a început să se simtă încă din aprilie, prin evenimentele de warm-up, Fiți cu-Minți Creative Fest are la bază încăpățânarea de a construi independent, fără bugete uriașe, de a dărâma bariera invizibilă dintre artist și public și a face arta accesibilă.

Pe când pregăteam acest interviu, am primit și o veste bună: „Burnoutul la români: o epidemie tăcută”, o lucrare construită ca un dosar de investigație vizuală, cu date și mărturii reale, realizată alături de Ioana și Lore, colegele mele din echipa Hacking Work – a fost admisă în expoziția colectivă „Sub preș”. Expoziția dă și startul oficial al festivalului, iar vernisajul are loc pe 4 iunie, la Goethe Institut București.

Cum se schimbă energia unui loc de zi cu zi după o infuzie de creativitate? Și de ce ar trebui să participi, chiar dacă n-ai mai pus mâna pe o pensulă din generală? Cum rezistă un proiect cultural când lucrurile devin complicate? O parte dintre oamenii care țin acest motor pornit, Dragoș Bonea, Andreea Oprișan, Ingrid Maschek, Ana Huțanu, Vasile-Alexandru Puchianu și Georgeta Cristea, desfac firul festivalului în patru într-o discuție care poate va fi impulsul de care ai nevoie ca să iei orașul la pas și să te bucuri de o experiență culturală pe bune.

Citește interviul aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🖼️ (de văzut) Expoziția de grup „An Endless Act of Tenderness / Un act nesfârșit de tandrețe” s-a deschis pe 15 mai la Sip Coffee & Wine, București.

🗞️ (de citit) Este (aproape) imposibil să asculți muzică într-un mod etic: cum a schimbat streaming-ul muzica, cu ce probleme se confruntă artiștii din cauza lui și cum mai putem asculta muzică în mod etic în 2026.

😻 (de neratat) Mircea Eliade, de vorbă cu Lucian Blaga. Acest articol apare, în cadrul campaniei Interviurile secolului XX, grație arhivei digitale Ziarele Arcanum, în care puteți parcurge 150 de ani de istorie a României, așa cum a fost ea consemnată în fiecare epocă prin lentila jurnaliștilor vremii, a publiciștilor, scriitorilor și ideologilor de toate orientările. (via Savantgarde)

🎶 (de ascultat) Kovacs - A Perfect Crime:

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Nicole Kidman promovează „Danaida” lui Constantin Brâncuși.

În Anul Brâncuși, „Danaida”, una dintre lucrările sale emblematice, ar putea stabili un nou record pe piața internațională de artă. Sculptura din bronz aurit va fi licitată pe 18 mai la Christie’s New York, cu o estimare de 100 de milioane de dolari, peste actualul record al artistului.

Pentru a atrage atenția publicului, casa de licitații a apelat la actrița Nicole Kidman, care apare într-un videoclip filmat alături de lucrare, într-o campanie neobișnuită pentru lumea artei. „Danaida” provine din celebra colecție a magnatului media Samuel Irving Newhouse Jr., iar specialiștii o consideră una dintre cele mai importante apariții pe piață din ultimii ani.

Realizată în 1913, „Danaida” marchează una dintre etapele în care Constantin Brâncuși a dus sculptura spre forme tot mai abstracte și esențiale. Lucrarea este legată și de relația artistului cu Margit Pogany, cea care a inspirat ulterior celebra serie „Domnișoara Pogany”.

Brâncuși a renunțat aproape complet la dimensiunea narativă a mitului grecesc și s-a concentrat pe puritatea formei, într-un stil care avea să influențeze decisiv sculptura modernă. Astăzi există doar șase variante în bronz ale „Danaidei”, aflate în mari muzee și colecții internaționale, iar apariția acestei versiuni la licitație este considerată un moment rar pentru lumea artei.

Cultura românească, susținută cu peste 47 de milioane de euro din Granturile Norvegiene.

Sectorul cultural din România va primi o finanțare de peste 47,5 milioane de euro prin noile Granturi SEE și Norvegiene 2021-2028, după semnarea unor memorandumuri de înțelegere între instituțiile implicate. Anunțul a fost făcut de Ministerul Culturii, care subliniază că suma este semnificativ mai mare decât în ciclul anterior, când bugetul a fost de aproximativ 34 de milioane de euro. Finanțarea vine în continuarea colaborării cu Norvegia, Islanda și Liechtenstein și este gestionată de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul ministerului.

Autoritățile spun că fondurile vor susține proiecte culturale diverse la nivel național – de la restaurarea și revitalizarea monumentelor istorice, până la expoziții, festivaluri de film, teatru și muzică. În ultimul ciclu de finanțare au fost derulate peste 200 de proiecte, iar noul buget este văzut ca o confirmare a impactului acestor inițiative și a capacității administrative de a gestiona investiții complexe în cultură și patrimoniu. În perioada următoare vor avea loc consultări pentru definirea programului și stabilirea direcțiilor de finanțare.

Arta poate încetini îmbătrânirea mai mult decât ne imaginăm.

Cântatul, pictatul, dansul sau chiar o simplă vizită la muzeu ori la o galerie pot avea efecte reale asupra sănătății și pot încetini procesul de îmbătrânire biologică, arată un studiu realizat de cercetători de la University College London. Potrivit cercetării, persoanele care participă frecvent la activități artistice au un ritm mai lent de îmbătrânire, iar efectele sunt comparabile cu beneficiile unor obiceiuri sănătoase precum exercițiile fizice. Participarea săptămânală la activități culturale sau creative a fost asociată cu o reducere de până la 4% a ritmului de îmbătrânire biologică, unii participanți au fost evaluați ca fiind chiar cu un an „mai tineri” biologic.

Studiul, publicat în revista Innovation in Aging, s-a bazat pe analize de sânge și chestionare completate de peste 3.500 de adulți britanici. Cercetătorii spun că artele reduc stresul, inflamația și riscul bolilor cardiovasculare, având efecte importante atât asupra sănătății fizice, cât și a celei mintale. Cele mai mari beneficii au fost observate la persoanele de peste 40 de ani, ceea ce întărește ideea că implicarea în activități culturale nu este doar o formă de relaxare, ci poate deveni un obicei valoros pentru o viață mai echilibrată și mai sănătoasă.

Lasă recenzia ta aici

Muzeul Pădurii de la Râșnov: un nou spațiu despre viața pe Pământ.

La Râșnov a fost deschis cel mai nou muzeu din țară – Muzeul Pădurii, recent avizat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor. Parte din Dino Parc Râșnov, acesta este un spațiu educațional dedicat evoluției vieții pe Pământ, cu accent pe paleontologie, geologie, biologie și protecția mediului. Muzeul pornește cu o colecție impresionantă de aproximativ 1.300 de exponate naturale, completate de peste 130 de dinozauri în mărime naturală, realizați pe baza unor date științifice.

Proiectul a fost dezvoltat în parteneriat cu instituții importante precum Muzeul „Grigore Antipa”, Universitatea din București sau Institutul Geologic Român, iar fiecare exponat a trecut prin analize științifice riguroase înainte de a fi expus. Potrivit echipei, obținerea statutului de muzeu confirmă calitatea științifică a colecției și munca specialiștilor implicați.

„Pirații din Caraibe” devin experiență imersivă la Londra, în timp ce franciza se pregătește de revenirea pe marele ecran.

Universul „Pirates of the Caribbean” va fi transformat într-un spectacol de teatru imersiv la Londra, într-un proiect semnat de Secret Cinema, programat pentru februarie 2027. Inspirat din primul film al seriei, showul va include decoruri la scară cinematografică, scene live, cascadorii și muzică, iar publicul va deveni parte din acțiune, explorând spații și interacționând cu personajele.

În paralel, franciza rămâne activă și în zona cinematografică, unde se discută dezvoltarea celui de-al șaselea film. Producătorul Jerry Bruckheimer a confirmat că există negocieri și pentru revenirea lui Johnny Depp în rolul lui Jack Sparrow, deși scenariul este încă în lucru. După încasări de miliarde la nivel global, seria încearcă să se reinventeze atât pe marele ecran, cât și în experiențe live.

Londra, desemnată cel mai bun oraș din lume pentru cultură.

Londra a fost desemnată cel mai bun oraș din lume pentru artă și cultură în 2026, potrivit unui sondaj realizat de revista Time Out, care a implicat peste 24.000 de respondenți din mai mult de 150 de orașe. Clasamentul, realizat împreună cu un juriu de editori și experți culturali, plasează pe următoarele locuri Paris, New York, Berlin și Cape Town, luând în calcul atât calitatea, cât și accesibilitatea scenei culturale locale.

Time Out evidențiază oferta culturală extrem de diversă a Londrei: muzee și galerii de top, multe dintre ele gratuite, o scenă teatrală și muzicală foarte activă, dar și apariția constantă de spații și instituții noi dedicate artei. Orașul a obținut scoruri foarte mari pentru teatru, muzee și galerii, iar aproape toți locuitorii chestionați au descris viața culturală ca fiind bună sau excelentă, în ciuda reputației de oraș scump. Londra este descrisă astfel ca un loc în care cultura este prezentă peste tot, de la West End la muzee noi și festivaluri de vară.

Actori români în noul film al lui Scorsese: Gabriel Spahiu și Ilinca Manolache alături de Leonardo DiCaprio.

În noul film al lui Martin Scorsese, „What Happens at Night”, doi actori români apar în distribuție: Gabriel Spahiu și Ilinca Manolache, alături de nume mari de la Hollywood precum Leonardo DiCaprio și Jennifer Lawrence. Spahiu a povestit că a ajuns la Gala Gopo direct de pe platourile de filmare și că a avut chiar secvențe directe cu DiCaprio, descriindu-l ca fiind foarte profesionist și relaxat în lucru.

Filmul, o dramă psihologică filmată în Europa, urmărește relații tensionate și situații-limită, într-un stil specific lui Scorsese, concentrat pe natura umană și consecințele alegerilor morale. Proiectul reunește o distribuție internațională și este filmat în locații reale din Cehia, într-o atmosferă rece și intensă, iar prezența actorilor români marchează o nouă vizibilitate a cinematografiei locale în producții majore de la Hollywood.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Oamenii Dreptății revin la Cluj pe 28 mai.

Clujul găzduiește al doilea an la rând spectacolul de storytelling Oamenii Dreptății. Evenimentul aduce în prim-plan mesaje despre dreptate, curaj și implicare, dar și despre momentele în care speranța e greu de găsit, într-un format care îmbină momentele de storytelling cu film scurt, poezie, teatru și un mini-concert acustic.

Spectacolul reunește jurnaliști, judecători, profesori, activiști, creatori de conținut și community builders care vor vorbi despre teme precum dependențe, dreptatea în era digitală, dezinformare, gândire critică, siguranța femeilor, activism și bună vecinătate. Printre invitați se numără jurnalista Oana Moisil (PressOne), activista Anda Sofian (Mic Grup de Inițiativă Civică), trupa de slam poetry Poethree, avocata Gabriela Musteață sau creatoarea de conținut Lavinia Dănilă (@LavinLume) alături de artiștii Andra Andriucă și Paul Tihan într-o formulă instrumentală extinsă.

Pe 28 mai, de la ora 19, la Cinema Teatru Florin Piersic, invitații vor vorbi deschis despre oboseală, limite, motivație și momentele în care au ales să meargă mai departe sau să se oprească. Este o conversație despre oameni și comunități, despre cum rămâi prezent și implicat fără să te pierzi pe tine. O întâlnire despre dreptate văzută la scară umană, în viața de zi cu zi.

Subscribe now

Bucharest Design Festival transformă centrul orașului într-o hartă vie a designului contemporan.

Bucharest Design Festival, organizat de The Institute, revine între 27 mai și 21 iunie 2026 cu un program amplu desfășurat în trei zone-cheie ale Capitalei – Amzei, Grivița și Brezoianu. Festivalul reunește peste 15 expoziții, intervenții urbane și proiecte comunitare, realizate împreună cu peste 50 de parteneri din zona culturală, academică și creativă.

Unul dintre momentele centrale este expoziția „Dan Perjovschi x Comme des Garçons. A Story About a Collaboration”, găzduită la Entrance Store între 23 și 30 mai, care pornește de la colaborarea dintre artistul Dan Perjovschi și celebra casă de modă japoneză Comme des Garçons. Expoziția extinde dialogul dintre artă și modă prin lucrări, colaborări internaționale și intervenții vizuale cu un puternic mesaj critic și ironic. În paralel, festivalul animă întreg orașul cu expoziții dedicate designului, arhitecturii, artei contemporane și culturii urbane, transformând Bucureștiul într-un laborator deschis al creativității.

Noaptea Muzeelor 2026: o noapte în care cultura se deschide gratuit în toată țara.

Pe 23 mai 2026, „Noaptea Muzeelor” transformă România într-un traseu cultural uriaș, cu peste 225 de muzee și instituții din toate județele deschise publicului, în mare parte gratuit, între orele 18:00 și 02:00. De la palate istorice și muzee de artă până la spații dedicate științei, arhivelor sau patrimoniului industrial, vizitatorii pot explora expoziții, tururi ghidate și evenimente speciale organizate simultan în toată țara.

În București, programul include locuri precum Muzeul Național Cotroceni, Arhivele Naționale, Palatul Șuțu sau Muzeul Pompierilor, dar și experiențe alternative precum atelierele deschise de la UNArte sau expozițiile de design și artă contemporană din spații independente. Evenimentul ajunge la a 22-a ediție în România și rămâne unul dintre cele mai accesibile momente culturale ale anului, oferind ocazia de a redescoperi orașele prin patrimoniul lor, într-o singură noapte.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

linie maternă de Camelia Chițescu

turbulențele unui oftat transmis genetic
se moștenesc pe linie maternă ca fotografiile îngălbenite
cu scris pe spate
un blestem al tristeții etern retrăite și reconstruite
prin fiecare copil avortat în speranța că scapă

bunica l-a purtat într-un șorț curat și l‑a spălat la mână,
l-a ascuns în spatele unei normalități exemplare
și l-a dat mai departe înainte să plece,
nu putem demonstra nimic și mama înțelege asta
dragostea doare, vom înțelege prea mult
vom înțelege că rolul femeii e să‑i țină pe toți laolaltă
când ne privim ne suntem dragi și facem de mâncare
cât pentru zece oameni odată

blestemul mă face să cred că dacă plec
tot sacrificiul se va irosi cu mine,
dar prea mult timp l‑am confundat cu iubirea
și câteodată e bine să fugi și să scapi
străbunica îmi apare în vise cu un chip aprobator
știe că pot continua corect această greșeală
singurul meu ritual de inițiere au fost covrigeii
frământați și modelați cu precizia unui copil
care nu vrea să-și dezamăgească mama și îmi șoptesc
vei ține casa, vei ține relația, vei ține toată durerea
și nu o vei da mai departe

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Dacă îți face cu ochiul vreun print, vreun hanorac, tricou sau totebag cu mesaj din multitudinea de creații de pe site, acum e un moment bun să-l transformi în cadou pentru tine sau pentru un om drag. Codul de reducere este valabil două luni, așa că ai timp să te decizi.

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește. Eventual dă și un play aici înainte s-o citești.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

„Miza noastră e să-i ajutăm pe oameni să se simtă mai puțin singuri” | De vorbă cu echipa UNFINISHED Love Stories.

Anul trecut a ajuns și la mine volumul „UNFINISHED Love Stories”. Recunosc, l-am citit pe nerăsuflate, e o carte care îți rămâne în minte și în suflet mult timp, tocmai prin felul sincer în care îți face cunoștință cu fragmente din viața unor oameni care au avut curajul să-și aștearnă poveștile despre iubire în scris.

„Dincolo de toate formele pe care le ia iubirea, oamenii vor în primul rând să nu se simtă singuri”, spune Dona Georgia, directorul de comunicare al proiectului. Nicoleta Rădăcină, editorul UNFINISHED Love Stories, explică faptul că ideea nu a fost doar să adune texte despre iubire, ci să creeze un spațiu în care oamenii să se poată privi mai atent pe ei înșiși și relațiile lor. Din sutele de povești primite a rezultat o imagine colectivă a felului în care iubim azi, cu vulnerabilități, contradicții și revelații.

„Am pornit din convingerea că iubirea – în termenul ei cel mai larg și generos, înțeleasă poate ca prezență și conexiune – e cu adevărat motorul care poate schimba lumea gest cu gest, care stă la baza solidarității de care avem tot mai multă nevoie.”

Citește interviul aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🧠 (de conștientizat) Burnoutul profesorilor: „Întregul sistem educațional e epuizat”. Nu lipsa de vocație îi distruge, ci sistemul care le cere să fie 5 în 1: profesor, psiholog, secretar, contabil și țap ispășitor, un articol amplu, minunat scris de Ioana Szabo.

📷 (de frunzărit) O narațiune superbă în fotografii care îmbină fragmente de natură, ruine și intervenții umane.

🧑🏻‍🎨 (puțin absurd) Ceasul alfabetic, văzut în newsletterul Savantgarde.

🎥 (de văzut) „The Devil Wears Prada 2” revine pe marile ecrane după 20 de ani cu distribuția originală.

🗞️ (de citit) Un interviu remarcabil cu actorul de origine română Sebastian Stan, realizat de Alexandra Tănăsescu.

😻 (de neratat) Harta pisicească a stațiilor de metrou din București, meșterită de Delia San. Pentru Cluj ar fi o treabă prea ușoară.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Un robot ține tururi la Palazzo Madama în Torino.

La Palazzo Madama din Torino, vizitatorii sunt întâmpinați de un ghid neobișnuit: R1, un robot de 1,2 metri care susține tururi prin fostele apartamente regale ale Casei de Savoia. Se deplasează autonom printre săli, explică istoria locului și poate răspunde la întrebări în timp real, adaptându-și discursul în funcție de interacțiunea cu publicul. Deși pare o atracție spectaculoasă, proiectul din spatele lui nu a fost gândit inițial pentru muzee, ci pentru a testa cât de bine poate un robot să se descurce singur în medii complicate, cu mulți vizitatori și infrastructură tehnică imperfectă.

Dezvoltat de Institutul Italian de Tehnologie împreună cu parteneri europeni, R1 este rezultatul unei investiții de aproximativ 4 milioane de euro și marchează un pas important spre roboți autonomi pentru viața de zi cu zi. Poate funcționa independent, își corectează singur erorile și învață din interacțiuni, iar pe viitor ar putea ajunge și în locuințe, unde să ajute la sarcini simple. Deși reacțiile vizitatorilor sunt în mare parte pozitive, mulți preferă încă ghizii umani pentru explicații mai nuanțate, semn că, cel puțin deocamdată, tehnologia completează experiența, nu o înlocuiește.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Descoperire rară: fragmente din „Iliada” găsite într-o mumie egipteană.

O descoperire neașteptată i-a surprins pe arheologi: un fragment din Iliada a fost găsit în interiorul unei mumii egiptene, vechi de aproximativ 1.600 de ani. Papirusul a fost descoperit în zona abdomenului, într-un mormânt din perioada greco-romană, la Oxyrhynchus. Deși nu este neobișnuit ca mumiile din această epocă să conțină papirusuri în limba greacă, acestea aveau până acum roluri magice sau ritualice. Este pentru prima dată când un text literar este integrat în procesul de mumificare.

Fragmentul identificat aparține „Catalogului corăbiilor”, din Cartea a II-a a poemului atribuit lui Homer, o secțiune care enumeră armatele grecești înainte de Războiul Troian. Descoperirea ridică întrebări despre rolul acestui text în ritualul funerar. Pentru cercetători, reprezintă un indiciu rar despre felul în care culturile și credințele se intersectau în lumea antică.

Brâncuși, la un pas de un nou record: o sculptură ar putea atinge 100 de milioane de dolari.

O sculptură semnată de Constantin Brâncuși ar putea rescrie istoria pieței de artă. Este vorba despre o lucrare din seria Danaide, scoasă la licitație la New York, care ar putea ajunge la pragul de 100 de milioane de dolari, un posibil record atât pentru artist, cât și pentru o sculptură în general. Piesa, realizată în 1913 din bronz cu foiță de aur, face parte din colecția magnatului media Samuel Irving Newhouse și va fi licitată pe 18 mai, alături de lucrări semnate de nume mari precum Picasso sau Warhol.

Lucrarea are o istorie aparte: este una dintre cele șase variante ale acestui subiect și singura aurită aflată încă într-o colecție privată. Inspirată de figura Margitei Pogany, muza artistului, „Danaide” marchează tranziția lui Brâncuși spre formele sale abstracte, care aveau să-i definească stilul. Achiziționată în 2002 cu 18,2 milioane de dolari, sculptura a crescut spectaculos în valoare, iar interesul din jurul ei confirmă, încă o dată, locul central al lui Brâncuși în arta modernă.

O experiență muzeală diferită: labirint croșetat, suspendat în aer.

La Museum of Fine Arts Houston, vizitatorii pot intra, la propriu, într-o instalație care schimbă complet ideea de expoziție: un labirint suspendat, realizat din fibre croșetate, semnat de artistul brazilian Ernesto Neto. Lucrarea, intitulată SunForceOceanLife, este una dintre cele mai mari creații textile ale sale și ocupă Cullinan Hall, unde plutește la peste 3,5 metri înălțime. Vizitatorii se plimbă printr-o rețea de trasee colorate, într-un decor care trece gradual de la verde și galben la portocaliu și roșu, inspirat de relația dintre soare, ocean și pământ.

Experiența e gândită să fie mai mult decât vizuală: podeaua instabilă, umplută cu bile moi, îi obligă pe cei care intră să-și regândească fiecare pas, transformând plimbarea într-un exercițiu de echilibru și atenție. Instalația amintește de un hamac, trimitere la tradițiile indigene și la legătura cu natura, iar dimensiunile ei (aproape 2.700 de kilograme) întăresc impresia de forță și fragilitate în același timp.

Subscribe now

260 de metri pătrați de istorie: fresca din Șmig va fi restaurată.

În satul Șmig, din județul Sibiu, se lucrează la salvarea uneia dintre cele mai surprinzătoare descoperiri din ultimii ani: o pictură murală medievală de aproximativ 260 de metri pătrați, considerată cea mai mare de acest tip din Transilvania. Descoperită în urmă cu două decenii în biserica evanghelică din secolul al XIV-lea, fresca ilustrează scene precum Legenda Sfântului Ladislau sau Rugăciunea Sfintei Ecaterina, teme rar întâlnite la o asemenea scară într-o biserică de sat.

Anul acesta, restaurarea intră într-o etapă nouă, cu trei școli de vară dedicate intervențiilor pe pictură. Proiectul atrage specialiști și voluntari, printre care și Alexander Kloos, implicat de ani buni în conservarea bisericilor fortificate din zonă, care își dedică inclusiv concediul pentru această muncă. Într-o comunitate mică, inițiativa aduce împreună patrimoniul, expertiza și efortul personal pentru a reda vizibilitatea unei lucrări rare.

Marea Neagră, transpusă în artă: proiectul României la Bienala de Artă de la Veneția.

Bienala de Artă de la Veneția aduce anul acesta în prim-plan, în Pavilionul României, un proiect care merge dincolo de simpla experiență vizuală. Curatoarea Diana Marincu descrie instalația realizată de Anca Benera și Arnold Estefan drept una „autentică în întregimea ei”, construită în jurul Mării Negre ca spațiu real și metaforă a unei lumi fragmentate. Intitulată „Black Seas – Scores for the Sonic Eye”, lucrarea combină sunet, imagine și obiect pentru a crea o experiență imersivă, în care vizitatorul este purtat într-un univers subacvatic ce vorbește despre memorie, istorie și tensiunile prezentului.

Proiectul este rezultatul unei cercetări de durată și propune o abordare sensibilă, în linie cu tema ediției, „în tonuri minore”, unde vocile discrete și poveștile invizibile cântăresc mai mult decât spectaculosul. Instalația funcționează ca o „orchestră” în care toate elementele, de la sunetul hipnotic până la intervențiile sculpturale, invită la reflecție asupra relației noastre cu natura și cu lumea din jur.

Bărbatul orbit de steag, sculptură instalată de Banksy în mijlocul Londrei.

O nouă sculptură semnată de Banksy a apărut peste noapte în centrul Londrei. Este vorba despre statuia unui bărbat pornit într-un marș, al cărui chip este acoperit de un steag – o imagine sugestivă pentru vremurile pe care le trăim, în care ultranaționalismul s-a răspândit în ultimii ani în întreaga lume, iar sub pretextul patriotismului și prin fenomenul fake-news mase de oameni au devenit atât de manipulate încât nu mai pot vedea realitatea. Sculptura a fost instalată în Piațeta Waterloo din zona Westminster, în apropierea statuii lui Winston Churchil, a lui Edward VII și Florence Nightingale

Deși este cunoscut mai ales pentru graffiti, Banksy nu este la prima sculptură, iar intervențiile sale în spațiul public continuă să stârnească dezbateri. De data aceasta, întrebarea rămâne deschisă: ce vor face autoritățile cu o lucrare instalată ilegal, dar cu o valoare artistică și simbolică evidentă? Ca de obicei în cazul artistului, gestul în sine devine parte din operă.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Sibiul devine capitala teatrului: 840 de evenimente la FITS 2026.

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu revine în 2026 cu o ediție de amploare: peste 840 de evenimente, artiști din 82 de țări și aproximativ 100.000 de spectatori zilnic. Festivalul are loc între 19 și 28 iunie și își păstrează dimensiunea din anii trecuți, cu spectacole desfășurate în zeci de spații din oraș și cu o audiență care depășește granițele fizice, ajungând la milioane de oameni online.

Potrivit lui Constantin Chiriac, director general al Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, publicul are la dispoziție o săptămână pentru a-și alege spectacolele preferate dintr-un program dens, care include atât producții indoor cu artiști internaționali, cât și reprezentații de mari dimensiuni în aer liber. Biletele se pun în vânzare din 6 mai, online și la agenția Teatrului Național „Radu Stanca”, iar programul complet este deja disponibil pe site-ul oficial al festivalului.

Fiți cu-Minți Creative Fest 2026: 10 zile de artă și experiențe în trei orașe.

Fiți cu-Minți Creative Fest revine între 4 și 14 iunie cu o ediție extinsă, desfășurată în București, Cluj și Timișoara. Festivalul propune un mix de artă contemporană, muzică live, performance-uri și ateliere, transformând spații culturale și alternative într-o rețea de experiențe creative. Deschiderea are loc la Goethe-Institut București, iar programul continuă cu evenimente în mai multe locații din fiecare oraș, aducând împreună artiști consacrați și nume emergente.

Ediția din acest an pune accent pe interacțiune și comunitate, cu activități care merg dincolo de expoziții: ateliere pentru copii, o școală de șah, experiențe culinare sau zone de gaming și cafea de specialitate. În paralel, evenimentele warm-up din București creează context pentru întâlniri și colaborări înainte de startul oficial. Per ansamblu, festivalul rămâne un spațiu deschis, în care arta devine un pretext pentru dialog, experiment și conexiuni reale între oameni.

Fotograful Alex Gălmeanu și curatorul Marian Palie semnează două dintre expozițiile principale de la Romanian Creative Week.

Romanian Creative Week transformă Iașiul, între 13 și 24 mai, într-un traseu amplu de artă contemporană, cu expoziții răspândite în mai multe spații din oraș. Două dintre acestea sunt găzduite la Palatul Culturii din Iași: „… and Portraits”, semnată de Alex Gălmeanu, și „Metafora”, curatoriată de Marian Palié. Prima propune o experiență neobișnuită, portrete ascunse în spatele unor uși vechi, privite prin gaura cheii, care transformă curiozitatea și disconfortul în parte din actul artistic.

În paralel, „Metafora” invită publicul într-un labirint vizual construit din straturi transparente, unde lucrările se văd fragmentat și niciodată complet, sugerând ideea de sens în continuă schimbare. Împreună cu alte expoziții din oraș, de la instalații despre identitate și tehnologie până la proiecte despre memorie și percepție, festivalul propune o radiografie vie a artei contemporane, într-un format care cere timp, atenție și implicare din partea vizitatorului.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 aprilie 2026

sunt suma deciziilor (nesăbuite)
care m-au luat pe sus și m-au dus te miri pe unde
nu mă pot abține să nu-mi rup pielea de pe buze
până îmi intră sângele sub unghii
îmi place gustul ăsta de durere
o caut
aici la sute de kilometri distanță oriunde
prin locuri atât de bine știute încât pot umbla cu ochii închiși
fără să mă lovesc la degetul mic
sau prin camere de hotel în care ajung doar o dată

am o foame lacomă de autodistrugere
o astâmpăr cu oameni pasageri
străini de care-mi vine să mă descotorosesc înainte s-o facă ei
dar n-o fac
îmi vine să-mi cos degetele gura ochii și toracele
să nu mă mai agăț de tot ce nu-mi face bine

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Subscribe now

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Știi când trăiesc eu cel mai analog? Când vin la țară și pun mâna pe o sapă. Sau pe o greblă. Sau pe un smoc de iarbă. Weekendul ăsta am venit pe la ai mei, să punem în grădină ce-i de pus și să scot ochii din ecranul ăsta în care îmi petrec jumătate de viață.

Până una alta, nu uita să trăiești. Analog sau cum îți vine.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Este „arta” făcută cu AI artă?

Tu ce zici? O să ne dăm seama în viitor dacă o carte, o melodie sau o ilustrație a fost făcută de (cu) AI? Din capul locului avem două extreme: una în care rezultatul este un prompt (exemplu Lolita Cercel în muzica românească) și extrema în care e făcut 100% de om. Între cele două extreme avem o zonă de mijloc formată dintr-o plajă foarte largă de lucrări de tipul 20% AI-80% uman, 50% AI-50% uman, 70% AI-30% uman. Cum ne raportăm la ele? Unde tragem linia?

Îmi vin în minte două exemple din primul registru. În 2025, Lolita Cercel, prima cântăreață 100% virtuală din România, cu voce, chip și linie melodică generate cu inteligență artificială, a strâns milioane de vizualizări în doar câteva săptămâni. În 2024, Ai‑Da, robotul pictor ultra‑realist, vindea la Sotheby’s un portret al lui Alan Turing pentru o sumă record.

Astea sunt doar două dintre știrile care au ajuns la mine de-a lungul timpului și care îmi ridică multe semne de întrebare. Cred că nu e zi să nu citesc ceva despre AI, în mod inevitabil. Eu nu sunt artistă, dar munca mea constă în scris, un alt teritoriu care până nu demult era profund uman. Pe de altă parte, sunt un om care îndrăgește arta, o consumă în diverse forme, scrie poezie și a construit proiecte editoriale care vin în ajutorul ei. Poate tocmai de aici apare și nevoia de a înțelege unde ne aflăm și încotro ne ducem.

Cine ar trebui să stabilească regulile: artiștii, publicul sau platformele? Ne va mai păsa dacă o lucrare e creată de om sau generată de AI? Dacă „artistul” n-are trăiri, dar lucrarea lui capătă valoare în piață, ce evaluăm, de fapt, când spunem că acel ceva e artă: intenția, procesul sau rezultatul? Unde trasăm linia? Am scris despre asta într-un nou articol.

Citește articolul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Revoltă la Berklee: cursul despre inteligență artificială, contestat de studenți.

La Berklee College of Music, una dintre cele mai cunoscute școli de muzică din lume, sute de studenți contestă introducerea unui curs despre compoziția asistată de inteligență artificială. În doar două zile, peste 400 de persoane au semnat o petiție în care acuză instituția că legitimează instrumente precum ChatGPT, pe care le consideră responsabile pentru „furtul” creațiilor artiștilor și pentru erodarea autenticității în muzică. Reacțiile sunt puternice, de la studenți care cer eliminarea cursului până la absolvenți care spun că ar fi refuzat să participe dacă s-ar fi aflat în aceeași situație.

De cealaltă parte, conducerea universității susține că rolul său este să pregătească studenții pentru realitatea industriei, unde tehnologia devine tot mai prezentă. Cursul propus promite să exploreze atât potențialul, cât și limitele inteligenței artificiale în procesul creativ. Dincolo de conflict, situația reflectă o tensiune tot mai vizibilă în lumea artistică: între protejarea creației umane și adaptarea la instrumente care pot schimba radical modul în care se face muzică.

Un spațiu-cheie din Cluj revine: ce aduce nou Edison House of Music.

După o pauză, Edison House of Music se redeschide pe 24 aprilie și revine în circuitul cultural din Cluj cu patru zile de concerte consecutive. Spațiul își marchează relansarea cu artiști din zone diferite, de la hip-hop și jazz, la rock alternativ, printre care Vlad Dobrescu, Coma, Jazzbois și Vița de Vie. Seria de evenimente, programată între 24 și 27 aprilie, marchează reluarea activității unui loc care a devenit, în timp, un reper pentru scena alternativă locală.

Dincolo de concerte, noul concept include o cafenea cu spațiu de audiții, un Listening Room dedicat muzicii și filmului, dar și Music Gallery, un proiect de expoziții tematice. Un detaliu rar pentru un astfel de spațiu este aparatul de inscripționat viniluri, care aduce publicul mai aproape de procesul de creație.

„Ne dorim ca Edison să devină mai mult decât un club sau o cafenea, vrem să oferim comunității locale un loc unde vii să asculți muzică, să descoperi artiști, să te lași purtat de povești și să întâlnești oameni care iubesc aceleași lucruri ca tine.”, spune Alin Vaida, fondatorul Jazz in the Park.

Covoare suspendate și drone: cum arată debutul Moldovei la Bienala de la Veneția.

Republica Moldova participă pentru prima dată oficial la La Biennale di Venezia, cu o instalație semnată de Pavel Brăila și curatoriată de Adelina Luft. Proiectul, „În a mia și a doua noapte”, trimite subtil la imaginarul din O mie și una de nopți și propune o experiență discretă, centrată pe atenție și apropiere. În spațiul expozițional, covoare suspendate cu ajutorul dronelor creează o imagine care îmbină familiarul cu tehnologia.

Lucrarea reinterpretează simbolic atât covorul, obiect legat de casă și memorie, cât și drona, de obicei asociată cu controlul sau conflictul. Inspirându-se din tradiția covoarelor țesute în casele și satele din Moldova, transmise ca zestre și purtătoare de memorie de familie, dar și din motivul oriental al bisat al-rih (covorul zburător) din O mie și una de nopți, instalația vorbește despre fragilitate, solidaritate și nevoia de a imagina un viitor comun într-o lume instabilă. În loc de evadare, propune un alt tip de „zbor”: unul care ține oamenii împreună.

Subscribe now

Radu Jude și Cristian Mungiu, selecționați la Festivalul de Film de la Cannes 2026 cu noile lor filme.

„Jurnalul unei cameriste”/ „Le journal d’une femme de chambre”, cel mai nou film regizat de Radu Jude, va avea premiera mondială la Festivalul de Film de la Cannes, în secțiunea Quinzaine des Cinéastes. Este primul proiect realizat de cineast în afara României, o coproducție franco-română filmată între Franța și România, cu Ana Dumitrașcu în rolul principal. Filmul pornește de la un dialog cu romanul lui Octave Mirbeau și urmărește povestea unei tinere românce care lucrează în Franța, explorând teme precum migrația, diferențele Est–Vest și relația dintre literatură și cinema.

În paralel, Cristian Mungiu revine în competiția oficială a Festivalului de la Cannes cu filmul „Fjord”, o producție internațională filmată în Norvegia și realizată alături de Sebastian Stan și Renate Reinsve. Povestea urmărește două familii dintr-un sat norvegian, unde diferențele de valori și educație pun la încercare relațiile dintre părinți și copii. Este o revenire importantă pentru Mungiu în competiția de la Cannes, la aproape două decenii după premiul Palme d’Or câștigat în 2007.

„Red Bull Rap Lab”: când hip-hop-ul întâlnește naiul.

„Red Bull Rap Lab” propune o serie de colaborări în care piese hip-hop cunoscute sunt reinterpretate complet, prin întâlnirea dintre rapperi și instrumentiști din alte zone muzicale. Ideea proiectului este simplă: cântece pe care le știi deja sunt scoase din contextul lor obișnuit și reconstruite live, într-un cadru intim, de tip repetiție, fără public, unde accentul cade pe experiment și chimie artistică.

Unul dintre exemple este colaborarea dintre Deliric și Răzvan Popescu, care au reinterpretat piesa „Am visat că schimbăm lumea”. Sunetul de hip-hop se împletește cu naiul, într-o versiune mai aerată și mai emoțională decât originalul, iar ambii artiști vorbesc despre provocarea de a ieși din zona de confort. Dincolo de rezultat, proiectul mizează pe improvizație, adaptare și momentul în care două lumi muzicale ajung să se întâlnească natural.

Audioghid cu inteligență artificială, testat la Muzeul Național Brukenthal.

Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a lansat un test pilot al primului audioghid cu inteligență artificială din oraș, un sistem care le permite vizitatorilor să interacționeze direct cu AI-ul, să pună întrebări despre lucrările expuse și să primească explicații în 12 limbi. Accesul se face simplu, prin scanarea unor coduri QR amplasate lângă opere, care trimit către o aplicație dedicată, dezvoltată împreună cu o firmă IT locală.

În această primă etapă, sistemul este disponibil pentru 13 lucrări din Palatul Brukenthal, inclusiv capodopere precum „Ecce Homo”, un portret al baronului Samuel von Brukenthal sau lucrări religioase de patrimoniu. Reprezentanții muzeului spun că proiectul este gândit ca o alternativă mai interactivă la audioghidurile clasice, iar informațiile oferite de AI sunt strict verificate și provenite din surse controlate. Testarea va continua până la finalul lunii mai, iar reacțiile primilor vizitatori au fost în mare parte pozitive, mulți apreciind modul inedit de a explora muzeul direct de pe telefon.

Descoperiri din prima epocă a fierului în zona Castelul Corvinilor.

Castelul Corvinilor din Hunedoara continuă să scoată la lumină urme ale trecutului, în contextul lucrărilor de restaurare aflate în desfășurare. Arheologii au descoperit în zona monumentului obiecte datând din prima epocă a fierului (perioada Hallstatt, 1.200–450 î.Hr.), lucru care arată că zona a fost locuită intens încă din preistorie. Printre descoperiri se numără și fragmente ceramice, inclusiv un vas bine conservat, prezentat publicului de Muzeul Castelului Corvinilor.

Săpăturile au loc în cadrul celei de-a doua etape de restaurare a castelului, un proiect finanțat prin PNRR, după o primă fază derulată cu fonduri europene. Autoritățile spun că zona Hunedoarei are un potențial arheologic ridicat, iar cercetările actuale confirmă importanța istorică a perimetrului din jurul unuia dintre cele mai vizitate monumente din România, care atrage anual peste 380.000 de turiști.

Traseu de street art pe una dintre cele mai cunoscute rute de transport.

Linia 6 a metroului din Paris nu este doar una dintre cele mai folosite rute de transport, ci și un traseu neobișnuit de „galerie de artă” în mișcare. Între stațiile Métro de Paris line 6, călătorii pot vedea de la fereastra vagoanelor fresce de mari dimensiuni semnate de artiști internaționali de street art precum Seth, Shepard Fairey sau Inti, dar și lucrări ale altor nume cunoscute din scena urbană.

Aceste intervenții fac parte din proiectul „Boulevard Paris 13”, inițiat ca un muzeu în aer liber în arondismentul 13, unde peste 55 de lucrări transformă clădirile într-un parcurs artistic permanent. Practic, o simplă călătorie cu metroul devine o experiență culturală în sine, iar între stațiile Glacière și Quai de la Gare, privirea poate surprinde unele dintre cele mai spectaculoase picturi murale ale orașului.

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Sprijină Coolturalist printr-o donație

Tablou realizat de Picasso în valoare de peste 1 milion de euro, câștigat cu un bilet de 100 de euro.

Un pasionat de artă din Paris a câștigat un tablou Picasso evaluat la peste 1 milion de euro, în cadrul unei tombole caritabile cu bilet de 100 de euro, organizată în sprijinul cercetării pentru Alzheimer. Câștigătorul, un inginer software, a spus că inițial a crezut că este o farsă și că a aflat vestea în timpul unui apel video cu casa de licitații Christie’s din Paris.

Tombola, aflată la a treia ediție, a vândut 120.000 de bilete și a generat 12 milioane de euro, iar lucrarea câștigată este „Head of a Woman”, un portret al muzei Dora Maar, realizat de Pablo Picasso în 1941. Inițiativa a devenit un proiect recurent care aduce opere de artă de mare valoare în astfel de loterii globale, iar edițiile anterioare au strâns fonduri pentru cauze umanitare și culturale din Africa și Liban.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🧠 (de conștientizat) „Dacă robotul poate să scrie un text perfect, ce-ți mai rămâne ție? Să scrii textul imperfect.” Un interviu cu Irina Dumitrescu, cercetătoare în literatură engleză medievală și șefa catedrei de Studii Medievale Engleze a Universității din Bonn.

🎭 (de văzut) Spectacolul de teatru Clean Hands, o comedie despre iluzia îmbogățirii rapide și consecințele dependenței de jocuri de noroc, la Teatrul de Nord Satu Mare - Sala Studio.

📖 (de citit) Doza de umor pe care nu trebuie să o ratezi: Donald Trump pentru noi este Iisus Hristos 2.

🎶 (de dat play) ‘Cultura e mai mult decât niște cărți necitite.’ | Educație și cultură, cu Zavatos & Dragoș Costache.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Opt lucrări de la Muzeul Național de Artă al României, expuse la Art Safari.

Opt lucrări din patrimoniul Muzeul Național de Artă al României ajung la Art Safari, ca parte din extinderea expoziției dedicate lui Nicolae Vermont și atmosferei Belle Époque. Printre ele se remarcă „Autoportret la șevalet” (1905), o lucrare care îl surprinde pe artist în propriul atelier și care reflectă atât viața boemă a epocii, cât și imaginea romantică a creatorului. Vermont, format la București sub îndrumarea lui Theodor Aman și apoi la München, rămâne unul dintre numele-cheie ale modernizării artei românești de la începutul secolului XX.

Expoziția, găzduită de Art Safari New Museum de pe strada Amzei (București), reunește lucrări din toate etapele creației sale, de la schițe și gravuri, până la compoziții alegorice, religioase sau cu mesaj social. Vizitatorii pot descoperi astfel evoluția unui artist care a traversat stiluri și teme diverse, într-un context mai larg care readuce în prim-plan efervescența artistică a vremii. Accesul se face pe bază de bilet, cu prețuri variabile în funcție de pavilioanele incluse.

Lasă o recenzie

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 aprilie 2026

la țară te poți trezi oricând că omul căruia i-ai dat ieri bună ziua azi nu mai e
câinele pe care l-ai mângâiat acum câteva minute a fost terfelit de o combină
vecinul pe care l-ai întrebat de sănătate a fost lovit mortal de un cal
moartea e mai palpabilă
dacă întinzi brațul suficient e posibil s-o atingi
aici, în oraș, steagul negru agățat la scara blocului te lasă rece
dintre zecile de suflete care stau la aceeași scară cu tine nu știi pe cine vizează
bine, nici nu știi cine-ți sunt vecinii
dar gândește-te numai
în timp ce tu curățai o ceapă
te certai că n-ai făcut destule
sau te plângeai că n-ai timp să faci câte ai vrea
la câțiva metri de tine, deasupra sau dedesubt
cineva închidea ochii pentru ultima oară

la țară moartea zburdă printre florile de câmp în picioarele goale
în oraș urmează un du-te vino monoton printre ziduri și betoane

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Victor Brauner, în fața unui tablou de Joan Miró, prezentându-și sculptura Lupul-masă (1939-1947). Sursa: modernism.ro.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Dă-o mai departe cui simți că i-ar plăcea să primească un astfel de newsletter de două ori pe lună.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Burnoutul în sectorul cultural: cum trăiesc artiștii și lucrătorii culturali epuizarea, care sunt cauzele și soluțiile concrete.

„Cred că sunt într-o perioadă de burnout de câțiva ani și nu mă văd ieșind prea curând din ea. Traiul ca artist în România, mai ales ca artist independent, e atât de incert încât rareori îți permiți luxul de a sta. Iar dacă îți permiți, e pentru o perioadă scurtă, după ce ai muncit enorm ca să ajungi acolo.” – Robert Kocsis, regizor

„La nivel de industrie, vinovatul principal este precariatul domeniului artistic. Pentru că se plătește prost – ca să nu mai vorbim că de multe ori o meserie artistică nici nu este considerată muncă – ești obligat să faci mai multe lucruri în același timp, să-ți forțezi la maxim capacitatea de multitasking, iar pe termen lung e păgubos din toate punctele de vedere.” – mărturie anonimă, jurnalist & scriitor

Astea sunt doar două dintre zecile de mărturii primite de la artiștii cu care am vorbit despre burnout. Pe scurt, viața unui artist în România se rezumă la precaritate, venituri mici, anxietate, oboseală, muncă în salturi și pe mai multe fronturi și o cultură a sacrificiului care, de multe ori, nu-ți permite să pui capul liniștit pe pernă.

Am scris un articol amplu despre realitatea muncii culturale în România, ce alimentează epuizarea profesională în acest sector, care sunt soluțiile și ce putem face noi, cei care nu aparținem în mod direct acestei lumi, dar avem un cuvânt de spus în felul în care este valorizată cultura și munca artistică.

M-aș bucura mult să arunci o privire peste articol și să-l dai mai departe, cui simți și pe unde simți.

Citește articolul aici

Și pentru că părerile vis-a-vis de subiect au fost multe și împărțite, las aici și ce a scris Tibi Codorean la el pe Substack.

Cine face burnout și de ce?

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Tu ce ascunzi sub preș? Open call pentru expoziția „SUB PREȘ”.

Expoziția „SUB PREȘ”, parte din Fiți Cu-Minți Creative Fest 2026, lansează un open call pentru artiștii interesați să exploreze ceea ce, de obicei, rămâne ascuns. Tema pornește de la expresia „ai băgat sub preș” și invită la reflecție asupra lucrurilor pe care le evităm, le amânăm sau le cosmetizăm – de la frici și rușini personale, până la tăceri sociale sau detalii aparent banale din oraș. Artiștii sunt încurajați să propună lucrări care spun mai mult decât se vede la prima privire, indiferent de mediu: instalație, pictură, fotografie, colaj, video sau performance.

Înscrierile sunt deschise până pe 30 aprilie 2026, iar lucrările selectate vor fi prezentate în cadrul expoziției care se deschide pe 4 iunie la Goethe-Institut București. Proiectul își propune să aducă împreună perspective diferite asupra ideii de „sub preș”, într-un format care va ajunge și în alte orașe, cum ar fi Timișoara și Cluj.

Sesiune cu muzică live: cum învață studenții din Amsterdam.

La Concertgebouw din Amsterdam, una dintre cele mai cunoscute săli de concerte din lume, studenții sunt invitați să învețe pentru examene într-un cadru neobișnuit: pe muzică clasică live. Își aduc laptopurile și notițele, se așază în sală, iar pe scenă muzicienii cântă fără ca publicul să fie nevoit să-i urmărească – muzica devine un fundal care ajută la concentrare, nu un spectacol în sine. Proiectul, inițiat în pandemie, a prins rapid și continuă să atragă tineri care caută un spațiu diferit pentru studiu, mai calm și mai inspirant decât biblioteca obișnuită.

Cu un bilet simbolic de 2,5 euro, studenții au acces la un mediu care reduce stresul și îi ajută să intre mai ușor în ritm. Organizatorii spun că este și o modalitate de a aduce public nou către muzica clasică, iar specialiștii confirmă că sunetul ambiental poate susține concentrarea. „Nu vrei să fii nici suprasolicitat, nici plictisit – muzica te poate ajuta să ajungi în acel echilibru în care devii cu adevărat productiv”, explică neurologul Bas Bloem, referindu-se la starea de „flux” în care învățarea devine mai ușoară și mai eficientă.

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Sprijină Coolturalist printr-o donație

4 oameni, 3 capodopere, 3 minute.

Trei capodopere semnate de Renoir, Cézanne și Matisse au fost furate dintr-un muzeu din apropiere de Parma, într-un jaf care a durat mai puțin de trei minute. Patru bărbați mascați au intrat noaptea în Fundația Magnani Rocca, au forțat o ușă și au mers direct la lucrările vizate, reușind să fugă înainte ca poliția să ajungă. Printre piesele sustrase se numără „Les Poissons” de Renoir, evaluată la aproximativ 6 milioane de euro, alături de lucrări de Cézanne și Matisse, valoarea totală fiind estimată la circa 9 milioane de euro.

Deși operațiunea pare bine planificată, experții spun că astfel de lucrări sunt aproape imposibil de vândut legal, tocmai din cauza notorietății lor. În astfel de cazuri, hoții mizează fie pe piața neagră, fie pe obținerea unei răscumpărări. Incidentul readuce în discuție vulnerabilitățile sistemelor de securitate din muzee și confirmă o tendință îngrijorătoare: jafurile de artă de mare valoare continuă să fie o problemă reală în Europa.

Coiful de la Coțofenești și două brățări dacice au fost recuperate după 14 luni. România va returna parțial despăgubirea.

Coiful de la Coțofenești și două dintre cele trei brățări dacice furate anul trecut din Muzeul Drents au fost recuperate, la 14 luni de la jaful care a atras atenția internațională. Artefactele au fost găsite în urma cooperării cu suspecții, prin acorduri în cadrul anchetei penale, iar recuperarea a fost confirmată inclusiv de autoritățile române. Cea de-a treia brățară rămâne însă de negăsit, iar procesul celor trei suspecți este programat să înceapă în perioada următoare.

Potrivit informațiilor prezentate de procurori, coiful prezintă doar daune minore, iar brățările nu au fost avariate. România urmează să returneze „proporțional” despăgubirea de aproximativ 5,7 milioane de euro primită după furt, în funcție de rezultatele expertizei privind starea pieselor și costurile de restaurare. Tezaurul va fi repatriat în perioada următoare, în urma unei colaborări extinse între autoritățile române și cele olandeze, care au lucrat împreună la localizarea și recuperarea obiectelor.

Încă o dată, Guvernul ne arată că nu dă nici doi bani pe cultură.

Propunerea Primăriei Capitalei de a comasa 10 instituții din subordine, dintre care șapte active în zona culturală și de evenimente, precum CREART, ARCUB, PROEDUS, Centrul Cultural Lumina, Expo Arte, Centrul pentru Tineret și Școala de Arte, a generat tensiuni în rândul sindicatelor și al angajaților. Aceste structuri, care au roluri diferite în producția și finanțarea evenimentelor culturale, ar urma să fie reunite într-o singură direcție, cu o reducere semnificativă a posturilor, într-un demers justificat prin eficientizare administrativă, dar care ridică întrebări legate de continuitatea programelor și de capacitatea de a menține diversitatea proiectelor culturale.

Pe fondul tăierilor bugetare din domeniul culturii, Scena9 a primit un comunicat oficial al Federației Sindicatelor din Instituții de Cultură (FSIC), care semnalează mai multe probleme din sectorul cultural și acuză posibile abuzuri de putere din partea Ministrului Culturii, András Demeter. În același timp, sindicatele din instituțiile vizate de reorganizarea Primăriei Capitalei reclamă lipsa consultării reale și riscurile asupra locurilor de muncă și a funcționării echipelor. Dincolo de economiile invocate, o astfel de reorganizare poate fi îngrijorătoare pentru că riscă să uniformizeze un ecosistem construit în timp pe autonomie și expertiză, afectând nu doar angajații, ci și capacitatea instituțiilor culturale de a produce programe consistente și relevante.

Găurile negre ajung la muzeu: „Event Horizon” aduce știința mai aproape de public

La Muzeul Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida” din București, redeschiderea aripii istorice vine cu uo nouă abordare: instalația imersivă „Event Horizon”, semnată de studioul H3, aduce găurile negre mai aproape de public, într-o formă vizuală spectaculoasă și ușor de explorat. Lucrarea combină două ecrane holografice și proiecții sincronizate pentru a crea iluzia unui obiect în mișcare, care îți schimbă constant percepția. Inspirată din fenomene reale din fizică, precum forța gravitațională extremă sau „spaghettification”, instalația traduce concepte greu de imaginat într-o experiență vizuală accesibilă și captivantă.

Dincolo de efectul wow, proiectul marchează și o schimbare de direcție: muzeul încearcă să devină un spațiu mai viu, unde patrimoniul tehnic dialoghează cu arta contemporană și tehnologia. Colaborarea cu H3 aduce, lunar, astfel de intervenții, iar „Event Horizon” e primul pas într-o serie care promite să transforme vizita la muzeu într-o experiență mai actuală. E, poate, unul dintre exemplele rare în care știința, arta și educația chiar reușesc să vorbească pe aceeași limbă – și să stârnească, din nou, curiozitatea.

10 proiecte culturale din țară primesc finanțare prin Fondul Cultura Face Bine.

Prima ediție a Fondului Cultura Face Bine vine cu o veste rară pentru sectorul cultural: finanțare, chiar dacă modestă, pentru proiecte trăiesc din muncă constantă în comunități. Zece organizații din toată țara au fost selectate din 64 de aplicații și vor primi micro-granturi de câte 2.000 de euro, o sumă mică la prima vedere, dar care poate face diferența între un proiect care merge mai departe și unul care se oprește. De la inițiative din București și Cluj, până la proiecte din Breb, Cincu sau Munții Apuseni, selecția arată o cultură vie, care nu se întâmplă doar în marile orașe, ci și „la firul ierbii”.

Dincolo de diversitatea domeniilor, de la teatru și muzică la patrimoniu sau new media, miza reală este continuitatea. Aceste granturi nu premiază idei punctuale, ci susțin procese: echipe care cresc, proiecte care se maturizează și comunități care încep să aibă acces constant la cultură. Într-un peisaj în care finanțările sunt rare și impredictibile, astfel de inițiative devin esențiale: nu schimbă sistemul peste noapte, dar țin în viață exact acele proiecte care, în timp, pot transforma comunități.

Subscribe now

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🧠 (de conștientizat) Câte săli de jocuri sunt lângă școala copilului tău?

🖼️ (de văzut la cinema) Ready or Not revine pe marile ecrane, într-un sequel mai sângeros, mai haotic și cu mize mai mari ca niciodată. Filmul readuce publicul în universul Ready or Not, unde pericolul atinge de această dată un nou nivel, iar șansele de scăpare par aproape inexistente.

📖 (de citit și digerat) Clavicular transformă obsesia pentru „a arăta bine” într-o ideologie virală printre (pre)adolescenți și tineri):

„Looksmaxxing e procesul prin care un individ (de obicei, aproape mereu, membru activ pe forumuri obscure de inceli care urăsc femeile) devine mai atrăgător fizic (cu scopul de a cuceri femeile, pe care, în același timp, le urăște). În scopuri de looksmaxxing, Clav se lovește cu un ciocan în pomeți ca să-și fractureze oasele, pentru că, odată ce aceste oase fracturate se repară, ele ar deveni mai puternice și proeminente, conferindu-i astfel un aspect turbomasculin (după standardele lui).”

Citește articolul complet

🎭 (de luat bilet) O nouă premieră la TNB: „Ceasu’ și cămașa miresii” – continuarea universului oltenesc creat de Gavril Pătru.

🎶 (de dat play) Gaby Moreno – Til waking light:

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Blind date cultural: evenimente secrete în locuri secrete.

„Who’s On Stage?” propune un format diferit de eveniment cultural în București: nu știi nici locația, nici artiștii până în ziua respectivă. Practic, te înscrii, primești indicii și ajungi într-un spațiu surpriză unde descoperă, pe viu, o combinație de performance, muzică, film sau dans. A doua ediție, desfășurată pe 9 martie într-o sală de dans din centrul capitalei, a adus împreună un scurtmetraj urmat de Q&A, stand-up comedy și un moment de dans pe ritmuri de swing, într-o atmosferă intimă și curioasă. Evenimentul s-a ținut cu casa închisă, confirmând interesul pentru acest tip de „blind date” cultural.

Inițiatorii proiectului spun că mizează tocmai pe acest element de surpriză și pe diversitatea artistică. „Ne bucură faptul că publicul rezonează cu acest tip de eveniment, că misteriozitatea stârnește interes. Am adus momente din zone total diferite, astfel încât să surprindem de fiecare dată audiența”, au spus cofondatorii Cristina Choleva și Bogdan Munteanu. Proiectul are loc lunar în București și urmează să se extindă și în alte orașe din țară.

Share

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

AI-ul nu-i capabil să priceapă literatura: greșește în peste jumătate din cazuri.

Modelele de inteligență artificială precum ChatGPT pot rezuma texte complexe și par, uneori, că „înțeleg” ce „citesc”. Dar când vine vorba de literatură, unde contează nuanța, subtextul și ambiguitatea, lucrurile se complică. Un studiu realizat de cercetători de la Columbia Engineering arată că, puse să rezume povestiri scurte nepublicate, aceste modele greșesc în mai bine de jumătate din cazuri și se împotmolesc chiar acolo unde ar trebui să strălucească: la detalii, interpretare și sensuri mai profunde.

Pe scurt, chiar și cele mai avansate modele au cam 50% șanse să ofere o analiză corectă, adică la fel de bine ai putea da cu banul și să speri că iese „interpretarea bună”. Cercetătorii spun că AI-ul rămâne un instrument util, dar nu prea de încredere când vine vorba de citit printre rânduri. Vestea bună? Încă nu trebuie să ne facem griji că roboții ne iau locul. Vestea mai puțin bună? Uneori par suficient de convingători încât să te facă să crezi că știu ce „vorbesc”. (via Savantgarde)

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Apărută pe pagina Subtext: Cercul de poezie:

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Cosmin Bumbuț, fotograf: „Ioan Filipescu are 80 de ani și e ceasornicar de 60. Are un mic atelier și e unul dintre puținii meșteșugari întîlniți de mine în ultimii ani. Alba Iulia, România, aprilie 2026”.

Lasă o recenzie

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Și pe lângă faptul că (iar) am o gripă de toată frumusețea și mă ustura gâtul după ce scot pe gură două propoziții, mi-e și frică să vorbesc în public (teamă la care lucrez). Am tot rumegat pe parcursul zilei dacă să nu anunț că nu mai ajung. Dar nu voiam să renunț, că știam că o să-mi facă bine la suflețel.

Și bine am făcut că am mers. Că m-a și binedispus, am primit și feedback pozitiv, am ascultat niște poezii superbe, am aflat că printre cei prezenți erau și cititori ai CooltCluj și-am cunoscut oameni faini, calzi și creativi.

Am plecat de-acolo cu gândul că o să mă mai expun și vulnerabilizez și altădată și că-i bine că avem oameni care creează contexte de felul ăsta.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Radu Dogaru: Arta are și rolul de a găsi forme potrivite sensibilității vremii pentru a exprima pateticul.

Recent am fost la spectacolul Așa spune Zarastrustra la REACTOR de creație și experiment. Mi-a plăcut mult, așa că mi-a venit firesc în minte ideea de a-i lansa o invitație pentru interviu lui Radu Dogaru, actorul din acest one-man show.

Radu este actor și muzician, prezent atât pe scena Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj, cât și pe scena independentă, la Reactor de creație și experiment. La Teatrul Național, apare în producții recente, printre care: Un altfel di Harap-Alb, Ghilgameș și Întâmplări din irealitatea imediată. Pe lângă Așa spune Zarastrustra, la REACTOR face parte din distribuție într-una dintre cele mai noi premiere ale teatrului – Răscoala, un musical după Rebreanu, unde semnează și piesa „Cine-aș fi putut să fiu”.

Rar vezi un actor care spune pe șleau că teatrul nu e terapie sau magie, ci meșteșug, responsabilitate și luciditate. Interviul cu Radu sparge puțin „aura” din jurul artei și vorbește despre profesionalism, vulnerabilitate și ce înseamnă să fii pe bune prezent pe scenă.

„Arta trebuie să profaneze adevărurile rigide, adevărurile instituționalizate, asta poate să facă. Nu cred că putem ieși din bule prea ușor, dar măcar putem să fim mai circumspecți față de cat de opace sunt ele.”

Citește interviul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Justiția franceză investighează premiul academic fictiv prezentat drept „Nobel pentru filologie”.

Justiția franceză investighează cazul unei presupuse distincții academice prezentate ani la rând drept un fel de „Nobel pentru filologie”, care a fost anunțată în 2019 inclusiv în România, când academicianul Eugen Simion era menționat printre laureați. La momentul respectiv, o investigație jurnalistică arăta că premiul era acordat de organizații care existau doar pe internet, fără afiliere reală la Fundația Nobel, UNESCO sau la vreo universitate acreditată, deși în documente apăreau nume celebre precum Umberto Eco sau Noam Chomsky, unii dintre ei declarând că nu au auzit niciodată de această medalie. În centrul poveștii apărea profesorul francez Florent Montaclair, care se prezenta la rândul lui drept laureat și care folosea o rețea de site-uri, titluri și instituții greu de verificat pentru a da credibilitate premiului.

În 2026, procurorii francezi au deschis o anchetă pentru fals, uz de fals și escrocherie, după ce au stabilit că organizațiile care acordau distincția nu existau în realitate și că Montaclair ar fi creat personal site-urile și chiar medalia, comandată la un bijutier din Paris. Ancheta verifică și un doctorat obținut de la aceeași universitate fictivă din Delaware, precum și eventualele avantaje profesionale obținute pe baza acestor titluri. Cazul este considerat de anchetatori o mistificare amplă, construită în timp, care a reușit să păcălească instituții academice, administrații locale și presă din mai multe țări, inclusiv din România. Investigația este încă în desfășurare.

După doi ani de scăderi, piața de artă crește din nou.

După doi ani de scăderi, piața globală de artă a revenit pe creștere în 2025, ajungând la vânzări estimate la 59,6 miliarde de dolari, potrivit raportului Art Basel & UBS. Creșterea de 4% față de anul precedent oprește declinul început după vârful din 2022, însă revenirea este una inegală. Licitațiile au avut un an puternic, în timp ce galeriile au crescut foarte puțin, iar mare parte din avans a fost generată de un număr redus de lucrări foarte scumpe. Vânzările la licitații publice au urcat cu 9%, în timp ce vânzările dealerilor au crescut cu doar 2%, iar tranzacțiile private prin casele de licitații au scăzut cu 5%. Numărul total de tranzacții a rămas aproape neschimbat, semn că piața nu s-a extins prin volum, ci prin prețuri mai mari pentru lucrări de top.

Ca și în anii trecuți, piața rămâne concentrată în câteva țări: Statele Unite, Marea Britanie și China însumează 76% din vânzările globale, SUA păstrând primul loc, cu 44% din total. Creșterea a fost susținută în special de tranzacțiile de mare valoare, în special la New York, unde vânzările de peste 10 milioane de dolari au crescut puternic. Lucrările semnate de artiști consacrați au performat cel mai bine — arta impresionistă și post-impresionistă a crescut puternic, iar piața Old Masters și-a revenit, în timp ce segmentul contemporan, foarte speculativ în ultimii ani, a stagnat. În paralel, galeriile se confruntă cu costuri tot mai mari pentru transport, târguri și logistică, iar vânzările online continuă să scadă după boom-ul din pandemie. Raportul arată o piață care își revine, dar prudent, dependentă de câteva vânzări spectaculoase și încă afectată de incertitudini economice și politice. (via Savantgarde)

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Sprijină Coolturalist printr-o donație

Reuters susține că a aflat identitatea lui Banksy, după ani de speculații.

O investigație realizată de Reuters susține că ar fi identificat adevărata identitate a lui Banksy, unul dintre cei mai cunoscuți artiști anonimi din lume, celebru pentru graffiti-urile sale cu mesaj politic și social. După analizarea unor documente vechi, fotografii și informații adunate din mai multe țări, jurnaliștii au ajuns la concluzia că artistul ar fi Robin Gunningham, originar din Bristol, care ar fi folosit ulterior și numele David Jones. Ipoteza contrazice teoria populară potrivit căreia Banksy ar fi Robert Del Naja, solistul trupei Massive Attack. Potrivit Reuters, Del Naja se afla în Ucraina în 2022 alături de o altă persoană despre care reporterii cred că era chiar Banksy.

Avocatul artistului a respins concluziile investigației și a avertizat că dezvăluirea identității i-ar putea afecta viața privată și libertatea de a crea, subliniind că anonimatul a fost esențial pentru mesajele sale critice la adresa societății și politicii. Reuters susține însă că interesul public justifică publicarea informațiilor, având în vedere impactul major al lui Banksy asupra artei contemporane. Artistul este cunoscut pentru lucrări devenite simbol, precum „Girl With Balloon”, dar și pentru intervenții recente cu temă politică, unele dintre ele îndepărtate rapid, în contextul în care graffiti-ul realizat fără acordul proprietarului rămâne ilegal în Marea Britanie.

Chuck Norris, legendarul actor și maestru de arte marțiale, a murit la 86 de ani.

Chuck Norris, legendarul actor și practicant de arte marțiale, a decedat joi dimineață, la vârsta de 86 de ani, anunță familia sa. Potrivit mesajului postat pe Instagram, el a fost înconjurat de cei dragi și s-a stins în pace. „Pentru lume, a fost un simbol al forței și al disciplinelor marțiale; pentru noi, a fost un soț devotat, tată și bunic iubitor, un frate extraordinar și sufletul familiei”, a transmis familia. De-a lungul vieții, Norris a inspirat milioane de oameni prin munca, credința și bunătatea sa, lăsând o amprentă durabilă asupra lumii filmului și a artei marțiale.

Născut în 1940 în Oklahoma, Chuck Norris a servit în Forțele Aeriene americane și a devenit cunoscut pentru rolurile din filmele de acțiune și arte marțiale din anii ’80 și pentru personajul Cordell Walker din serialul „Walker, Texas Ranger”. De-a lungul carierei, a acumulat multiple centuri negre, a primit o stea pe Aleea Celebrităților din Hollywood și a influențat cultura populară globală. În ultimele decenii, s-a retras în mare parte din actorie, păstrându-și totuși statutul de simbol al forței, curajului și disciplinei.

Crescând cu filmele lui și lângă ai mei pe care-i auzeam des spunând „filmu’ ăsta e cu Chuck Norris, îi bun”, vestea asta m-a întristat.

Netflix pregătește un serial despre relația tumultuoasă dintre Frida Kahlo și Diego Rivera.

Netflix a anunțat că lucrează la un nou serial inspirat din viața Fridei Kahlo și a lui Diego Rivera, unul dintre cele mai intense și controversate cupluri din istoria artei. Proiectul va urmări relația lor marcată de iubire, trădări și rivalități, dar și felul în care contextul social și politic al Mexicului secolului XX le-a influențat creația. Scenariul este semnat de María Renée Prudencio și pornește de la romanul „Rien n’est noir” al scriitoarei Claire Berest, iar regia va fi împărțită între Patricia Riggen și Gabriel Ripstein. Serialul este încă într-o fază incipientă de producție, fără titlu oficial sau dată de lansare, însă creatorii spun că povestea o va arăta pe Frida ca pe o artistă care refuză rolul de muză și își asumă public propria viziune asupra durerii și identității.

Relația dintre Kahlo și Rivera rămâne una dintre cele mai fascinante din cultura secolului trecut, marcată de pasiune, infidelități și conflicte care s-au reflectat direct în opera lor. Frida Kahlo, afectată de poliomielită în copilărie și de un grav accident la 18 ani, și-a transformat suferința fizică și emoțională în artă, realizând zeci de autoportrete care au devenit simboluri ale sincerității radicale în pictură. Deși în timpul vieții a fost adesea privită ca „soția lui Diego Rivera”, în deceniile următoare a devenit una dintre cele mai influente artiste ale secolului XX, iar interesul pentru povestea ei continuă să inspire cărți, filme și, acum, o nouă producție Netflix dedicată unei relații pe care creatorii o descriu drept „o bombă învelită în mătase”.

Gillian Anderson și Billy Crudup readuc pe scenă intensitatea „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”.

Gillian Anderson revine pe scena londoneză în West End, împlinindu-și un vis mai vechi de câteva decenii: va juca rolul Marthei în „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, alături de Billy Crudup în rolul lui George, într-o montare regizată de Marianne Elliott la teatrul Soho Place, într-un format circular care promite o experiență intimă și intensă pentru spectatori. Piesa lui Edward Albee, scrisă în 1962, explorează destrămarea unei căsnicii printr-o seară tensionată, iar Anderson a mărturisit că furia și dorința Marthei de a fi văzută sunt emoții universale care o atrag încă din liceu.

Montarea aduce pe scenă nu doar chimia dintre doi actori de calibru internațional, ci și o nouă viață textului clasic, cu ecouri ale istoriei sale londoneze și românești, în timp ce Anderson și Crudup își aduc experiența și prestanța pentru a reda emoțiile complexe ale personajelor lui Albee.

Subscribe now

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Abel Aioanei, din Giulvăz în ecosistemul tech al Europei: „Generația mea trebuie să întoarcă iubire pentru ură și să se reconecteze cu acea Românie uitată”

🖼️ (de văzut la cinema) „Prieten tăcut”, în regia lui Ildikó Enyedi. Mi-a plăcut mult filmul „On body and soul”, prin urmare cred că și ăsta o să-mi placă cel puțin la fel. În inima unei grădini botanice dintr-un vechi oraș universitar german se înalță un arbore maiestuos de ginkgo biloba. Timp de un secol, acest martor tăcut a însoțit, din umbră, transformările vieții umane. În trei momente distincte ale secolelor XX și XXI, trei oameni - fiecare cu propriile întrebări și frământări - ajung, inevitabil, în preajma acestui copac plin de mister și semnificație.

📖 (de simțit) 9 artiști români ilustrează și scriu despre femeile importante din viața lor.

🎶 (de dat play) Jamie Bower – Waiting for your love:

Lasă o recenzie ⭐

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Electric Castle 2026 anunță lineup-ul complet: The Cure, twenty one pilots și Keanu Reeves vin la Bonțida.

Electric Castle a anunțat lineup-ul complet pentru ediția din 16–19 iulie, de la Bonțida, iar afișul confirmă încă o dată formula care a consacrat festivalul: nume legendare, artiști mainstream și proiecte alternative puse laolaltă într-un mix spectaculos. Capetele de afiș sunt The Cure, twenty one pilots și Teddy Swims, iar lista continuă cu Wet Leg, Nothing But Thieves, LP, Yung Lean & Bladee, Kneecap, Mochakk, Chase & Status, Subtronics sau Kölsch. Un moment aparte va fi concertul Dogstar, trupa lui Keanu Reeves, una dintre aparițiile care dau ediției un plus de notorietate și curiozitate. Organizatorii spun că lineup-ul din acest an a fost gândit astfel încât să acopere cât mai multe zone muzicale, de la rock și indie la hip-hop și electronica de club.

Pe scena principală se anunță show-uri cu mare priză la public, de la emoția soul-pop adusă de Teddy Swims la energia live a trupelor Wet Leg, LP sau Nothing But Thieves, în timp ce zona alternativă și electro aduce unele dintre cele mai interesante nume ale momentului din Europa. În total, peste 200 de artiști vor urca pe scenele festivalului, iar abonamentele au fost puse deja în vânzare, la preț promoțional, pentru o perioadă limitată. După reacțiile de până acum din comunitatea Electric Castle, ediția din 2026 are toate șansele să fie una dintre cele mai aglomerate și faine din ultimii ani.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Un bărbat a fraudat platformele de streaming cu muzică generată de AI, încasând ilegal 8 miilioane de dolari.

Un caz ieșit din tipare a scos la iveală riscurile ascunse ale muzicii generate de inteligența artificială: Mike Smith a pledat vinovat pentru că a fraudat platformele de streaming muzical, obținând ilegal aproximativ 8 milioane de dolari. Schema sa a fost simplă: a folosit algoritmi de AI pentru a genera melodii în masă și apoi a manipulat numărul de ascultări prin conturi automate, profitând de sistemul de plată bazat pe redări. Astfel, Smith a creat venituri semnificative fără ca muzica să fie ascultată de adevărați utilizatori, exploatând vulnerabilități tehnologice care au pus în dificultate platformele și autoritățile.

Cazul atrage atenția asupra provocărilor etice și legale pe care le ridică AI în industria muzicală. Pe lângă pierderile financiare directe, astfel de fraude amenință corectitudinea distribuirii veniturilor către artiști și transparența pieței. Experții avertizează că, pe măsură ce tehnologia devine mai accesibilă, riscul unor astfel de abuzuri va crește, iar platformele vor fi nevoite să dezvolte mecanisme mai stricte de detectare. Mike Smith va returna suma obținută ilegal, dar sentința finală este încă așteptată, iar cazul rămâne un precedent important în lupta împotriva fraudelor digitale generate de inteligența artificială.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

22 februarie 2026

privește prin ochii mei lumea
o să te simți acasă în mijlocul unor pereți reci și strâmbi din pământ
văruiți într-o nuanță de albastru care înainte a fost roz
și înainte de asta nu-ți mai amintești
dar vezi culorile anterioare în durerea pe care-o simți
când îți intră varul adânc sub unghii

o să înveți să trăiești cu o mantie groasă de neputință pe umeri
și nici prin minte nu o să-ți treacă să o dezbraci
o să știi ce-nseamnă să crești purtând în piept o cărămidă a rușinii
iar lacrimile o să-ți încețoșeze privirea în drum spre casă
de mult prea multe ori

privește prin ochii mei lumea
și n-o să-ți fie străine nici încercările de autovătămare
nici dorința de a nu te fi născut
nu-ți vei feri privirea când vezi oasele dislocate ale tatălui tău
și-o să plângi după atâtea animale ucise sau mutilate
că nici nu le vei mai da un nume

n-o să eziți să pășești prin întuneric
chiar dacă habar nu ai ce te-așteaptă
o să-ți intre în reflex să-ți atârni liniștea în cuierul zilei de mâine
să te muști de buze până la sânge ca să-ți păcălești atenția
de la certitudinea că acum trăiești singurul azi fără viitor

***

De Ziua Poeziei, altele scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 💌

Share

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Ce putem face noi e să sprijinim aceste proiecte și încercări de a ține cultura vie. Să cumpărăm desertul ăla, să mergem la un spectacol, să plătim bilet pentru o intrare la muzeu, să facem o donație, să spunem o vorbă bună, să dăm un share, să facem fiecare ce putem.

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie. Eventual dă și un play aici cât o citești:

Share

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu ILINCA: „Sper ca muzica mea să le arate femeilor cât de frumoasă poate fi realitatea atunci când ne susținem”.

„Ni s-a indus ideea că trebuie să concurăm între noi pentru puținul disponibil”. Pornind de la această convingere adânc împământenită în mentalul colectiv și din dorința de a vorbi despre solidaritate și curajul de a fi acolo una pentru cealaltă s-a născut piesa „Fetele”, semnată de ILINCA.

După participarea la Eurovision în 2017 și experiența de la Vocea României, în 2022 ILINCA a ales calea independentă, un drum presărat cu libertate, singurătate și nesiguranța unei industrii în care validarea nu vine de azi pe mâine.

În interviul de mai jos, artista vorbește deschis despre competiția dintre femei și cum poate fi depășită, despre presiunile din muzică, despre ce se află în spatele scenei și despre definiția succesului care o ghidează astăzi.

„Ne susținem prea rar pentru că, undeva adânc, am fost crescute cu ideea că locurile sunt limitate, că «dacă ea urcă, eu cobor». Ca și cum ar exista un singur tron, o singură coroană, un singur reflector. Din frica asta ajungem să ne comparăm și să ne minimizăm una pe alta, să căutăm defecte în loc să celebrăm reușita.”

Citește interviul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Investigație despre manuscrisele lui Enescu, urmată de acuzații de intimidare a unei jurnaliste.

După publicarea unei investigații despre condițiile precare în care sunt depozitate manuscrisele lui George Enescu – bunuri de Tezaur, jurnalista Alexandra Tănăsescu a fost supusă unor presiuni și intimidări din partea conducerii Muzeului Național „George Enescu” și a unei avocate care s-a prezentat drept reprezentant legal al Ministerului Culturii, Lidia Chiran. În timpul unei ședințe a Consiliului de Administrație al muzeului, managerul instituției a sunat-o pe jurnalistă și a acuzat articolul de defăimare, fără a indica informațiile considerate false. În discuție a intervenit și avocata, care a cerut insistent dezvăluirea surselor investigației și a amenințat cu plângeri penale.

Potrivit redacției, conversația a devenit tensionată după ce jurnalista a anunțat că o înregistrează, moment în care avocata a reacționat agresiv, numind-o „terorist” și afirmând că va face plângere penală pentru înregistrarea fără acord. Cultura la dubă a decis ulterior să publice înregistrarea convorbirii pentru a arăta presiunile la care pot fi supuși jurnaliștii independenți. Redacția spune că a solicitat explicații Ministerului Culturii și muzeului privind rolul oficial al avocatei la ședință, însă nu a primit răspuns până la publicarea articolului.

În paralel, Ministerul Culturii a anunțat că va trimite o comisie de control la Muzeul Enescu, ca urmare a informațiilor apărute în presă despre depozitarea patrimoniului, și a mulțumit jurnaliștilor pentru semnalarea situației.

De la cancelarie la BAFTA: povestea profesorului care a filmat propaganda din școală.

Documentarul „Domnul Nimeni împotriva lui Putin”, realizat de profesorul rus Pavel Talankin și regizat împreună cu cineastul american David Borenstein, a câștigat premiul BAFTA, una dintre cele mai importante distincții din industria filmului.

Povestea începe într-o școală din Karabaș, unde Talankin, pedagog-organizator respectat de elevi, a început să filmeze în secret lecțiile de „educație patriotică” introduse după declanșarea războiului din Ucraina. Dintr-un om obișnuit, fără ambiții de activist sau jurnalist, devine un martor incomod al felului în care propaganda și retorica de război pătrund în viața de zi cu zi a copiilor.

Filmat pe ascuns timp de doi ani, documentarul surprinde transformarea unei școli într-un spațiu al conformismului și fricii, dar și rezistența tăcută a unui profesor care a ales să nu închidă ochii. După ce a părăsit Rusia în 2024 cu materialele filmate, Talankin a montat filmul în exil. Presa pro-Kremlin l-a catalogat drept „antirus”, iar școala sa a fost verificată de autorități, mama lui fiind nevoită să demisioneze. Cu premiera la Sundance și susținerea BBC Storyville, filmul devine nu doar un succes internațional, ci și un portret curajos al unui „nimeni” care a ales să spună ce vede, asumându-și un risc personal enorm.

De peste un an aduc arta și cultura mai aproape de tine prin Coolturalist. Dacă ți-a rămas în minte măcar un interviu, dacă te-a făcut să zâmbești sau să descoperi ceva nou, îți poți exprima recunoștința printr-o donație. Îți mulțumesc că mă citești! ❤️

Sprijină Coolturalist printr-o donație

De la ruină la hub digital: cum s-a reinventat biblioteca din Gușoeni cu 280.000 de euro.

În comuna vâlceană Gușoeni, o clădire lăsată în paragină a fost transformată, cu o investiție de aproape 280.000 de euro, într-un hub digital care schimbă complet ideea de bibliotecă la sat. Proiectul a însemnat practic reconstrucția clădirii de la zero – a rămas doar fundația. În interior, laptopuri, tablete, o imprimantă 3D și spații gândite pentru învățare și lucru colaborativ au luat locul rafturilor prăfuite.

Copiii au fost primii care au răspuns entuziasmați, dar noua bibliotecă își propune să reducă și „analfabetismul funcțional tehnologic” în rândul seniorilor – de la folosirea în siguranță a internetului până la lucruri concrete, precum plata taxelor online sau obținerea unui cazier fără drumuri inutile. Gușoeni devine astfel un exemplu că și într-o comună mică, biblioteca poate fi mai mult decât un loc cu cărți: poate fi un punct real de conectare la lumea de azi.

Cum arată cel mai mare muzeu interactiv de științe din România, creat de o româncă la 23 de ani.

O fetiță de 10 ani din Brașov intră pentru prima dată într-un muzeu interactiv de științe în cadrul unei excursii la Zürich. Nu înțelege tot ce o înconjoară, dar e fascinată de bucuria de a învăța cu mâinile, nu doar din manualele școlare. La plecare, își face o promisiune: „când o să fiu mare, o să fac un loc ca acesta acasă, la Brașov”. 13 ani mai târziu, promisiunea ei se concretizează prin YOBO Experience – Muzeul de Științe din Brașov, cel mai mare muzeu interactiv de științe din România, construit de Ioana Borșan la doar 23 de ani, cu fonduri europene, sprijin de la familie și multă încăpățânare sănătoasă.

Azi, la 27 de ani, Ioana Borșan conduce un business educațional care inspiră o nouă generație să descopere știința prin joacă și experiment și care se susține singur, într-un domeniu în care cele mai multe instituții trăiesc din subvenții. Muzeul are 800 de metri pătrați, peste 30.000 de vizitatori pe an, o cifră de afaceri de aproximativ 800.000 de lei și o marjă de profit de 23%, pe care o investește constant în experiențe noi pentru copii și adolescenți.

Citește articolul (scris de mine) aici

Clujul devine primul oraș din România care are un desert cultural.

Clujul devine primul oraș din România cu un „desert cultural”, prin proiectul Doza de Cultură, inițiat de Asociația Daisler împreună cu Centrul Cultural Clujean și Asociația Patronală HoReCa. Desertul, un salam de biscuiți reinterpretat cu caramel sărat și nuci, va fi disponibil în meniurile a zeci de locații din oraș, iar 10% din valoarea fiecărei porții vândute va fi direcționată către proiecte culturale locale. Organizatorii estimează că până la finalul anului fondul creat ar putea depăși 6.000 de euro, care vor fi acordați sub formă de grant unei entități culturale selectate de o comisie a Centrului Cultural Clujean.

Inițiativa urmărește să consolideze legătura dintre sectorul HoReCa și cultura locală, transformând un produs culinar într-un mecanism de susținere a artei. Peste 30 de parteneri culturali, de la TIFF și Jazz in the Park până la Teatrul Național și Opera Română, susțin deja proiectul. Cofetăriile Pralina au creat desertul, care îmbină gustul copilăriei cu note moderne și tradiționale, iar echipa speră ca „Doza de Cultură” să devină, în timp, un simbol gustativ al orașului și un mod constant de finanțare pentru inițiative culturale locale.

20 de lucrări redescoperite: un nou studiu rescrie finalul vieții lui Michelangelo.

Douăzeci de lucrări atribuite acum lui Michelangelo ies la lumină în urma unui studiu care pune sub semnul întrebării o veche convingere: aceea că artistul și-ar fi distrus schițele și desenele înainte de moarte. Cercetătoarea italiană Valentina Salerno susține, în volumul „Michelangelo. Gli ultimi giorni”, că maestrul le-ar fi ascuns, de fapt, cu ajutorul apropiaților, într-o încăpere secretă din Roma, protejată de un sistem cu mai multe chei. Camera ar fi fost însă găsită goală după mai bine de patru secole, iar misterul lucrărilor pierdute a rămas deschis până azi.

Demersul ei a fost sprijinit de reprezentanți ai Bisericii și de un comitet științific coordonat la nivelul Basilica Sfântul Petru, care a reunit experți din mari muzee ale lumii. Interesant este că, la o licitație recentă organizată de Christie’s la Londra, specialiștii au mers pe aceeași pistă de atribuire, semn că ipoteza câștigă teren. Dacă noile atribuiri vor fi confirmate definitiv, ele ar putea completa într-un mod neașteptat povestea ultimilor ani ai unuia dintre cei mai importanți artiști ai Renașterii.

Republica Moldova, debut la Bienala de la Veneția cu o instalație despre fragilitate și protecție.

Pentru prima dată, Republica Moldova participă oficial la La Biennale di Venezia, unul dintre cele mai importante evenimente dedicate artei contemporane. La cea de-a 61-a ediție, artistul Pavel Brăila, alături de curatoarea Adelina Luft, prezintă instalația „În a mia și a doua noapte”, găzduită în spațiul Santa Veneranda din complexul Chiesa dei Santi Geremia e Lucia. Lucrarea propune o imagine puternică și neașteptată: covoare tradiționale suspendate între podeaua și bolta bisericii, ținute în aer de drone.

Gestul artistic e unul simbolic. Covorul – asociat cu ideea de casă, memorie și continuitate – este susținut de o tehnologie legată adesea de supraveghere și război. În această inversare, drona nu mai controlează, ci protejează. Inspirată și de poveștile din „O mie și una de nopți”, instalația vorbește despre cum imaginația poate deschide un alt capitol, chiar și într-un prezent marcat de instabilitate și teamă. Participarea Moldovei devine astfel mai mult decât un moment artistic: e o declarație despre dialog, vulnerabilitate și nevoia de a imagina, împreună, un viitor mai sigur.

Subscribe now

Olivia Dean devine noua voce a popului britanic.

Olivia Dean a fost marea câștigătoare la Brit Awards 2026, plecând acasă cu patru trofee și confirmându-și statutul de nouă „regină a popului” britanic. La doar 26 de ani, artista londoneză a câștigat premiile pentru cel mai bun artist britanic, cel mai bun album – cu „The Art of Loving” –, cel mai bun artist pop și cântecul anului, pentru colaborarea „Rein Me In” cu Sam Fender.

Vizibil emoționată, Olivia a vorbit despre un album „despre iubire, într-o lume care pare lipsită de iubire”. Gala, organizată pentru prima dată în afara Londrei, la Manchester, a adus și momente memorabile: Rosalía a devenit prima artistă premiată pentru muzică într-o limbă străină, iar Rosé a bifat o premieră pentru K-Pop, în timp ce Robbie Williams a încheiat seara cu un omagiu dedicat lui Ozzy Osbourne.

Parisul va avea cel mai mare muzeu dedicat lui Giacometti.

În inima Parisului, fosta gară Invalides va prinde viață ca Musée & École Giacometti, un complex care va reuni cea mai mare colecție din lume dedicată lui Alberto Giacometti, expoziții temporare, o școală de artă, o curte amenajată și spații pentru public, precum cafenea și librărie. Proiectul, conceput de arhitectul Dominique Perrault și echipa sa, transformă clădirea istorică și spațiile subterane într-un centru modern de artă, cu săli deschise, luminoase, inclusiv o „mare seră” sub esplanadă, unde vor fi expuse lucrările lui Giacometti și alte expoziții de artă modernă. Spațiul dedicat permanent artistului va acoperi aproximativ 1.000 metri pătrați din cei 6.000 disponibili, iar restul va găzdui expoziții temporare și evenimente culturale.

Originalitatea instituției constă și în dimensiunea educațională: o școală de artă integrată va oferi ateliere de desen și sculptură, programe de rezidență și cursuri pentru public divers, de la amatori la profesioniști, inspirate de metodele lui Giacometti și de relația sa cu modelul viu. În plus, curtea interioară verde, cafenelele și librăria vor crea un spațiu deschis orașului, în armonie cu strategia „Réinventer Paris 2”. Deschiderea muzeului este programată pentru 2028, promițând să devină rapid un punct de atracție major pentru iubitorii de artă și să contribuie la revitalizarea patrimoniului urban al capitalei franceze.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Un interviu cu Alina Șerban:

„Ne naștem într-un context pe care nu putem să-l alegem, dar cred că e nevoie să credem în noi, că putem mult mai mult decât ni se spune uneori. Da, să depășim cutia în care poate ne-a pus destinul. Cred în ambele, cumva. Sunt lucruri care sunt sortite, dar care depind foarte mult și de alegerile tale. Da, părea că nu voi putea termina liceul – aveam trei ordine de evacuare, tatăl meu murise și mama era în închisoare. Da, părea așa, dar a depins foarte mult și de mine.”

🧒🏻 (de explorat) Ce altceva mai înseamnă să fii tată (pe lângă tot ce-ai auzit deja) și ce m-a învățat fiul meu despre asta, un text de Mihai Mincan.

🎥 (de pus în calendar) Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) anunță un spectacol unic - Notte Morricone - care îmbină coregrafia, muzica și cinematografia într-un omagiu adus legendarului compozitor italian Ennio Morricone, pe 16 iunie, în cadrul ediției a 25-a a festivalului.

🎟️ (de ținut minte) Asaf Avidan vine pe 26 mai la Arenele Romane (București) și pe 5 iulie la Timișoara, la JAZZx.

🎶 (de neratat) Deliric pleacă în turneul „Noul normal” prin țară. Vezi aici datele concertelor.

„Pornim în turneu prin țară cu un show complet: Deliric la microfon, Silent Strike la butoane, muzică live cu Muse Quartet, visuals de la Dan Basu și producție de concert la nivel de festival.”

Lasă o recenzie ⭐

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Anne Applebaum, laureată Pulitzer, în dialog cu publicul din București și Timișoara.

Istoricul și jurnalista Anne Applebaum, laureată a Premiului Pulitzer și una dintre cele mai influente voci care analizează istoria și prezentul Europei de Est, vine în România pentru două întâlniri cu publicul, la București și Timișoara, în martie 2026. La București, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, va participa la prezentarea Raportului anual EFOR despre democrația și societatea civilă în Europa de Est, urmată de un dialog cu Sorin Ioniță despre evoluția democrației în regiune. Evenimentul va include și lansarea a două dintre volumele sale recente, Axa autocraților și Foametea roșie, precum și o sesiune de întrebări și autografe.

La Timișoara, autoarea va discuta cu jurnalistul Marian Voicu, într-un dialog despre fragilitatea democrațiilor contemporane și ascensiunea autoritarismului. Cărțile prezentate aduc în prim-plan două teme majore ale cercetării sale: modul în care regimurile autoritare colaborează astăzi într-o rețea globală de influență și propagandă, dar și tragedii istorice precum foametea provocată de regimul lui Stalin în Ucraina, care a dus la moartea a milioane de oameni. Prin aceste întâlniri, Applebaum propune publicului român o reflecție asupra modului în care trecutul și mecanismele puterii continuă să modeleze prezentul.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

La întâlnire cu partenerul virtual într-un bar din New York.

Un bar din New York City a devenit, pentru o seară, locul unor întâlniri mai puțin obișnuite: oameni așezați la masă față în față cu partenerii lor virtuali. Evenimentul, organizat în preajma Zilei Îndrăgostiților, s-a adresat celor care dezvoltă relații emoționale cu chatboți sau aplicații de tip „AI companion”. La fiecare masă au fost montate suporturi pentru telefoane și tablete, cu porturi de încărcare, astfel încât „cuplurile” să poată trăi o experiență cât mai apropiată de o întâlnire romantică clasică.

Organizatorii spun că a fost un experiment social, menit să normalizeze ideea relațiilor cu inteligența artificială și să ofere un spațiu public pentru astfel de interacțiuni. Nu e vorba despre un local permanent dedicat cuplurilor om–AI, ci despre o acțiune punctuală, care a stârnit rapid dezbateri online. În același timp, fenomenul e în creștere: aplicațiile care simulează relații romantice sau de prietenie câștigă tot mai mulți utilizatori, iar industria ospitalității testează constant tehnologia – de la meniuri pe tabletă la roboți-barmani – pentru a atrage un public curios și conectat la noile tendințe.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 februarie 2026

urletele nu sunt universale
cum nu sunt nici spaimele
una e să-ți dai seama că ești pe moarte
alta e să-ți fie frică că vei muri și tu curând

adevăratul curaj e să-ți privești moartea cu curiozitate
să nu-i porți pică, s-o inviți înăuntru
să-i faci loc la masă, să-i torni o cană de ceai
știind că cea mai puternică năzuință a ei
e să-ți ia viața

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Share

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

A fost un spectacol lung, de aproape două ore, în care abia m-am mișcat pe scaun. Mai poate fi văzut la Craiova, Constanța, Ploiești, Galați, Sibiu, Pitești și Arad în luna februarie și martie. Bilete găsești aici. Dacă ai ocazia, îți recomand să mergi să-l vezi, că merită.

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.

Share

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Noemina Câmpean: Pentru mine, poezia e precum o plasă de siguranță în raport cu psihicul meu și cu lumea.

Poezia și psihanaliza se întâlnesc, la Noemina Câmpean, într-un teritoriu comun al vieții trăite intens și interogate lucid, fără ca vreuna dintre cele două să devină „instrument” pentru cealaltă. Poetă, eseistă și psihanalistă care se împarte între România și Franța, autoarea volumului „Ecouri lichide de avocado” transformă suferința, memoria și intimitatea într-un material de lucru care ține, deopotrivă, de etica analizei și de libertatea imaginației poetice.

În interviul de mai jos, Noemina vorbește despre decizia de a începe aproape de la zero în sudul Franței, despre rolul artei într-o lume traversată de războaie și automatizare, despre fricile legate de „vid” și „zombificare” și curajul de a te întoarce la scris după ani de tăcere.

„Ecouri lichide de avocado este un volum despre mai multe tipuri de suferință și, corelativ, despre diverse portițe de ieșire din aceste impasuri, care mai de care mai colorate și mai neobișnuite.”

Citește interviul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Reconfigurare traseu: Ministerul Culturii revizuiește ordonanța privind evidența timpului de muncă.

După protestul actorilor de la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, Ministerul Culturii a decis să revizuiască modul în care este evidențiat timpul de muncă în instituțiile publice de spectacole și concerte. Autoritățile, împreună cu Ministerul Muncii și organizațiile sindicale, vor să clarifice cum sunt înregistrate orele lucrate în afara programului obișnuit – repetiții, pregătiri tehnice sau reprezentații programate seara și în weekend.

Soluția aleasă este modificarea directă a Ordonanței 21/2007, astfel încât noile reguli să fie obligatorii și aplicabile unitar pentru personalul artistic, tehnic, administrativ și de management. Proiectul de modificare va fi elaborat în prima parte a lunii martie, de un grup de lucru comun, iar detaliile procedurale vor fi stabilite ulterior.

Lana Del Rey lansează un single inspirat de căsnicie și anunță noul album „Stove”.

Artista a lansat piesa „White Feather Hawk Tail Deer Hunter”, primul single de pe viitorul album „Stove”, unul dintre cele mai personale materiale ale sale de până acum. Melodia a fost scrisă împreună cu soțul artistei, Jeremy Dufrene, și membri ai familiei, și explorează teme precum devotamentul, intimitatea și transformările aduse de viața de cuplu. Versurile evocă povestea relației lor și marchează o direcție autobiografică puternică, centrată pe viața domestică.

Lansarea clarifică, după mai multe amânări și schimbări de concept, direcția noului album, care păstrează stilul de baladă retro caracteristic artistei, fără a face o trecere completă spre zona country, așa cum fusese anunțat inițial. Întârzierile au fost cauzate în principal de procesul de producție al variantelor pe vinil, iar materialul este așteptat în aproximativ trei luni și jumătate.

O clădire uitată din Pirinei, confirmată oficial ca proiect al lui Gaudí.

O vilă modernistă ascunsă în munții din nordul Barcelonei a fost confirmată oficial drept o creație a lui Antoni Gaudí, celebrul arhitect al unor repere precum Sagrada Familia, Park Güell și Casa Batlló. Clădirea, Xalet del Catllaràs, proiectată în 1905 pentru industriașul Eusebi Güell, era destinată inginerilor unei exploatări miniere. Deși atribuirea îi era suspectată de ani buni, cercetări recente ale specialiștilor catalani au identificat elemente clare ale stilului său naturalist, precum arcele parabolice și detalii inspirate din forme organice – soluții care aveau să fie dezvoltate ulterior în marile sale capodopere.

Confirmarea vine la 100 de ani de la moartea arhitectului și readuce în atenție un proiect funcțional, mai puțin cunoscut, care arată că viziunea lui Gaudí nu s-a limitat la catedrale sau reședințe spectaculoase. Deși nu a supravegheat construcția până la final, iar forma actuală diferă parțial de planul inițial, descoperirea transformă clădirea restaurată într-un nou punct de interes pentru pasionații de arhitectură.

Bad Bunny, primul rol principal într-un film despre istoria și identitatea Puerto Rico.

Bad Bunny va juca primul său rol principal în lungmetrajul „Porto Rico”, un proiect dedicat istoriei și identității țării sale (ce potriveală bună). Artistul îl va interpreta pe revoluționarul Maldonado Román, cunoscut ca Águila Blanca, lider al revoltelor împotriva dominației coloniale spaniole. Filmul, regizat de René Pérez, este descris ca o „scrisoare de dragoste” pentru Puerto Rico și aduce în prim-plan o poveste istorică marcată de controverse și puțin cunoscută publicului larg.

Producția reunește o distribuție internațională de top, cu actori precum Javier Bardem, Edward Norton și Viggo Mortensen, iar producător executiv este regizorul premiat cu Oscar Alejandro Iñárritu. Proiectul marchează un nou pas în cariera artistului, după apariții secundare în filme și un an de succes în muzică.

Filmul „Titanic”, refăcut cadru cu cadru: un proiect de 12 ani, expus la New York.

La Cristin Tierney Gallery poate fi văzută „Titanic, A Deep Emotion”, instalația artistei Claudia Bitran, care a petrecut 12 ani recreând, cadru cu cadru, celebrul film al regizorului James Cameron. Proiectul a implicat aproximativ 1.400 de participanți din trei țări și a fost realizat cu mijloace simple: decoruri din carton, materiale reciclate, efecte speciale făcute manual și o estetică asumat imperfectă, care expune procesul de lucru în locul iluziei cinematografice.

Lucrarea nu este o parodie și nici o copie fidelă, ci o reinterpretare performativă și colectivă, care pune sub semnul întrebării convențiile industriei de divertisment. Artista joacă rolul lui Rose, în timp ce personajul Jack este interpretat, pe rând, de zeci de actori, indiferent de vârstă, gen sau origine. Prezentată la New York sub forma unei instalații video pe trei ecrane, înconjurată de recuzită și schițe originale, expoziția devine atât un omagiu adus unui fenomen cultural, cât și un comentariu despre miturile succesului, cultura de masă și fragilitatea marilor spectacole.

Editura Nemira lansează „Raftul Roz”, o colecție de non-ficțiune dedicată femeilor.

Colecția aduce laolaltă cărți despre sănătatea femeilor, istoria personalităților feminine și memorii din perspectiva femeilor, adresate cititoarelor de toate vârstele. Proiectul își propune să ofere un spațiu unit pentru lecturi care inspiră, educă și încurajează, reunind titluri precum „Eva. Cum a condus corpul feminin 200 de milioane de ani de evoluție umană”, „Sânii. Ghid pentru purtătoare sau O istorie a Romei Antice în 21 de femei”, disponibile din 2 martie în librării fizice și online.

Inițiativa pune în valoare vocea și experiențele femeilor și este sprijinită de ambasadoare din diverse domenii și de organizații partenere, precum Fundația Renașterea. În continuare, colecția va aduce volume despre fertilitate, ciclu menstrual, prevenția demenței și puterea femeilor în istorie și societate.

Coma lansează „Hei!”, o piesă despre reconectare și fragilitatea relațiilor.

Trupa Coma a lansat single-ul Hei!, o piesă introspectivă care explorează distanțele emoționale, promisiunile uitate și dorința de reconectare între oameni, chiar și după tăceri îndelungate. Versurile, construite ca un dialog interior plin de întrebări existențiale, transmit melancolie și tensiune emoțională, dar culminează cu simplitatea unui posibil început – un simplu „Hei!”.

Membrii trupei povestesc cum ideea cântecului s-a născut din dorința de a aborda trecutul și greutățile purtate, iar acest „Hei!” simbolizează primul pas către împăcare și comunicare, oferind un moment de ușurare și speranță.

Subscribe now

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Povestea „Sărutului” lui Brâncuşi așezat pe mormântul unei misterioase rusoaice în cimitirul Montparnasse.

🧑🏻‍🎨 (de explorat) Un site cu toate străzile din fiecare oraș din lume (via Savantgarde).

🖼️ (de neratat) Cele mai bune 100 de imagini din cadrul Close-up Photographer of the Year 7 (2025). Fotografiile au fost selectate anonim de un juriu format din 22 de experți, din peste 12.000 de imagini trimise din 63 de țări.

🎟️ (de văzut) Trailerul ”Peaky Blinders: The Immortal Man”:

🎶 (de ascultat) Isabel van Gelder – My Silly Boy:

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Brâncuși și femeile care i-au modelat universul, într-o expoziție-eveniment la Art Safari București.

Între 18 septembrie și 20 decembrie, Art Safari găzduiește expoziția „Brâncuși și muzele sale”, curatoriată de istoricul de artă Doina Lemny. Proiectul propune o perspectivă mai personală asupra operei lui Constantin Brâncuși și explorează relațiile cu femeile care i-au influențat viața și creația – prietene, iubite, colaboratoare sau artiste independente. Dincolo de ideea clasică de „muză”, expoziția pune în lumină rolul lor activ în contextul artistic al Parisului de început de secol XX și în nașterea unor lucrări emblematice precum „Mlle Pogany” sau „Muza adormită”.

Publicul va putea vedea sculpturi, fotografii originale, documente rare și materiale de arhivă care reconstituie atmosfera atelierului parizian și rețeaua de relații din jurul artistului. Fotografia, o practică importantă pentru Brâncuși, adaugă o dimensiune intimă acestui portret al omului din spatele operei. Expoziția face parte din contextul aniversar al celor 150 de ani de la nașterea sculptorului și deschide sezonul de toamnă al noului spațiu Art Safari din Piața Amzei, alături de alte proiecte dedicate artei moderne și culturii vizuale.

2026 – Anul Brâncuși: 150 de ani de la nașterea sculptorului.

Anul 2026 marchează 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși și va fi celebrat oficial ca „Anul Brâncuși”, alături de „Anul Nadia Comăneci”, printr-un demers legislativ care permite alocarea de fonduri instituțiilor culturale pentru evenimente dedicate. La Târgu Jiu, Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”, inclus în patrimoniul mondial UNESCO din 2024, ar trebui să intre într-un proces de restaurare după peste 25 de ani fără intervenții consistente, dar proiectul s-a blocat în faza licitației, iar Casa „Barbu Gănescu”, muzeul care găzduiește operele sculptorului, necesită și ea lucrări de conservare.

Brâncuși, născut la 19 februarie 1876 la Hobița și decedat la 16 martie 1957 la Paris, rămâne un simbol al artei românești în lume, cu retrospective recente la Paris și Amsterdam și cu planuri pentru Trienala de sculptură Brâncuși în 2026. Celebrele sale opere – Coloana fără Sfârșit, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii – continuă să inspire generații de artiști și vizitatori, iar anul aniversar aduce o oportunitate unică de a pune în valoare moștenirea sa artistică.

Lasă o recenzie

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Ce gândesc scriitorii despre AI.

Inteligența artificială generativă s-a dezvoltat rapid în ultimii ani și a devenit un subiect controversat în lumea literară. Un sondaj realizat în rândul a peste 1.200 de autori arată opinii împărțite: aproximativ 45% folosesc AI pentru a-și sprijini munca, 48% nu îl folosesc și nu plănuiesc să-l folosească, iar 7% ar putea să-l adopte în viitor. Cei care evită AI invocă în special motive etice, considerând că cele mai multe modele au fost antrenate pe materiale protejate fără compensarea autorilor.

„Dacă aș putea folosi un model antrenat doar pe propriile mele texte sau pe un set de date obținut etic, l-aș folosi, dar fără această siguranță, e complet neetic.”, spune unul dintre autori.

Cei care utilizează AI îl folosesc în diverse etape ale procesului creativ și ale activităților de business: cercetare, generarea de idei, redactare, marketing sau organizare. „Procesul meu creativ a explodat cu idei noi. AI m-a ajutat să duc la viață ceea ce vedeam în mintea mea, dar avea nevoie de un mic ajutor,” spune un respondent, în timp ce altul explică: „Îl folosesc pentru aproape toate etapele, dar revizuiesc și accept sau resping fiecare sugestie ca să rămân fidel stilului și viziunii mele.”

Totuși, mulți autori rămân precauți și consideră că AI poate diminua valoarea artei și a locurilor de muncă ale creatorilor: „Văd valoarea AI, dar știu că înseamnă mai puține joburi pentru artiști. Îl folosesc cu prudență.”

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

15 februarie 2026

scobitura claviculei ei adăpostește o întreagă lume
fără războaie, capitalism și crize financiare recurente
fără acel perpetuu acum dominat de breaking news, abuzuri, crime și trenduri
fără așa-zisul progres care doarme în pat cu neliniștea
tensiunea dintre control și incertitudine
care ne ține treji ca pe niște soldați într-un război invizibil
cu fricile camuflate în obiective pe termen lung

Citește continuarea aici

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Benjamin Clementine este un artist britanic atipic, greu de încadrat într-o singură categorie. Poet, muzician și performer, a devenit cunoscut pentru combinația dintre vocea sa gravă, aproape teatrală, și textele profund personale. Perioadele de instabilitate și lipsuri, inclusiv anii petrecuți cântând pe străzile Parisului, i-au modelat profund discursul artistic.

Muzica lui vorbește deschis despre identitate, alienare, rasă, suferință și reziliență. A refuzat constant traseul clasic, alegând să-și construiască o carieră în termenii lui: prin albume conceptuale, apariții rare și declarații curajoase.

Una dintre piesele mele preferate e „I Won’t Complain”, care e și unul dintre cele mai vulnerabile și sincere momente de pe albumul său de debut, At Least For Now.

***

În prezent, Coolturalist ajunge la aproape 1.400 de iubitori de artă. Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, oricui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Omul care a înregistrat sunetele Timișoarei timp de 30 de ani.

Din pasiune pură și instinctul de a nu lăsa lucrurile să se piardă, Csaba Kalman a documentat, din anii ’90 până azi, aproape fiecare concert local la care a avut acces în Timișoara. Cu echipamente modeste și fără sprijin financiar, a construit o arhivă impresionantă de peste 2.000 de înregistrări live unice care surprind jam session-uri, trupe dispărute, experimente sonore și momente irepetabile din viața muzicală a orașului. El o numește simplu: „o radiografie concretă a ce s-a întâmplat în oraș în ultimii 30 de ani”.

Arhiva lui Csaba e despre memorie și consecvență. Fost arhivar într-o fabrică de pantofi, a aplicat aceleași principii și pasiunii sale: ordine, catalogare, răbdare. Înregistrează discret, cu scaunul pliabil și microfonul mereu la el, selectând inițial doar ce îl atingea profund, apoi, odată cu tehnologia, aproape tot ce consideră „sunet acceptabil”. De la rock, jazz și blues, la muzică tradițională maghiară sau experimente sonore, arhiva reflectă pulsul unui oraș.

Astăzi, Csaba trăiește modest, fără venit stabil, dar cu sentimentul că munca lui are sens. Arhiva e încă vie și în creștere, iar el nu se grăbește să o „predea” cuiva. Ideal, spune, ar fi să ajungă într-o instituție publică, unde să rămână accesibilă și protejată. Până atunci, sunetele Timișoarei stau la el acasă, ordonate, catalogate și gata să fie ascultate de oricine e suficient de curios.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Fosta garnizoană din Cluj devine hub cultural: 2.000 m² pentru expoziții, ateliere și comunitate.

Fosta garnizoană militară din Cluj-Napoca, situată pe bulevardul 21 Decembrie 1989, prinde viață sub forma unui nou hub cultural, unde peste 2.000 de metri pătrați vor fi dedicați expozițiilor, atelierelor și evenimentelor comunitare. Lucrările sunt aproape finalizate – tavane, pardoseli, uși, structuri metalice și mobilierul necesar sunt aproape gata – și proiectul, finanțat cu aproape 6 milioane de euro, promite să devină un punct de referință pentru viața culturală a orașului.

Același lucru se întâmplă și în Timiș, la Giroc, unde o fostă unitate militară va fi transformată într-un hub cultural, demonstrând că patrimoniul istoric poate fi valorificat pentru nevoile culturale ale prezentului.

Recrearea mirosurilor istoriei: de la biblioteci vechi la mumii egiptene.

Oamenii de știință încearcă să readucă la viață aromele trecutului cu ajutorul chimiei, arhivelor și inteligenței artificiale. De la mirosul cărților vechi din bibliotecile seculare până la aroma mumiiilor egiptene, cercetătorii combină analiza chimică cu simțul olfactiv uman pentru a recrea experiențe senzoriale care ne apropie de istorie. „Fără acces la miros, pierzi intimitatea pe care aceasta o aduce în interacțiunea dintre noi și obiecte”, explică chimistul Matija Strlič, specialist în știința patrimoniului cultural.

Un exemplu elocvent este Biblioteca Catedralei St. Paul din Londra, unde Strlič și colega sa, Cecilia Bembibre, au documentat mirosul cărților și al mobilierului vechi de secole. Au identificat compușii chimici care dau aroma distinctivă, iar apoi o „rețetă” olfactivă care ar putea fi recreată chiar și peste sute de ani, chiar dacă oamenii nu vor mai vizita biblioteci fizice.

Proiectele echipei s-au extins la mumii egiptene vechi de mii de ani. Analizând aerul din sarcofage și combinând chimia cu evaluarea olfactivă a specialiștilor, cercetătorii au reușit să recreeze mirosul mumiei, surprinzător de plăcut datorită uleiurilor, rășinilor și condimentelor folosite în procesul de mumificare. Astfel, vizitatorii Muzeului Egiptean din Cairo vor putea simți aromele trecutului fără a afecta obiectele originale, iar analiza olfactivă devine un instrument noninvaziv pentru conservare și cercetare.

Pe lângă artefacte, cercetătorii recreează și mirosuri istorice mai abstracte, de la canalele Amsterdamului secolului XVII până la descrieri ale „Iadului” din predici din secolul XVI. Studiile arată că mirosul poate transforma modul în care percepem istoria, făcând-o tangibilă și profund umană. (via Savantgarde)

Transportul public din Reșița devine spațiu de cultură și informare prin proiectul „Călătorește prin cultură”.

Transportul public din Reșița capătă o nouă dimensiune prin proiectul „Călătorește prin cultură”, o inițiativă care transformă timpul petrecut în autobuze și troleibuze într-o experiență culturală și educativă. Prin coduri QR amplasate în mijloacele de transport, călătorii pot accesa platforma digitală care oferă informații utile, resurse culturale și un scurt istoric al transportului public local. Proiectul îmbină mobilitatea urbană cu promovarea culturii și se desfășoară în contextul Conferinței NISPAcee.

Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin a contribuit prin punerea la dispoziție a unor volume ale scriitorului reșițean Gheorghe Jurma, astfel încât inițiativa să susțină identitatea culturală locală.

Record de vizitatori la muzeele din Alba Iulia: peste 97.500 de oameni în 2025.

Anul trecut, Muzeul Palatul Principilor Transilvaniei și Muzeul Principia din Alba Iulia au atras aproape 100.000 de vizitatori, marcând un record pentru instituțiile culturale administrate de municipalitate. Muzeul Palatul Principilor, deschis în februarie 2024 în clădirea istorică în care a locuit și voievodul Mihai Viteazul, a fost vizitat de peste 25.000 de persoane în primul an, iar expoziția permanentă a fost îmbogățită cu bunuri culturale și digitale, oferind o experiență multisenzorială prin costume de epocă și prezentări interactive de tip storytelling. În total, 35.600 de vizitatori au beneficiat de acces gratuit, iar 61.918 au achitat biletul, dintre care aproape 20.000 au fost copii, elevi și studenți.

Muzeul Principia, situat în Piața Cetății, valorifică vestigiile Castrului Roman Apulum și cuprinde un Lapidarium cu monumente și elemente arhitecturale romane. În 2025 a fost introdus biletul compus, care permite accesul la ambele muzee, iar din acest an va include și Casa Velican, recent restaurată, unde au avut loc primele ședințe ale Consiliului Dirigent. Managerul Centrului Cultural Palatul Principilor, Robert Roman, subliniază că muzeele s-au consolidat ca repere culturale și turistice și că pentru 2026 obiectivul este dezvoltarea patrimoniului expozițional și atragerea de noi finanțări pentru conservarea și valorificarea acestuia.

Tăblițele de la Tărtăria, vedetele expoziției de la Muzeul de Istorie din Cluj.

O expoziție inedită la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj aduce în prim-plan printre cele mai vechi artefacte descoperite în România, inclusiv celebrele tăblițe de la Tărtăria, considerate de unii specialiști ca purtând cea mai veche scriere din lume, de acum aproximativ 5.500 de ani. Deși datarea lor exactă rămâne în continuare subiect de dezbatere, tăblițele, alături de alte piese rare, precum mandibula de mamut, oferă vizitatorilor o incursiune fascinantă în trecut, prin povești și contexte care le fac cu adevărat speciale.

Expoziția „Comori nespuse. Istoria Transilvaniei prin obiecte” este gândită cronologic, de la Epoca Pietrei și până în epoca contemporană, și include descoperiri din epocile dacică, romană și medievală, cum ar fi vase dacice, cranii deformate pentru a semnala statutul social, tezaure de aur sau artefacte de uz casnic și armament. Managerul muzeului, Felix Marcu, spune că fiecare piesă are o poveste și că vizitatorii pot descoperi atât patrimoniul local, cât și conexiuni cu istoria mai largă a Transilvaniei.

„Gipsy Queen”: Alina Șerban aduce pe marile ecrane o poveste despre luptă și incluziune.

Pe 27 februarie, filmul „Gipsy Queen”, cu Alina Șerban în rol principal, ajunge în cinematografele din România, aducând în prim-plan o poveste emoționantă despre luptă, reziliență și iubirea care te obligă să rămâi în picioare. Ali, mama interpretată de Șerban, își croiește drumul într-o lume inegală, iar boxul devine spațiul în care poate proteja viitorul copiilor săi. Filmul, co-producție Austria-Germania în regia lui Hüseyin Tabak, a fost nominalizat la 11 premii internaționale și a câștigat 7, inclusiv distincții pentru interpretarea excepțională a Alinei Șerban, care, fără experiență în box, a învățat și a luptat cot la cot cu sportivi profesioniști.

Dincolo de performanța artistică, „Gipsy Queen” deschide o discuție esențială despre incluziune și educație, oferind publicului o reprezentare rară și complexă a unei femei rome, văzută cu demnitate și forță, dincolo de stereotipuri. Alina Șerban, laureată a numeroase premii internaționale și distincții naționale, continuă să transforme experiențele personale și sociale în povești universale, iar filmul devine astfel nu doar un portret individual, ci și un apel la egalitate și la șanse egale pentru toți.

Subscribe now

Artiștii şi personalul tehnic vor fi obligaţi să respecte un program de opt ore pe zi şi să îşi ponteze activitatea.

Artiștii angajați în instituțiile publice de spectacole și concerte vor trebui să lucreze, oficial, 8 ore pe zi și să-și evidențieze timpul de muncă. Ministerul Culturii a publicat normele care reglementează programul de lucru, la solicitarea Curții de Conturi, într-o încercare de a aduce ordine într-un sistem în care munca artistică nu a fost până acum cuantificată clar. Noile reguli cer pontarea repetițiilor, spectacolelor, dar și a așa-numitei „munci invizibile” (studiul individual, memorarea textelor sau pregătirea de acasă) declarată pe proprie răspundere.

Ministerul susține că măsura vine ca răspuns la dezechilibre evidente: artiști care nu mai urcă pe scenă de ani de zile, dar sunt plătiți, și alții care lucrează constant peste 40 de ore pe săptămână fără diferențe salariale. Managerii instituțiilor vor fi obligați să facă programe săptămânale care să permită tuturor angajaților să-și atingă norma, iar orele fictive pot fi sancționate conform Codului Muncii. În același timp, angajații au dreptul să conteste deciziile pe care le consideră nedrepte.

Ministrul Culturii, Andras Demeter, vorbește despre o reformă mai amplă a sistemului cultural, pe care îl consideră incompatibil cu rigiditatea modelului clasic de muncă „8 ore pe zi”. Deocamdată, rămân întrebări deschise legate de sancțiuni și de situațiile în care norma nu este atinsă sau este depășită. O clarificare importantă a venit pe 6 februarie: noile reguli se aplică doar instituțiilor aflate în subordinea Ministerului Culturii, nu și celor ținute de primării sau consilii județene, iar programul de lucru poate fi inegal, atât timp cât se ajunge la 160 de ore lunar.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Ruralități #14: despre capcanele confortului, miei la -15 grade și lemne pe foc la 3 dimineața, scrise de .

🎶 (de explorat) Programul complet Classix Festival 2026 – Art & Mind, care are loc în perioada 1-8 martie.

📖 (de neratat) Unfinished love stories. 22 de povești despre iubire.

🎟️ (de luat bilet) Hituri legendare ale trupelor ABBA, The Beatles și Queen, reinterpretate simfonic la Opera Națională Română Cluj, pe 9 martie.

🧠 (de curiozitate) Ce îi face pe oameni să nu mai vrea niciodată să revadă un film foarte bun?

😊 (de descrețit frunți) Life hacks, pro tips și sfaturi pentru o viață mai bună de la băiatul pe care-l cauți când ți se strică ziua și vrei niște glume proaspete cu care s-o mai îndrepți puțin.

🗞️ (de înțeles) Modelul de business al lui Jeffrey Epstein în lumea artei.

🎶 (de ascultat) Asaf Avidan - Sounds Like Art - Moderne Galerie, Sarrebruck - ARTE Concert. Muzică împletită cu gânduri despre artă:

🎥 (de văzut) Noul spot publicitar realizat de Pepsi.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Line-up de excepție la Jazz in the Park 2026.

Cea de-a 14-a ediție a festivalului Jazz in the Park va avea loc între 5 și 7 iunie în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, aducând publicului artiști remarcabili din țară și din străinătate. Capul de afiș al acestei ediții este Lisa Simone, fiica legendarei Nina Simone, muziciană, compozitoare și activistă pentru egalitate, care aduce pe scenă nu doar jazz-ul autentic, ci și un mesaj puternic despre valori, incluziune și curaj. Alături de ea, festivalul va găzdui nume internaționale precum Marcos Valle, Venna, Yilian Canizares, supertrio-ul nordic Bugge Wesseltoft, Arild Andersen și Gard Nilssen, dar și artiști români promițători, selectați prin competițiile Jazz in the Park 2025.

Festivalul continuă tradiția rezidențelor artistice, cu pianistul Nik Bartsch prezent pe întreaga durată a evenimentului, oferind recitaluri solo, duo și cu formația sa, Ronin, alături de un masterclass și participarea la conferința „Întâlniri pe prispă”. Jazz in the Park este mai mult decât muzică: combină experiența live cu promovarea de valori pozitive, consolidându-se ca unul dintre cele mai apreciate festivaluri de jazz din Europa, câștigând în 2019 trofeul „Best Small European Festival” și acumulând peste 550 de concerte internaționale în cei 14 ani de existență.

Lasă o recenzie ⭐

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Când știința întâlnește arta: studenții UB și UNATC transformă Grădina Botanică într-un platou creativ.

La finalul lunii ianuarie 2026, serele și spațiile Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” din București s-au transformat într-un veritabil „platou vizual”, grație unui proiect interdisciplinar realizat de studenți ai Universității din București și ai UNATC. Sub deviza „Atunci când știința și arta se întâlnesc, natura devine limbaj comun”, inițiativa a reunit biologi și artiști vizuali într-o colaborare care a pus în valoare frumusețea naturală, jocurile de lumină și detaliile vegetale, dar și sensibilitatea și creativitatea participanților. Fotografiile rezultate surprind plante, structuri și spații care respiră viață, oferind o perspectivă atât estetică, cât și respectuoasă față de mediul înconjurător.

Proiectul, coordonat de studenții Andrei-Vlăduț Gușter (UB) și Teodora-Cristiana Gheorghe (UNATC), a fost mai mult decât un exercițiu academic: a fost un laborator de explorare și creație, în care abordările științifice și artistice s-au influențat reciproc. Experiența le-a arătat tinerilor cât de valoros este să lucrezi dincolo de disciplinele proprii și le-a oferit un context real pentru a înțelege colaborarea interdisciplinară. Pentru Grădina Botanică, proiecte de acest tip confirmă rolul său de spațiu viu, deschis dialogului și experimentului, unde natura devine limbaj comun între știință și artă.

Mai multe fotografii cu verde crud aici.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 decembrie 2025

sunt o operă de artă
aflată într-un proces neîntrerupt de devenire
proces care se sfârșește odată cu mine
și la fel ca orice lucrare de artă,
scopul meu e să nu te las indiferent

indiferența e moarte
sentință
e carcasa pe care tu o numești suflet
e praful depus pe cărțile de poezie pe care nu le mai deschide nimeni

sunt artist și artă deopotrivă

schița care nu se lasă terminată
până nu-ți tulbură puțin măruntaiele și așa-zisa liniște sufletească
inspirația care apare fără să te-ntrebe dacă e momentul oportun
și dispare la fel de brusc cum a venit
dovada că unele forme de artă nu se țin atârnate pe pereți,
nici închise sub cuburi de sticlă
ci trăite, devorate, chestionate.

***

Mai multe poeme scrise de mine poți citi aici.

Share

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni!

Las aici un citat care mi-a plăcut și cred că am fi mai bucuroși și mai entuziaști dacă nu ne-am lua atât de mult în serios cu fiecare ocazie.

„Perfecționismul stă în calea distracției. (…) Oscar Wilde spunea că unele lucruri sunt prea importante ca să fie luate în serios. Arta este unul dintre ele. Coborârea ștachetei, mai ales în punctul de plecare, te lasă liber să te joci, să explorezi și să testezi fără să te cramponezi de rezultate.”

Trimite ediția mai departe, prietenilor, colegilor, cui simți că i-ar plăcea și ia-ți din ea ce-ți priește și ce ai nevoie.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Ramona Boldizsar: „Orice scriitor are doi dușmani – să scrie primul draft și să nu moară de rușine citindu-l”.

Pe Ramona o urmăresc de mult timp. Îmi place mult felul în care vorbește despre cărți, citit, viață, modul firesc și uman în care își împărtășește opiniile și argumentele pe care le aduce asupra subiectelor despre care vorbește în mediul online. Citesc cu drag și ce scrie pe Substack () și mă bucur nespus că a acceptat acest interviu.

Am vorbit despre lucruri care dor, despre maternitate, feminitate, scris, lectură, dar și despre munca invizibilă a femeilor, misoginism și societatea patriarhală. Am ajuns, inevitabil, și la comunitatea pe care o crește în jurul cărților.

„Am crescut auzind că sunt mai puțin decât un băiat doar pentru că sunt fată și am dezvoltat un misoginism internalizat pe care cu greu l-am identificat. Și mă revoltă și îndurerează asta încă pentru că nicio fată n-ar trebui să copilărească dorindu-și să fie băiat doar pentru a accesa privilegiul societății.”

Citește interviul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj prescrie artă și cultură.

Pacienții primesc bilete la spectacole de operă, tururi ghidate la muzeu sau ateliere de pictură și dans, ca parte a procesului de îngrijire.

Ce fain! Acum vreo doi ani scriam despre farmacia din Marea Britanie care prescria poezie în loc de medicamente. Azi aflu despre acest demers la noi în ogradă și n-am cum să nu spun că mă bucură mult.

Proiectul „Prescripție culturală pentru sănătate și bunăstare” are loc între ianuarie și iunie 2026 prin Ambulatoriul Integrat al spitalului și pornește de la ideea că sănătatea nu depinde doar de medicamente, ci și de factori sociali, emoționali și de apartenența la comunitate (cum e și firesc).

Aproximativ 300 de pacienți vor primi acces gratuit la activități culturale: vizite și tururi ghidate la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei sau bilete la spectacole de operă și balet la Opera Națională Română Cluj-Napoca.

Iar cererea depășește deja capacitatea actuală a proiectului, sunt vreo 500 de oameni pe listă, semn că e nevoie de inițiative de felul ăsta.

Proiectul răspunde unor vulnerabilități pe care am fi orbi dacă nu le-am vedea în România: fragilitatea sănătății mintale, numărul mare de bolnavi cronici și lipsa de conexiune între serviciile medicale și cele comunitare.

She’s in Control: patru seri de concerte care aduc împreună vocile feminine din muzica românească.

Women in Music lansează She’s in Control, o serie de patru seri de concerte duble care aduc pe scena Club Control, din februarie până în martie, opt artiste din România. Proiectul pornește de la ideea de susținere reală între femei – „Strong women build each other up” – și creează un spațiu în care muzica, experiențele și vocile lor se întâlnesc prin colaborare. Concertele au loc pe 4 și 18 februarie, respectiv 8 și 22 martie, iar biletele sunt disponibile pe IaBilet.

Line-up-ul reunește universuri diferite: de la ILINCA și Eligarf, Luana Genevieve și Alduts Sherdley, la Andra Andriucă și Valeria Stoica, Villia și Holy Molly. She’s in Control este un demers de vizibilitate și reprezentare, gândit de Women in Music împreună cu Watermelon Agency, care aduce pe aceeași scenă artiste cu stiluri, povești și energii diferite, dar cu aceeași dorință de a construi, împreună, o scenă muzicală mai deschisă și mai solidară.

KÎZÎM, primul film românesc inspirat din comunitatea tătară.

KÎZÎM, noul film regizat de Radu Potcoavă, lansează trailerul și posterul și aduce pe ecran, pentru prima dată în cinematografia românească, o poveste inspirată din comunitatea tătară din România.

Scenariul este semnat de Elias Ferchin, iar filmul marchează debutul în lungmetraj al actriței Yeliz Meryem Mustafa, în rolul Seldei, o adolescentă din Constanța prinsă între dorința de libertate și presiunea tradițiilor familiale. O seară aparent banală alături de prieteni și de iubitul ei devine un punct de ruptură, scoțând la suprafață conflicte, frici și nevoia de înțelegere într-o familie tradițională.

Gândit ca un film de maturizare, KÎZÎM explorează cu sensibilitate tensiunea dintre identitate, apartenență și adolescență, într-un context cultural rar reprezentat pe marele ecran. Pentru regizor, filmul a fost și o premieră personală: prima producție vorbită parțial în limba tătară și prima incursiune în viața cotidiană a unei familii din această comunitate.

KÎZÎM va ajunge în cinematografele din România din 24 februarie și propune o poveste intimă, actuală și necesară despre creștere, diferențe și curajul de a-ți găsi propria voce.

Profesioniștii din cultură cer demiterea ministrului András Demeter pentru management defectuos și politizarea instituțiilor.

Profesioniști din domeniul culturii, angajați ai instituțiilor publice, artiști și cetățeni preocupați de patrimoniul României au lansat o petiție publică prin care solicită demiterea imediată a Ministrului Culturii, András Demeter. Semnatarii acuză grave deficiențe de management, lipsă de viziune strategică și subminarea resursei umane din cultură, evidențiind salarii mici, personal insuficient și volum de muncă excesiv, care pun în pericol funcționarea muzeelor, bibliotecilor și teatrelor și, implicit, protecția patrimoniului cultural național.

Inițiatorii petiției critică, de asemenea, intenția de a desființa Institutul Național al Patrimoniului, proiectele de politizare a instituțiilor de cultură și organizarea defectuoasă a concursurilor de management, care limitează accesul liber și transparent la funcțiile publice. Lipsa unei poziții ferme în apărarea instituțiilor culturale și refuzul dialogului social cu organizațiile reprezentative sunt văzute ca amenințări directe la adresa interesului public, identității naționale și accesului cetățenilor la cultură.

Semnează petiția aici

Scrisorile Eminescu–Micle, mai aproape de patrimoniul public. Ministerul Culturii lansează și apelul Brâncuși150.

Ministerul Culturii a anunțat, de Ziua Culturii Naționale, un pas important în direcția achiziționării corespondenței dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle – aproximativ 400 de pagini de manuscris cu valoare literară și istorică excepțională. Procedura a intrat într-o nouă etapă: a fost constituită o comisie de experți care analizează autenticitatea documentelor, inclusiv prin investigații fizico-chimice. În acest moment, specialiștii verifică un prim lot de cinci scrisori transmise de deținător, confirmarea autenticității fiind condiția esențială pentru ca statul să poată face achiziția.

Tot pe 15 ianuarie, Ministerul Culturii a lansat apelul de proiecte „Brâncuși150”, dedicat marcării a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, aniversare care va fi celebrată în 2026. Sunt vizate proiecte din domenii precum sculptură, artă urbană, performance, fotografie sau educație culturală alternativă. Bugetul total este de 500.000 de lei, cu un maximum de 50.000 de lei per proiect, iar aplicațiile se depun online până pe 16 februarie 2026. Apelul deschide seria inițiativelor prin care ministerul își propune să susțină creația contemporană și să lege patrimoniul de prezent.

Radioul public lansează platforma eteatru.ro.

Radioul public a lansat eteatru.ro, o platformă de streaming audio dedicată exclusiv teatrului radiofonic, cu acces gratuit la cea mai mare colecție on-demand de acest tip din România. Disponibilă din 15 ianuarie, platforma adună mii de producții pentru adulți și copii, de la spectacole clasice și montări legendare, la creații contemporane și premiere realizate special pentru mediul audio. Interfața este gândită după modelul marilor platforme de streaming, cu cont personal, liste de favorite și posibilitatea de a relua ascultarea oricând.

Catalogul include piese remasterizate din anii ’50, ’80 sau mai recente, cu voci-emblemă ale scenei românești, precum Birlic, Radu Beligan, Marin Moraru, Dem Rădulescu sau Gheorghe Dinică. Există și o secțiune dedicată copiilor, cu povești și spectacole adaptate celor mici, organizate în colecții ușor de parcurs. Lunar, vor fi adăugate zeci de titluri noi, continuând o tradiție începută în 1929, odată cu prima difuzare de teatru la radio în România, și aducând patrimoniul sonor mai aproape de publicul de azi.

Subscribe now

Colecționari progresiști la New York, realitate fragilă în România.

O expoziție comună a unor galerii din New York, prezentată la Winter Show, pune în scenă una dintre marile tendințe din lumea colecționarilor: amestecul liber între epoci, stiluri și povești. Antichități lângă design contemporan, artă clasică alături de lucrări cu miză identitară – nu din întâmplare, ci ca expresie a unei schimbări de paradigmă. Colecționarii nu mai adună „corect” pe criterii academice, ci construiesc narațiuni personale. Paradoxal, însă, această libertate declarată coexistă cu o realitate digitală în care majoritatea achizițiilor se fac online, ghidate tot de algoritmi, chiar dacă discursul vorbește despre rezistență la ei.

Perspectivea lui Adrian Soaita subliniază că această viziune globală rămâne în mare parte inaccesibilă pentru publicul obișnuit. În România, piața de artă este mică și fragilă, galerii precum cele din București sau Cluj supraviețuiesc mai mult din granturi decât din colecționari pasionați, iar tinerii nu au capital să-și construiască narațiuni identitare prin artă. Discursul despre artă eclectică și „rezistență la algoritmi” circulă global, dar adaptarea realistă la contextul local rămâne esențială: să înțelegi tendințele internaționale și să construiești ceva care funcționează aici.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) „Nu am nimic de ascuns. Sigur?”, numărul 7 al revistei Scena9.

🎥 (de văzut) „CATANE”, comedia-manifest semnată de Ioana Mischie, poate fi văzută în cinematografe din 26 ianuarie 2026.

🧑🏻‍🎨 (de explorat) O selecție eclectic‑vizuală de 13 lucruri interesante, ciudate și inspiraționale descoperite online.

🖼️ (de neratat) Anul acesta, Art Safari se mută într-un nou spaţiu expoziţional din Piaţa Amzei, Bucureşti și deschide un sezon expoziţional ce începe pe 26 martie 2026 şi continuă până în 19 iulie prin expozițiile: „Vermont şi farmecul Belle Époque”, o evocare a eleganţei unei perioade de aur în istoria artei româneşti; „R:Eminescu. Poetul raţional”, o reinterpretare vizuală a imaginii poetului naţional, dincolo de clişeele consacrate și „Felix Aftene. Jurnal”, o incursiune personală în universul unui artist contemporan îndrăgit.

🎟️ (de luat bilet) Asaf Avidan cântă la Arenele Romane pe 26 mai. Biletele se pun în vânzare luni, 26 ianuarie, la ora 10:00.

🧠 (de conștientizat) Liniile invizibile ale fricii. Cum s-a ajuns la confruntarea dintre români și muncitorii străini din Baia Mare, un articol publicat în Scena9.

Lasă o recenzie ⭐

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Apollo 111 Cinema va fi deschis pe 29 ianuarie.

Noul cinematograf de artă din București, Apollo111 Cinema, se deschide pentru public din 29 ianuarie. Sala are 128 de locuri, program săptămânal de joi până duminică, iar biletele vor fi disponibile online, pe apollo111.ro. Primele săptămâni aduc filme de ficțiune și documentare în premieră, premiate la festivaluri importante, o seară dedicată filmelor lui Cristian Nemescu și o retrospectivă cu primele lungmetraje semnate de Corneliu Porumboiu.

„Filme, mai ales de artă” este sloganul cinematografului, care își propune să combine filme recente, retrospective de autor, documentare și producții pentru toată familia. Managerul Apollo111 Cinema, Ioan Maxim, spune că acesta e doar începutul unui program gândit pe termen lung, menit să păstreze vie experiența mersului la cinema, ca ritual cultural și punct de întâlnire, mai ales în perioade complicate.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

De ce se teme Yuval Harari, de fapt, când vorbește despre inteligența artificială.

La Forumul Economic de la Davos, istoricul și autorul Yuval Noah Harari a atras atenția asupra riscurilor pe termen lung ale inteligenței artificiale. El avertizează că oamenii riscă să devină „supușii AI-ului” dacă nu dezvoltă discernământ și reflecție critică, pentru că tehnologia a ajuns să depășească competențele umane în procesarea și interpretarea limbajului. Harari subliniază că AI-ul nu mai este un simplu instrument, ci un agent capabil să învețe, să ia decizii autonome și să creeze alte sisteme, cu implicații profunde asupra culturii, religiei și autorității bazate pe cuvinte.

Potrivit lui Harari, consecințele inteligenței artificiale nu se vor vedea doar în ani sau decenii, ci pe o scară de aproximativ 200 de ani, comparabilă cu impactul Revoluției Industriale, dar cu dimensiuni culturale și cognitive mult mai profunde. Identitatea umană este în pericol dacă definim oamenii doar prin capacitatea de a gândi și produce cuvinte.

Singura ancoră a umanității rămâne experiența nonverbală: emoțiile, corporalitatea și înțelepciunea trăită, zone pe care inteligența artificială nu le poate replica. Fără această reevaluare, omul riscă să devină doar un observator al unei lumi guvernate de inteligențe non-umane.

Share

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Colette de Gheorghe Neagu, fotograf român în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, care și-a trăit anii între ororile frontului și o viață obișnuită, pentru a se pierde apoi în negura istoriei. Sursa: Arhiva de Fotografie

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 decembrie 2025

cine-a pus durerea-n drum?
să mă împiedic de ea cum mă împiedic de bucățile de pavaj ieșite în mijlocul trotuarului
sau de trotinetele abandonate obraznic pe străzile orașului
poate că, la un moment dat, toate lucrurile care n-au mai încăput în noi
au început să se reverse în afară,
ca apa murdară dintr-un canal mult prea plin

mă tem că nu mi-e frică de nimic
bullshit
mă îngrozește să stau față-n față cu mine
să simt prea mult
sau doar să simt
să n-am pe ce da vina
să nu mă mai salveze niciun scroll
să nu mai pot pretinde că știu ce fac
să mă iau la trântă cu viața
ca două animale flămânde,
epuizate de drum

am primit mai multă dragoste decât mi s-a refuzat
și n-am știut ce să fac cu ea.

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Leave a comment

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În 2025, ai ales să nu pui cultura pe mute. Ești, cel mai probabil, una dintre cele 16.070 de persoane care au intrat pe izabellalukacs.ro anul ăsta. Cu fiecare ocazie, ai petrecut pe site, în medie, 2 minute și 41 de secunde.

Deși inboxul tău e plin, ai ales conștient să faci loc și pentru cultură: tu și alți 1.330 de oameni v-ați întâlnit cu arta în Coolturalist, iar 1.789 de oameni au primit CooltCluj săptămânal. În total, 3.120 de oameni au spus DA newsletterelor cu substanță croșetate de mine de mai bine de un an încoace.

Poate nu ți-ai deschis toate e-mailurile de la bancă, dar cele cu știri din artă, interviuri și evenimente culturale au avut întâietate. Ai deschis, în medie, 39% dintre edițiile Coolturalist.

În toate cifrele astea ești TU: felul în care ți-ai hrănit curiozitatea, timpul pe care l-ai alocat pentru lectură, newsletterul pe care nu l-ai ignorat. Îți mulțumesc că ai ales să mă citești și ai făcut loc pentru cultură în 2025.

Azi îți propun o plimbare prin cele mai îndrăgite și citite interviuri și teme despre care am scris pe blog anul trecut.

Scrie o recenzie despre Coolturalist

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Nu degeaba i-am dat acest nume acestei rubrici. În 2025, ai făcut cunoștință cu artiști, antreprenori și nu numai prin interviurile pe care le-am publicat: Andra Andriucă, Tibi Codorean, Cosânzenele Gătesc, Tatiana Ernuțeanu, Trupa EYEDROPS, Andreea Chiser, Crina Prida, Doru Toma, Ștefan Asafti și mulți alții.

În plus, nu te-ai speriat de textele lungi. Cel mai lung articol pe care l-ai citit pe site este interviul cu artista Alexandra Mîță: 4.747 de cuvinte, adică aproximativ 22 de minute neîntrerupte de lectură. Felicitări.

Dintre interviurile care ți-au stârnit curiozitatea cel mai mult anul ăsta, amintesc câteva mai jos:

De vorbă cu Cătălina, fondatoarea Partidului Amabil: „Dacă ai claritate și curaj, nu mai ai nevoie de un salvator; devii unul”.

Îți sună cunoscut Partidul Amabil? Dacă și tu le admiri creativitatea și claritatea cu care pun punctul pe „i” când vine vorba de integritate, bunătate și autonomie emoțională, o să-ți placă interviul ăsta.

Și dacă nu știi nimic despre Partidul Amabil, tot e de tine. Asta pentru că am vorbit despre lucruri care (probabil) te-au frământat și pe tine: cum poți pune limite fără să-ți pierzi omenia și ce înseamnă să nu mai lași rușinea să-ți scrie povestea. Adică fix genul ăla de discuție de care ai nevoie, dar pe care eziți s-o porți cu tine.

Citește interviul aici

De vorbă cu Tibi Codorean: „Creativitatea e doar o formă nouă de naturalețe, o extindere a firescului”.

Pe Tibi Codorean, umorist, ierbosof și purtător de cuvinte cu acte-n regulă, îl recunoști după stilul inconfundabil: un amestec subtil de umor inteligent, filosofii la firul ierbii și observații pe care după ce le-ai savurat, îți lasă o senzație greu de definit, ca și cum ai fi mușcat dintr-o felie de adevăr. Toate presărate cu metafore și (auto)ironie cât să nu pară că se ia prea în serios. Iar dacă vrei să-ți gâdili intelectul cu umor bun o dată la câteva zile, citește și abonează-te la (le) lui Tibi.

Când l-am întrebat dacă-i surâde ideea unui interviu, mi-a zis că da, sună distractiv, dar nu știe ce-ar mai fi de întrebat. A fost cu atât mai distractiv și provocator cu cât nici eu n-aveam habar ce-ar mai fi de întrebat. Dar mi-am pus mintea la contribuție și am „născocit” niște întrebări bune, cred eu.

Ce a răspuns Tibi la întrebările mele

De vorbă cu Cosânzenele (gătesc): „Nu e vorba doar despre ce punem în farfurie, ci și despre cum facem oamenii să se simtă”.

Voi unde vă duceți când nu știți ce să mai gătiți sau vreți să vă inspirați dintr-un loc care transmite grijă și respect pentru mâncare? Eu mă duc la Cosânzene. De-acolo „fur” idei și ele sunt salvarea mea când nu știu ce să mai meșteresc în bucătărie.

Ba mai mult, am admirat multă vreme ce au reușit să facă Amelia și Maria în online. Cât de firesc și natural au crescut. Cum și-au păstrat coloana vertebrală, bunul simț și apropierea de oameni.

Am intrat în bucătăria în care creează povești prin rețete și ne insuflă credința că nimic nu e greu când te ghidează cineva pas cu pas și că putem mânca sănătos fără să ne complicăm prea mult. Dincolo de asta, am văzut în ce constă fundația a tot ce fac ele și care-i firul roșu al parcursului lor.

Hrana pentru minți și suflete

De vorbă cu Andreea Chiser, fondatoarea Lutfain: „Ceramica m-a învățat să am răbdare și să nu forțez procesele”.

Dintotdeauna am avut o înclinație spre lucru manual și m-a relaxat conexiunea vie, fluidă și continuă cu pământul, lutul și alte elemente din natură. Așadar, mă uit cu drag la micii antreprenori care duc acest meșteșug mai departe, condimentat cu propria creativitate. Andreea Chiser, creatoarea atelierului de ceramică Lutfain, e unul dintre oamenii care au renunțat la siguranța pe care i-o oferea meseria de arhitect și s-a aventurat pe un traseu care i-a antrenat abilități neșlefuite.

A împărtășit cu mine ce înveți când o apuci pe calea antreprenoriatului creativ, de la curajul de a spune „hai să vedem ce iese” până la bucuria sinceră de a ține în mâini o idee materializată.

Ce iese când nu ții cu dinții de control

De vorbă cu Crina Prida: „O compoziție fotografică are nevoie de scriere în contraste și linii de forță asemănătoare caligrafiei”.

Pentru cei mai mulți dintre noi fotografierea a devenit un reflex – fotografiem cărți, străzi, oameni, obiecte, animale, orice „ne vine la mână”. Pentru , fiecare proiect are o narațiune, spune o poveste, transmite emoție, are un limbaj care, uneori, invită la introspecție.

La fel cum pe Crina au pus-o pe gânduri întrebările mele, pe mine m-au pus pe gânduri răspunsurile ei. De fotografiile pe care le creează sunt îndrăgostită de câțiva ani, ăsta e și principalul motiv pentru care mi-am dorit acest interviu(-expoziție). Sunt aproape sigură că va fi un punct de reflecție și inspirație și pentru tine.

De vorbă cu Crina

De vorbă cu membrii trupei EYEDROPS: „VIU este o îmbrățișare completă a vieții, cu tot ce are ea de aruncat înspre noi”.

Nu mai știu exact când i-am descoperit, dar mi-e limpede că m-am îndrăgostit de muzica lor. De melanjul ăsta frumos de poezie, libertate și poftă de viață pe care EYEDROPS îl emană.

EYEDROPS înseamnă „picături pentru al treilea ochi”. Spun despre ei înșiși că sunt „visători pragmatici, melancolici progresiști, introverți gălăgioși” și, oricât de paradoxal ar suna, exact asta sunt. I-am descusut pe membrii trupei de doruri, învățăminte, frici și visuri și mi-au răspuns fără ocolișuri, cu inima deschisă.

Despre muzică și ce-i dincolo de ea

De vorbă cu Ștefan Asafti: „Freelancingul e despre libertate, iar libertatea înseamnă responsabilitate și asumare”.

Când vorbești cu Ștefan despre freelancing, nu primești răspunsuri generice, ci povești și lecții trăite, spuse cu naturalețe și onestitate. A trecut de la statutul de angajat la freelancing cu asumare și curaj, iar prin Librăria de Design și comunitatea LDD Pro creează cadrul în care designerii învață, cresc și se sprijină unii pe ceilalți.

Discuția noastră e mai puțin despre freelancing și mai mult despre cum îți găsești vocea, cum înveți să spui „nu”, despre vulnerabilitate ca avantaj, dar și despre creativitate și joacă.

Despre creativitate, freelancing, design

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Ce facem dacă moartea își ia liber? Ce mi-a plăcut la „Intermitențele morții” de José Saramago.

🎥 (de văzut și ascultat) Avicii (Tim Bergling): „Eu vreau să creez muzică nemuritoare”. Nu știu de voi, dar pe mine m-a rupt documentarul „Avicii: I’m Tim”. M-am simțit luată de mână de micul Tim și dusă în poveste, pe cele mai înalte culmi, dar și în bezna densă din spatele reflectoarelor. Mi-a sfâșiat sufletul, dar mi l-a și umplut de compasiune, respect și admirație.

🎥 (de văzut) Poate te inspiră ceva de aici, acum că ai terminat de văzut Stranger Things.

📖 (de ținut minte sau de dat mai departe) Cluburile de carte din Cluj – cărțile aduc oamenii împreună.

📸 (de văzut) Haihui prin Rimetea, jurnal foto.

✍🏻 (de simțit) O poezie pe care-am scris-o în 4 martie, anul trecut: timpul ne bate obrazul/ există un moment potrivit pentru orice?

📖 (de netrecut cu vederea) Cartea cu care am început anul. Musai s-o citești.

Share

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Anul ăsta nu ai citit doar „ce mai e nou”, ci te-au interesat și alte subiecte.

Haihui prin Rimetea: 3 zile, 55 de kilometri și un amestec de tihnă, sens și frici (mai mult închipuite).

Recunosc. N-a fost așa lejer cum pare în poza de mai jos. Mi-a fost și teamă, am avut și dureri, am avut și momente în care am zis că eu nu ajung la finalul traseului.

Am colindat păduri cu teama să nu ne întâlnim cu vreun animal sălbatic. Am umblat pe trasee în care a fost greu, nesigur, instabil. Dar, cel mai important, am trăit mai prezentă ca oricând. Mai conștientă. Mai liberă, atentă și vigilentă. Mai senină.

Am scris pe larg despre timpul petrecut la Rimetea. Cu detalii despre trasee, cazare, loc, obiective turistice, poze, temeri și ce-am simțit și trăit în cele 3 zile și cei peste 55 de kilometri parcurși pe jos.

Jurnal de călătorie – Rimetea

Ce să citești în 2026. Bonus: recomandări de cărți de la oamenii din comunitate.

În 2025 am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu tine.

Am lansat și o invitație deschisă către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.

Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la oameni, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.

Cărți pentru 2026

Cum am reușit să nu mai cumpăr cărți pe care le aveam deja. Ghid despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion.

N-am termiant cu subiectul cărți. Nu știu la tine cum e, dar eu ani la rând am pățit același lucru: ajungeam într-o librărie cu chef de plecat acasă cu bunătăți literare și ajungeam să cumpăr cărți pe care deja aveam deja. Nici nu-mi mai aduceam aminte că titlul respectiv stătea pitit pe vreun raft în spatele altor volume.

Așa mi-a venit ideea să-mi fac o bibliotecă digitală. Adică să am o evidență a cărților din bibliotecă la câteva click-uri distanță. Și-am ales Notion pentru treaba asta, pentru că oricum voiam să învăț cu ce se mănâncă tool-ul ăsta. N-a durat puțin, recunosc, să transpun toate titlurile pe care le aveam în bibliotecă într-o versiune digitală. Dar am avut o motivație destul de puternică, așa că m-am înhămat la asta.

Cum am făcut asta + template

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Cât de iraționali ne face frica de a pierde.

Ne îndrăgostim de ce avem și ne concentrăm pe ceea ce am putea pierde. Două lucruri care deseori ne paralizează și ne duc spre decizii iraționale. Ba mai mult, ne străduim cu ardoare să ne lăsăm deschise toate portițele, să nu dăm cu piciorul la nicio opțiune posibilă.

Refuzăm să închidem uși, de teamă că poate, într-o zi, vom regreta. Rămânem în joburi care nu ne mai fac bine, doar pentru că ne e frică că vom pierde. Îl punem pe „just in case” în bagajul vieții: poate o să am nevoie, poate o să regret, poate o să mă răzgândesc, poate o să.

În alergarea asta bezmetică înspre tot și toate, ne furăm singuri căciula și devenim tot mai buni la sportul ăsta. Ce e atât de greu pentru noi când vine vorba de alegeri? De ce simțim să lăsăm cât mai multe portițe de scăpare cu putință, chiar și atunci când ne costă enorm? De ce nu putem pur și simplu să luăm o decizie tranșantă și să ne asumăm?

Eu am găsit răspunsul

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

În burta inteligenței artificiale: cine plătește prețul eficienței tale și al discuțiilor inutile cu ChatGPT.

Am fost ignorantă. Pur și simplu, nu m-am gândit ce ascunde toată nebunia asta cu AI-ul. Dar mi-a deschis ochii un film documentar văzut la TIFF. „În burta inteligenței artificiale” se numește.

Pentru ca noi să ne scăldăm bine-mersi în conversații inutile cu ChatGPT (și nu numai) și-n ceea ce numim eficiență, milioane de oameni stau până la 10 ore pe zi și analizează, etichetează și clasifică conținut ca să hrănească algoritmii cu date. Ca să-i antreneze.

Ce fel de conținut? Tot ce-ți poți închipui și ce nu. De la poze cu pisici și apusuri, până la violuri, videouri cu copii molestați, sex cu animale, execuții, violență, sinucideri, tortură, agresiuni, discursuri pline de ură sau discriminare extremă.

Baiu’ mai mare e în efectele pe care conținutul ăsta toxic le are asupra lor: de la anxietate cronică, depresie, stres posttraumatic, până la insomnii, coșmaruri și chiar agresivitate și violență.

Te invit să citești articolul de mai jos și să-l distribui mai departe, că-i important să fim cât mai conștienți de lumea în care ne-nvârtim.

Citește articolul aici

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

21 decembrie 2025

iminența despărțirii doare ca o rană supurândă

nu mai știu când am scris asta – înainte sau după
ce știu e că durerea se întindea până dincolo de orizont
cât vedeam cu ochii, câmpii întregi de durere
fiecare bornă de pe marginea drumului marca un nivel superior al golului din piept, apărut de nicăieri

din loc în loc, dâlme de amintiri, imagini care-mi înțepau ochii
exact ca acele de gămălie cu care fixam insectele moarte, aliniate pe o bucată de polistiren
îmi simțeam obrajii ca pereții unei saline – reci, umezi și sărați
voiam să-mi lipesc fruntea de ei
să închid ochii și să nu am un răspuns.

***

Mai multe poezii scrise de mine poți citi aici.

Subscribe now

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag, în toată marea de conținut făcut în grabă sau cu AI cu care se întâlnesc într-o zi.

Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale, că-i păcat să le rateze.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În sectorul cultural, ne-am trezit cu proiecte suspendate, spații închise, bugete tăiate, dar și mici scântei de speranță care au reușit să ne lumineze, cum e deschiderea Teatrului Grivița 53, și alte inițiative independente care au arătat că munca și determinarea oamenilor îl mențin în viață.

E un moment în care ne putem opri și reflecta fără să ne simțim presați de faptul că avem o listă interminabilă de taskuri și fără să ne biciuim pentru ce n-a ieșit cum ne-am dorit. În care putem fi mai puțin pe pilot automat și mai conștienți de noi și de cei pe care îi iubim și să ne dăm voie să respirăm, să observăm, să învățăm din greșeli fără să le transformăm în bătălii interioare.

Aș mai spune să nu uităm spectacolele care ne-au emoționat, expozițiile care ne-au făcut să simțim că în lume e încă loc pentru frumos și comunitățile care au continuat să se sprijine reciproc.

Ce-ți doresc e să-ți faci timp să te bucuri de oameni, de lumini, de experiențe, de povești, de întâlniri cu cei dragi. Să ai un Crăciun pe sufletul tău și un 2026 în care pășești mai ușor, mai conștient și mai aproape de cei pe care-i iubești.

La mulți ani!

***

P.S.: Îți mulțumesc că mă citești și că ții arta și cultura aproape de suflet. Dacă simți că acest newsletter te-a îmbogățit cumva în 2025, te invit să faci o donație pentru ca acest proiect să continue cel puțin la fel de frumos, să lași aici o recenzie sau să-l recomanzi mai departe, celor cărora nu ai făcut-o deja. ❤️

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

„Scriu ca să pot respira” | de vorbă cu scriitoarea Larisa Marin.

Să scrii o carte nu-i treabă ușoară. Să scrii un roman care prinde cititorul de la primele pagini, îl tulbură și îl provoacă așa cum reușește Larisa Marin în romanul de debut Să nu uiți! e un proiect amplu, uneori anevoios, care cere atât imaginație, cât și curajul de a coborî în cele mai nebănuite cotloane ale minții umane și de a rămâne acolo până când povestea își găsește singură drumul spre lumină.

Pe Larisa, vocea din spatele PrintreCarti.ro și autoarea rubricii „Nostalgii” din Jurnalul de sâmbătă, o cunosc din echipa Jurnalului, acolo unde ne-am întâlnit pentru prima dată în calitate de colege de redacție. De aceea, bucuria de a o vedea debutând cu un thriller psihologic publicat la Editura Zupia se amestecă firesc cu admirația pentru curajul ei de a-și întinde aripile, de a păși în necunoscut și de a nu se opri la prima rafală de vânt.

Acest interviu este o discuție despre cum se naște o poveste cu suspans, despre îndoieli și perseverență, despre ce înseamnă să publici o primă carte în România și despre felul în care, uneori, cea mai mare dovadă de curaj este să scoți la lumină paginile pe care le-ai ținut ani la rând doar pentru tine.

„Cel mai mare act de curaj a fost scrierea manuscrisului. Apoi, am avut câteva săptămâni în care m-am gândit dacă vreau ca acesta să ajungă la public, dar nu fiindcă mă temeam de judecată, ci pentru că era o parte din mine. Știi, atunci când pui punct unui proiect în care ai investit mult emoțional, simți că se rupe ceva, e greu să te desprinzi de el.”

Citește interviul aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📚 (de pus deoparte) Cum am reușit să nu mai cumpăr cărți pe care le aveam deja. Ghid despre cum să-ți organizezi biblioteca în Notion.

📖 (de citit) Noul număr al revistei Scena9 – Nu am nimic de ascuns. Sigur?. Aproape 50 de jurnaliști, artiști, scriitori și fotografi contribuie la o cartografiere a celor ce se ascund de privirea umană, în peste 30 de materiale și 250+ de pagini.

🎁 (de cadorisit) Cadouri cu sens, create de artiști români.

🗞️ (de explorat) Un interviu cu Mircea Cărtărescu pentru The Guardian.

🎶 (de ascultat) Tudor Chirilă x ‪Cojo‬ - Generații:

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Premiile Oscar vor avea, din 2029, o nouă „casă”: YouTube.

Academia de Arte și Științe Cinematografice a semnat un acord multianual care oferă platformei drepturi globale exclusive de transmisie până în 2033, marcând finalul unei relații de peste 50 de ani cu ABC, postul care va mai difuza gala până în 2028. Decizia vine pe fondul schimbărilor majore din industria media, unde televiziunea clasică pierde teren în fața platformelor digitale, iar accesul gratuit și global devine o miză tot mai importantă.

Pentru Academia Oscar, decizia înseamnă deschidere către un public mult mai larg, în timp ce YouTube își consolidează statutul de jucător central în divertismentul global. Reacțiile din industrie sunt însă împărțite: unii văd parteneriatul ca pe o adaptare necesară la noile obiceiuri de consum, alții ca pe un compromis riscant pentru prestigiul premiilor. „Este ca și cum ai da mâna cu tipul care încearcă să te ucidă”, a scris scenaristul Daniel Kunka, rezumând temerile unei părți din Hollywood. Cert este că, odată cu Oscarurile transmise live și gratuit pe YouTube, linia dintre vechiul și noul model de media devine mai subțire ca niciodată.

Cum ajunge arta un instrument pentru crima organizată.

Arta este adesea privită ca simbol al valorilor culturale și al patrimoniului, dar tocmai prestigiul ei o face atractivă pentru crima organizată. Cu o piață globală evaluată la peste 57 de miliarde de dolari, tranzacții de mare valoare, prețuri greu de verificat și multă opacitate, arta devine un instrument eficient pentru spălarea banilor. După droguri și arme, comerțul cu opere de artă este una dintre cele mai profitabile surse de finanțare pentru activități ilegale, iar exemplele nu lipsesc: de la tablouri subevaluate drastic la vamă până la rețele sofisticate care folosesc licitații, vânzări private și depozitare în porturi libere pentru a ascunde originea banilor.

Mecanismul este relativ simplu. Banii proveniți din activități ilegale sunt investiți în artă, apoi mutați printr-o serie de tranzacții care le șterg urmele și, în final, reintegrați în economia legală. Piața de artă facilitează acest proces prin posibilitatea de a muta sume mari într-un număr mic de tranzacții, prin anonimatul frecvent al cumpărătorilor și prin lipsa unor verificări stricte ale provenienței. La acestea se adaugă un alt strat de risc: operele contrafăcute și cele furate, care generează direct fonduri ce pot fi ulterior introduse în circuitul legal, așa cum a arătat și operațiunea europeană din 2024, când au fost confiscate mii de lucrări false, cu pierderi de sute de milioane de euro.

Autoritățile au început să răspundă, prin reguli mai stricte și obligații de transparență pentru galeriști, case de licitații și alți jucători din piață, inclusiv verificarea clienților și raportarea tranzacțiilor mari. Totuși, specialiștii avertizează că reglementarea nu este suficientă fără o schimbare de cultură în interiorul industriei. Muzeele, expozițiile și dezbaterea publică pot juca un rol important în conștientizare, dar miza rămâne una mare: protejarea artei nu doar ca investiție, ci ca bun cultural, de interesele unei economii subterane care profită tocmai de lipsa de transparență.

Sprijină Coolturalist printr-o donație

Cum s-a reinventat Oradea: de la Art Nouveau la arta contemporană.

Oradea este un exemplu rar de oraș care și-a construit viitorul fără să-și ocolească trecutul. De la clădirile Art Nouveau restaurate cu grijă, precum Casa Darvas-La Roche – astăzi singurul muzeu Art Nouveau din România – până la muzee noi și spații culturale reinventate, orașul a mizat pe patrimoniu ca motor de dezvoltare. Această transformare nu a fost întâmplătoare, ci rezultatul unui efort constant, susținut de parteneriate între public și privat și de o viziune coerentă asupra turismului cultural.

Rezultatele se văd atât în viața orașului, cât și în cifre: Oradea este astăzi în topul destinațiilor de city break din România, cu un număr tot mai mare de turiști străini. Dincolo de Art Nouveau, oferta orașului include cetatea medievală, complexul baroc, istoria apelor termale și, mai nou, arta contemporană, prin NOCA – un centru dedicat nu doar expozițiilor, ci și formării tinerilor artiști. Restaurarea atentă a clădirilor istorice a schimbat radical centrul orașului, iar următorul obiectiv este ambițios: dublarea numărului de vizitatori străini, fără a pierde legătura cu comunitatea locală și cu identitatea care a făcut Oradea recognoscibilă.

Dib Bangkok, primul muzeu thailandez cu artă contemporană internațională.

Dib Bangkok este un nou reper pe harta culturală a Asiei de Sud-Est: primul muzeu din Thailanda care deține o colecție proprie de artă contemporană internațională. Fondat de regretatul colecționar Petch Osathanugrah, muzeul se deschide pe 21 decembrie și aduce împreună peste 1.000 de lucrări, de la artiști thailandezi importanți, precum Montien Boonma, până la nume internaționale ca Frank Stella sau Fujiko Nakaya, cunoscută pentru instalațiile sale imersive cu ceață. La conducerea instituției se află Dr. Miwako Tezuka, curator cu experiență solidă în mari instituții din New York, ceea ce confirmă ambiția clar internațională a proiectului.

Muzeul este găzduit într-un fost depozit industrial din anii ’80, reproiectat de arhitectul Kulapat Yantrasast, care păstrează caracterul brut al clădirii și îl transformă într-un spațiu contemporan cu identitate puternică. Cele trei niveluri ale expoziției sunt gândite ca o călătorie simbolică, inspirată din filosofia budistă a iluminării, de la materialitatea dură a parterului până la galeriile luminoase de la ultimul etaj. Curtea centrală, grădina de sculpturi, spațiile experimentale și zona dedicată evenimentelor completează un muzeu care nu își propune doar să expună artă, ci să creeze o experiență coerentă, ancorată în trecut, dar orientată ferm spre prezent și viitor.

Fonduri noi pentru instituții de cultură din 34 de județe.

Guvernul alocă aproape 189 de milioane de lei pentru 74 de instituții de cultură din 34 de județe – teatre, opere, filarmonici și teatre de păpuși care depind exclusiv de bugetele locale, inclusiv cele din Constanța și Tulcea. Măsura, explică ministrul Dezvoltării, vine ca un sprijin necesar pentru instituțiile care nu primesc finanțare directă de la stat. Banii provin din cei 2% din impozitul pe venit încasați între 1 septembrie și 10 decembrie 2025, iar distribuirea s-a făcut pe baza solicitărilor trimise de autoritățile locale.

E o gură de oxigen pentru scenele mici și medii din țară, dar rămâne întrebarea dacă sprijinul punctual poate ține locul unei strategii culturale pe termen lung.

Costumele din Peaky Blinders, motiv de arestare în Afganistan.

Poliția morală a talibanilor a arestat patru tineri din Herat care se îmbrăcau în stilul personajelor din Peaky Blinders, acuzându-i că „promovează cultura străină”. Grupul, care se autointitula „Thomas Shelby”, devenise cunoscut în oraș după ce fotografiile lor au circulat pe rețelele de socializare. Arestările vin în contextul noii legi talibane privind „propagarea virtuții”, care interzice explicit bărbaților afgani să poarte haine occidentale în public și face parte dintr-o campanie mai amplă de ștergere a influențelor moderne și occidentale.

Pentru unii observatori, însă, gestul tinerilor este mai degrabă un act de mică rebeliune culturală într-o societate din ce în ce mai constrânsă. Regizoarea Sahraa Karimi spune că aceștia au vrut să arate că nu se supun sistemului de coerciție impus de talibani, fiind influențați de aceeași cultură globală la care are acces întreaga lume. Într-un Afganistan în care femeilor li se interzice apariția în public fără niqab, iar bărbații sunt presați să adopte o estetică „tradițională”, patru tineri în costume inspirate dintr-un serial britanic devin, involuntar, un simbol al tensiunii dintre identitate și libertatea de a te exprima.

Lasă recenzia ta aici

Firul roșu care leagă trecutul de prezent.

Lângă Fabrica UZUC, unde zidurile poartă încă ecouri metalice și amprentele timpului, „Cusut cu iubire” așterne un gest delicat într-un spațiu dur. Lucrarea Laurei Soneriu, realizată împreună cu Ciprian Tauciuc, îmbrățișează ruina și transformă fațada rănită într-un organism viu, atins de mâna care repară. Este un dialog între trecut și prezent, între gol și plin, lumină și umbră, un reminder că frumusețea nu stă doar în perfecțiune, ci în gesturile care recuperează și reconectează.

Firul roșu, cusătura vizibilă pe zid, devine simbolul unei legături afective cu istoria și patrimoniul nostru. Așa cum mamele și bunicile din anii ’80 reparau cu grijă lucrurile uzate din iubire, lucrarea invită generația prezentă să „coasă” fragmentele orașului, să aprecieze și să păstreze ce are valoare. Este un apel la atenție, la grijă și la conștientizarea responsabilității noastre față de trecut, dar și o invitație de a începe ceva nou – un început care pune artă, memorie și sensibilitate în centrul vieții urbane.

Cobza, inclusă în Patrimoniul UNESCO.

România sărbătorește o nouă recunoaștere culturală internațională: cobza, instrument emblematic al folclorului românesc, a fost inclusă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Distincția evidențiază importanța meșteșugului lutierilor, continuitatea tradițiilor și valoarea interpretării muzicale transmise din generație în generație.

Astfel, comunitățile de meșteri, școlile populare și artiștii sunt motivați să păstreze și să transmită mai departe tradiția. Așa cum subliniază oficialii români, cobza este un liant între generații și un simbol al rezilienței culturale. (via Savantgarde)

DINCOLO DE FRONTIERE (A. MAKINE)

Ce să citești în 2026. Bonus: recomandări de cărți din comunitate.

Anul ăsta am citit câteva cărți bune care pe alocuri m-au zguduit, mi-au pus nod în gât, mi-au dat idei și mi-au ridicat întrebări pe care încă le port cu mine. Mi-am zis că e păcat să nu le împărtășesc cu voi, cei care mă citiți, așa că le-am pus într-un nou articol, cu câteva cuvinte despre ce au mișcat în mine și de ce le recomand.

Am lansat apoi o invitație deschisă în social media către alți oameni pasionați de citit. Am întrebat pe LinkedIn și Facebook ce cărți au citit și pe care le-ar recomanda unui prieten bun, ideal cu două-trei cuvinte în care să ne spună de ce.

Ce a ieșit este un melanj între recomandările mele și recomandările foarte diverse primite de la voi, de la ficțiune la non-ficțiune, de la dezvoltare personală la romane care te dor și te înseninează.

Uite o listă consistentă de cărți de citit în 2026, din care să-ți poți alege ce-ți surâde și-ți face cu ochiul.

Vezi recomandările aici

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Muzica falsă generată de AI: artiștii cer protecție pe streaming.

Creșterea muzicii generate de inteligența artificială ridică semne serioase de alarmă pentru artiști și fani deopotrivă. Cântăreața britanică Emily Portman și muzicianul australian Paul Bender au descoperit că profilurile lor de pe platformele de streaming fuseseră invadate de piese falsificate, create cu inteligența artificială pentru a imita stilul lor distinctiv.

Escrocii încarcă aceste creații frauduloase pentru a obține drepturi de autor sau venituri din streaming, profitând de lipsa unor măsuri de securitate adecvate, precum autentificarea în doi pași. Studiile arată că cei mai mulți ascultătorilor nu mai pot distinge între piesele reale și cele generate cu AI, ceea ce face ca frauda să fie aproape nedetectabilă și foarte profitabilă.

Pe lângă pierderea controlului asupra creațiilor lor, artiștii se confruntă cu impactul asupra reputației și cu dificultatea de a elimina rapid conținutul fals de pe platforme. Această situație arată că tehnologia poate amplifica nu doar inovația, ci și vulnerabilitățile fundamentale ale industriei creative.

Subscribe now

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Art Safari New Museum: din 2026, un nou spațiu permanent pentru artă în Piața Amzei.

După 12 ani și peste un milion de vizitatori, Art Safari își schimbă formatul și adresa: din 2026 se mută în Piața Amzei și devine Art Safari New Museum, un spațiu expozițional permanent de aproximativ 4.500 mp, deschis tot anul. Mutarea marchează maturizarea unui proiect care a pornit ca pavilion pop-up și a ajuns un reper cultural urban, prezent în clădiri-simbol ale Bucureștiului. Noul sediu vine într-o zonă deja vie a orașului și își propune să aducă arta mai aproape de viața cotidiană, cu sprijinul administrației locale din Sectorul 1.

Programul din 2026 va fi structurat în două sezoane și va îmbina patrimoniul cu arta contemporană, cu expoziții dedicate unor nume majore precum Constantin Brâncuși (la 150 de ani de la naștere), Mihai Eminescu, Sergiu Celibidache sau Nicolae Vermont, alături de artiști contemporani și teme de cultură pop. Pe lângă expoziții, Art Safari New Museum mizează pe tururi ghidate, evenimente și programe educaționale extinse pentru tineri, studenți și școli, consolidându-și rolul de spațiu cultural viu, accesibil și conectat la oraș.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Share

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim în 10 ianuarie 2026! 🌞

Așa mi-a venit ideea să-mi fac o bibliotecă digitală. Adică să am o evidență a cărților din bibliotecă la câteva click-uri distanță. Și-am ales Notion pentru treaba asta, pentru că oricum voiam să învăț cu ce se mănâncă tool-ul ăsta. N-a durat puțin, recunosc, să transpun toate titlurile pe care le aveam în bibliotecă într-o versiune digitală. Dar am avut o motivație destul de puternică, așa că m-am înhămat la asta.

Dacă te bate gândul să ai o evidență reală a cărților și lecturilor tale, fără liste prin telefon sau post-it-uri pe care nu mai știi pe unde le-ai pus, o bibliotecă digitală în Notion e aur curat. Mai ales dacă citești mult sau dacă ai rafturi care te duc cu gândul la Tetris.

Am pus într-un nou articol pașii pe care i-am urmat eu când mi-am făcut biblioteca în Notion (și template-ul pe care îl folosesc).

Parcurge ghidul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Cei mai bogați oameni ai lumi, transformați în câini robotizați la o expoziție de artă.

Un artist digital din Carolina de Sud a creat o instalație inedită în care câini roboți poartă chipurile unor personalități precum Elon Musk, Jeff Bezos, Mark Zuckerberg, dar și ale unor artiști celebri precum Andy Warhol sau Pablo Picasso. Expoziția, intitulată „Animale obișnuite”, poate fi văzută la Art Basel din Miami.

Rând pe rând, fiecare dintre roboți se răstoarnă pe spate și defecă o lucrare de artă, afișând în același timp „poop mode” pe un ecran de pe spatele lor. Beeple (Mike Winkelmann), cunoscut pentru colajul digital vândut în 2021 cu 69,3 milioane de dolari, explică mecanismul pe X: câinii roboți fotografiază continuu, analizează imaginile și, în momentul „defecației”, creează reinterpretări generate de AI, inspirate de personalitatea și viziunea fiecărui câine asupra lumii.

Artistul a transmis: „Câinii fac fotografii în mod continuu și le evaluează pentru a găsi cele mai interesante imagini. Când vine momentul „să defece”, acestea sunt reimaginări realizate cu ajutorul AI-ului, în funcție de personalitatea și viziunea fiecărui câine asupra lumii.”

Andra Ursuța aduce apocalipsa pe insula Hydra.

În decorul glamour al „săptămânii artei”, sculpturile Andrei Ursuța au transformat un fost abator cu vedere la Marea Egee într-un spațiu al sfârșiturilor și al fragilității umane. Expoziția Apocalypse Now and Then funcționează ca o arheologie personală a unei lumi în declin, în care fragmente de corpuri, obiecte deformate și simboluri ale violenței compun o civilizație fictivă, dar straniu recognoscibilă. Ursuța, una dintre cele mai influente artiste române ale momentului, prezentă la Bienala de la Veneția și reprezentată de David Zwirner, lucrează cu bronz, sticlă reciclată și mitologii vechi pentru a construi un univers care pare atât antic, cât și înfricoșător de contemporan.

În mijlocul luxului, al colecționarilor cu bugete de zeci de milioane și al atmosferei competitive care plutește peste Hydra în acele zile, expoziția devine un contrapunct necesar. Sculpturile, de la „mumiile pe jumătate bete” până la vasele-sân sau lingătorii de podele, vorbesc despre epuizarea lumii moderne, despre corp ca obiect, despre ierarhii și prăbușiri inevitabile. Într-un spațiu care a fost cândva loc de sacrificiu, Ursuța instalează o altă formă de adevăr: acela că trăim între declin și reinvenție, că violența poate fi subtilă, psihică, și că arta rămâne uneori singurul limbaj capabil să o traducă.

Cum au descoperit peste o mie de copii magia muzicii clasice.

Timp de două luni, peste o mie de copii din Sectorul 4 au descoperit, poate pentru prima dată, că muzica clasică poate fi jucăușă, vie și surprinzătoare. Proiectul „Spune DA Muzicii Clasice”, derulat de Asociația KaleLarga între 22 septembrie și 24 noiembrie, a dus spectacolul Petrică și Lupul direct în sălile de clasă, de sport sau de festivități, transformând școlile în spații performative.

Povestea lui Prokofiev a prins viață printr-un cvintet de suflători, o actriță și două interprete de dans contemporan, care le-au arătat copiilor că un instrument poate deveni personaj, că o melodie poate fugi, se poate speria sau poate râde. Feedbackul profesorilor și reacțiile copiilor, de la uimirea sinceră („N-am știut că un instrument poate să fie un personaj!”) până la curiozitatea practică („Vreau să învăț la flaut.”), confirmă impactul educațional al proiectului.

Inițiativa a mers însă mai departe de simpla întâlnire artistică. O campanie online a orientat părinții către o platformă dedicată educației muzicale, oferind informații clare despre cursuri, niveluri și costuri, astfel încât interesul copiilor să poată continua și după spectacol. La finalul turneului, echipa proiectului vorbește despre un proces, nu doar despre o serie de reprezentații: un drum în care muzica a devenit limbaj comun, dansul a completat povestea, iar copiii au fost invitați nu doar să privească, ci să participe. Într-o lume în care concentrarea și curiozitatea sunt greu de câștigat, „Spune DA Muzicii Clasice” arată că, uneori, e suficient să aduci arta în mijlocul copiilor, restul se întâmplă de la sine.

Luvru deschide o galerie care pune arta lumii în dialog.

Muzeul Luvru deschide o nouă galerie care încearcă să schimbe modul în care privim arta: nu pe continente, nu pe epoci, ci pe teme care ne ating pe toți – viață, moarte, credință, putere. Într-un spațiu complet renovat de 1.000 m², peste 130 de opere din Egiptul antic, Grecia, Insula Paștelui sau Nigeria stau față în față în combinații surprinzătoare: un crucifix chinez lângă o sculptură polineziană, un portret grecesc al lui Aelius Caesar alături de un demnitar din Vanuatu. Noua „Galerie a celor cinci continente” își propune să construiască un dialog real între civilizații și, în același timp, să provoace vizitatorii să se gândească la proveniența acestor obiecte, într-un context global în care discuțiile despre restituiri devin tot mai urgente.

Deschiderea are loc într-un moment delicat pentru instituție, după furtul bijuteriilor coroanei franceze, dar conducerea muzeului spune că noul spațiu face parte dintr-un plan amplu de modernizare și securizare. Tot miercuri se redeschide și galeria dedicată pictorilor italieni și spanioli din secolele XVII-XVIII, complet refăcută. Pentru Luvru, aceste intervenții sunt mai mult decât renovări tehnice – sunt încercări de a readuce prospețimea și coerența unui muzeu vizitat anual de milioane de oameni, invitându-i să descopere legături pe care, altfel, poate nu le-ar fi văzut niciodată.

Arta românească în prim-plan la Paris: două săptămâni de efervescență.

Festivalul „Un Week-end à l’Est” a transformat Parisul, preț de două săptămâni, într-o hartă vie a creativității românești. Peste 80 de artiști – de la Mircea Cărtărescu și Cristian Mungiu, la Dan Perjovschi și Mircea Cantor – au dus în orașul luminilor o Românie modernă, diversă și curioasă să se lase descoperită. Librăriile, galeriile și cinematografele au devenit spații de întâlnire în care publicul francez a descoperit nu doar nume, ci o energie culturală coerentă și autentică. „Cultura a fost întotdeauna cea care ne-a salvat”, spune Cristian Mungiu, iar atmosfera festivalului pare să-i dea dreptate: Parisul a primit cu surpriză și entuziasm un val de artă românească ce vorbește despre cine suntem astăzi.

În mijlocul acestei efervescențe, colecția de vinuri SPIRIT de la Jidvei a devenit un simbol al legăturii dintre identitate și exprimare culturală. Prezentată în premieră internațională, gama a funcționat ca un pretext pentru conversații și întâlniri, un „ambasador” neobișnuit prin care francezii au descoperit o altă față a României: rafinată, creativă, conectată la Europa. De la vernisaje și lecturi, la dialoguri cu publicul, acest traseu București–Paris–Roma arată că România are ceva clar de spus – iar arta, cuvintele și chiar vinul pot fi uneori cele mai bune traduceri ale spiritului românesc.

Netflix devine proprietarul Warner Bros și al HBO Max.

Netflix a făcut cel mai mare pas din istoria sa: cumpără studiourile de film și TV și divizia de streaming ale Warner Bros Discovery, pentru 82,7 miliarde de dolari. Mutarea vine după un adevărat război al ofertelor, câștigat de Netflix cu aproape 28 de dolari pe acțiune, depășind propunerea Paramount Skydance. Practic, pionierul streamingului pune mâna pe unele dintre cele mai valoroase francize de la Hollywood – „Game of Thrones”, „Harry Potter”, „DC Comics” – și transformă complet raportul de putere din industrie. Ted Sarandos, co-CEO Netflix, spune că ambiția este simplă: să ofere mai mult conținut pe care publicul îl iubește și să modeleze „următorul secol de povestiri”.

Odată cu Warner Bros Discovery, Netflix câștigă nu doar titluri, ci și controlul asupra unui rival direct, ceea ce va ridica inevitabil semne de întrebare din partea autorităților din SUA și Europa. Analiștii spun că Netflix vrea să se asigure că are pe termen lung drepturi solide pentru producțiile de succes și să depindă mai puțin de colaborări externe, într-o competiție tot mai acerbă cu Disney și Paramount.

Momentan nu se va interveni asupra operaţiunilor Warner Bros., ceea ce înseamnă că filmele anunţate pentru lansarea în cinematografe până în anul 2029 vor fi produse în continuare.

Luvru scumpește biletele cu 45% pentru turiștii din afara UE începând cu 2026.

Începând cu 14 ianuarie 2026, vizitatorii din afara Uniunii Europene vor plăti cu 45% mai mult pentru a intra la Luvru, prețul biletului urcând de la 22 € la 32 €. Măsura vine într-un moment în care muzeul se pregătește de o modernizare amplă, incluzând o nouă intrare, o galerie dedicată Mona Lisei și măsuri suplimentare de securitate. Creșterea prețurilor este gândită să aducă anual între 15 și 20 milioane € în plus și să susțină investițiile necesare după celebrul jaf al bijuteriilor coroanei din octombrie 2025, care a scos la iveală vulnerabilitățile infrastructurii și securității muzeului.

Decizia Luvrului reflectă, de asemenea, tendința internațională de diferențiere a tarifelor între turiștii locali și cei străini, comparabilă cu politici similare aplicate la Metropolitan Museum of Art din New York sau în rezervații naturale din Kenya. Alte instituții culturale din Franța, precum Palatul Versailles sau Château de Chambord, urmează același exemplu, crescând prețurile pentru vizitatorii non-europeni.

Share

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Fete bune. Fete cuminţi de Ramona Boldizsar. „Un volum despre feminitate, loialitate și libertate, totul narat cu o voce calmă, lucidă și șocant de vie. În spatele fiecărei povești pulsează presiunile subtil înrădăcinate ale unui sistem patriarhal, care modelează viețile fetelor și femeilor, apasă relațiile și încurcă firele dense ce le leagă în calitățile lor de surori, mame, fiice, prietene sau necunoscute care interacționează într-un mijloc de transport în comun. Prozele surprind interacțiuni tensionate, uneori la limită, și plonjează în sentimente familiare: rușine, teamă, neputință, dar și dorință, tandrețe, revoltă. Din irealul realității, fie ea excepțională sau de rutină, se decupează existențe în care maternitatea, sau chiar lipsa ei, devine o sursă de sens, de vină sau de libertate; prietenii care se contorsionează odată cu timpul; femei dominatoare, amenințătoare și femei domoale, aproape placide.” – Anca Zaharia

🎥 (de văzut) Un episod de podcast cu Constantin Șarcov despre graphic design, principalele confruntări ale designerilor, cum te diferențiezi ca designer la început de drum astăzi, creativitate și multe altele.

🎥 (de văzut) Cele mai bune 100 de filme de comedie (via Savantgarde).

✍🏻 (de conștientizat) Dan Vodnar lansează o nouă carte prin care aduce o perspectivă actuală asupra alimentației moderne: „Adevărul din farfurie. Cu ce ne hrănim și cum ne afectează viața”.

🗞️ (de savurat) Un interviu cu membrii echipei Atlasul Singurătății, proiect multi-disciplinar de cercetare și documentare a fenomenului singurătății la Generația Z din România.

🖼️ (de vizitat) Muzeul de Științe din Brașov. Istoria muzeului pornește din pasiunea unei fetițe curioase pentru diverse experimente, pasiune moștenită de la bunicul său. În clasa a V-a, Ioana Borșan a vizitat un muzeu european al științelor. Atât de fascinată a fost încât, la ieșirea din muzeu, a spus că, atunci când va fi mare, dacă nu va fi nimeni altcineva care să creeze un astfel de loc, o va face ea. Azi, este fondatoare a Muzeului de Științe Brașov.

🎥 (de speriat) 5 momente în care producătorii filmelor horror ar fi mers prea departe.

🎶 (de ascultat) Timpuri Noi - Adeline:

Lasă recenzia ta aici

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Teatrul care a crescut dintr-o comunitate: Grivița 53 și-a deschis oficial porțile după 9 ani de vis și muncă.

La început de decembrie, Teatrul Grivița 53 și-a deschis oficial porțile și intră în istoria recentă ca primul teatru construit de la zero în România în ultimele opt decenii. Este finalul unui drum început în urmă cu nouă ani, dus înainte prin donații, efort colectiv și încăpățânarea unei comunități care a crezut în acest miracol urban. Dacă inaugurarea clădirii, în septembrie, a făcut visul palpabil, premiera de astăzi, 5 decembrie, îl pune în mișcare: teatrul devine viu, cu luminile aprinse și sala pregătită pentru public.

Spectacolul „5+3=9”, semnat de Ștefan Lupu, deschide simbolic stagiunea și spune chiar povestea acestor 9 ani, cu rătăciri, reveniri, momente la limita ficțiunii și o energie creatoare care a ținut totul în picioare. E o producție despre curajul unei comunități și despre începuturile unui spațiu artistic care își propune să provoace, să inspire și să lase ceva în urmă. Pentru echipa din spatele proiectului, dar și pentru cei care urcă acum pe scenă, inaugurarea nu e doar un eveniment cultural, ci un act de recunoștință față de toți cei care au crezut că „împreună” poate construi un teatru.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

Prime Video retrage dublajele de anime generate cu AI, criticate pentru lipsa emoției.

Amazon Prime Video a retras o parte dintre dublajele de anime generate cu AI, după ce utilizatorii și actorii de voce s-au plâns de lipsa emoției și a naturaleții. Experimentele au vizat titluri precum Banana Fish și No Game No Life: Zero, oferind opțiuni audio „English (AI beta)” sau „Spanish (AI beta)”. În clipurile distribuite online, vocile erau robotice și monotone, iar fanii și actorii au criticat decizia de a înlocui profesioniștii cu inteligența artificială, considerând-o lipsită de respect față de operele originale și artiști.

Această situație arată cam care e tensiunea din industrie între dorința de a economisi timp și bani prin AI și nevoia de calitate și autenticitate. Experimentele eșuate cu AI reflectă provocările mai largi ale folosirii tehnologiei generative în media, de la subtitrări și postere, la interpretarea vocilor, și pun sub semnul întrebării modul în care companiile pot echilibra inovația cu respectul pentru public și creație.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

M & A

când am devenit mamă am simțit
o identitate sigură, neechivocă
/// nu poți șterge oricât ai greși,
ca urmele lăsate de o gumă
pe caietul în care ai desenat apăsat.
o zonă intergalactică, o călătorie până în mijlocul
galaxiei
aramona, dar maimultdecâtramona
un strat de siguranță și stabilitate
mici certitudini ca laptele rece de la frigider,
dragostea indestructibilă & nesomnul
unor dimineți friabile,
un punct minuscul în depărtare fără culoare
din care poți trage cu greutate lucruri
pe care nu le mai poți înghesui niciodată înapoi
iar
la periferia acestor straturi succesive, formidabile
ca o pânză lipicioasă între două flori de mac pe o
câmpie însorită mai sunt
și lucruri pe care
mamele nu trebuie să le rostească niciodată
nici măcar în pernă, nici măcar în gând

***

Din când în când mai scriu și eu. Poți vedea aici ce.

Subscribe now

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Pentru ediția de azi am cules multe vești din zona asta, unele îți vor pune un zâmbet pe față, altele te vor intriga, poate unele te vor face să spui că e nedrept. Oricum ar fi, îți mulțumesc că mă citești și primești arta și cultura în inboxul și sufletul tău.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Desființarea Institutul Național al Patrimoniului: decizie politică mascată în „reformă”.

Ministerul Culturii vrea să desființeze Institutul Național al Patrimoniului și să-l transforme într-un departament al ministerului, fără consultare publică și fără argumente solide. Fostul director al INP, Ștefan Bâlici, avertizează că decizia nu are legătură cu economiile bugetare, ci cu dorința de control politic asupra patrimoniului.

O astfel de mutare ar fragiliza instituția care gestionează evidența monumentelor, proiectele europene, finanțările naționale și dosarele pentru Patrimoniul Mondial. Ar însemna pierderea specialiștilor, blocaje administrative și o întoarcere la perioadele în care patrimoniul a fost expus abuzurilor și presiunilor imobiliare.

Bâlici spune că, fără independența profesională a INP, deciziile privind patrimoniul ar putea deveni strict politice, iar argumentele științifice ar dispărea din procesul de avizare. Institutul a contribuit la restaurarea a sute de monumente și la protejarea unor situri emblematice, iar eliminarea lui ar slăbi capacitatea statului de a apăra interesul public. În locul desființării, soluția reală ar fi întărirea Direcțiilor pentru Cultură, aplicarea Codului Patrimoniului și implementarea Strategiei Naționale pentru protejarea monumentelor – documente deja elaborate, dar nefolosite.

Avem aici și o petiție prin care le putem cere să renunțe la intenția de desființare sau absorbție a Institutului Național al Patrimoniului (INP). Eu am semnat-o, te încurajez și pe tine să o faci.

Semnează petiția

Klimt doboară recorduri: „Portretul Elisabetei Lederer”, a doua cea mai scumpă lucrare licitată vreodată.

„Portretul Elisabetei Lederer” de Gustav Klimt a făcut istorie la Sotheby’s New York, unde a fost vândut pentru 236,4 milioane de dolari, devenind cea mai valoroasă operă de artă modernă și a doua cea mai scumpă lucrare adjudecată vreodată la licitație. Șase ofertanți au licitat timp de aproape 20 de minute pentru portretul realizat între 1914 și 1916, care a depășit cu mult estimarea inițială de 150 de milioane de dolari. Lucrarea, comandată de familia Lederer – protectori și prieteni ai artistului – a supraviețuit confiscării de către naziști și riscului de a fi distrusă în timpul războiului.

Vânzarea consolidează statutul lui Klimt ca unul dintre cei mai influenți artiști ai modernismului, cunoscut pentru capodopere precum „Sărutul” și „Portretul Adelei Bloch-Bauer”. Reprezentanții Sotheby’s au descris rezultatul drept „senzațional”, notând că magia și universalitatea operei lui Klimt continuă să captiveze colecționari din întreaga lume. Singura lucrare vândută vreodată la un preț mai mare rămâne „Salvator Mundi” de Leonardo da Vinci, adjudecată în 2017 pentru 450,3 milioane de dolari.

Interior Zero e în cinematografe.

Filmul INTERIOR ZERO, regizat de Eugen Jebeleanu și bazat pe romanul Laviniei Braniște, a avut premiera de gală și rulează acum în cinematografe din toată țara. Povestea o urmărește pe Cristina, o femeie de 35 de ani care încearcă să-și găsească locul într-un București obositor, prinsă între presiunile de a funcționa ca adult și nevoia de a rămâne „copilul bun” al mamei sale. Filmul explorează felul în care realitatea și ficțiunea se amestecă, actorii și personajele ajungând să împartă aceleași frământări și vulnerabilități. Jebeleanu spune că își dorește ca publicul să se regăsească în această poveste și să o folosească drept oglindă a propriilor întrebări despre viață.

Distribuția este una amplă – trei actrițe interpretează rolul principal, iar alături de ele apar nume precum Katia Pascariu, Alexandru Potocean sau Dana Rogoz. Filmul continuă drumul regizorului după succesul internațional Câmp de maci și face parte din rețeaua europeană SMART7.

Doi belgieni și-au expus propria „operă de artă” lângă Monalisa, la Muzeul Luvru.

Doi tineri belgieni, cunoscuți pentru farsele lor pe TikTok, au reușit să strecoare în Muzeul Luvru o fotografie cu ei doi, înrămată în piese Lego, și să o agațe în aceeași încăpere cu Mona Lisa. Ca să treacă de securitate, au intrat cu rama dezasamblată și fotografia rulată, pe care le-au montat direct în interiorul muzeului. Au ales momentul cu o oră înainte de închidere și au acționat rapid, plasând „opera” la câțiva metri de celebra pictură, acolo unde erau mai puțini paznici. Imediat după ce au lipit fotografia pe perete, au plecat ca să evite confruntarea cu personalul de securitate.

Cei doi recunosc că farsa a fost riscantă, dar nu este prima dată când reușesc o acțiune similară – au făcut-o și la Muzeul de Arte Frumoase din Gent. Episodul vine într-un moment sensibil pentru Luvru, care tocmai anunțase închiderea unei galerii și relocarea unor birouri din cauza unor probleme structurale în aripa Sully, aceeași zonă prin care, în octombrie, un grup de hoți a furat bijuterii ale Coroanei Franceze în valoare de 88 de milioane de euro, încă nerecuperate.

„La Blouse Roumaine” de Henri Matisse a ajuns în România.

Lucrarea lui Henri Matisse, evaluată la 50 de milioane de euro, a ajuns la Muzeul Național de Artă al României în condiții de maximă securitate: transport discret, traseu cunoscut doar de trei persoane și instalare atentă în mijlocul sălii mari. Opera cântărește 56 de kilograme. O cameră nouă, cu filmare 360 de grade, și un gardian dedicat o protejează permanent, iar vizitatorii se pot apropia doar până la un metru. Odată montată, nimeni nu o mai poate atinge până în februarie, când va fi împachetată și trimisă înapoi la Paris.

Expoziția „RomanIA” reunește peste 300 de lucrări din 25 de muzee din țară și din străinătate, de la timbre miniaturale până la instalații monumentale, precum lucrarea de 10x5 metri a lui Mircea Cantor, realizată din 48 de ii împletite. Pentru a aduce publicul tânăr mai aproape de artă, muzeul a pregătit și un kit școlar dedicat expoziției, care explică contextul și poveștile lucrărilor expuse.

Share

Recenzia care a stârnit scandal: Alecart acuză, echipa filmului vorbește despre „o mare neînțelegere”.

Revista de liceeni Alecart acuză echipa filmului „Cravata Galbenă” că ar fi cerut modificarea sau eliminarea unei recenzii scrise de o elevă, pe motiv că textul dezvăluia finalul filmului. Coordonatorii revistei vorbesc despre presiuni, mesaje ferme și chiar insinuări privind avocați, considerând situația un atac la adresa libertății editoriale și a dreptului elevilor de a-și exprima opiniile. În editorialul publicat pe site (care a căzut din cauza traficului), profesorii Emil și Nicoleta Munteanu cer regizorului Serge Celebidachi să își ceară scuze pentru modul în care autoarea cronicii a fost tratată.

De cealaltă parte, producătoarea Adela Vrânceanu Celebidachi spune că totul este „o mare neînțelegere” și că nu s-a dorit cenzurarea opiniilor, ci doar evitarea divulgării deznodământului pentru a proteja experiența spectatorilor. Echipa filmului insistă că nu a cerut schimbarea analizei critice și că nu are nicio problemă cu recenziile negative. Controversa vine chiar în perioada în care „Cravata Galbenă”, cel mai scump film românesc realizat vreodată, rulează în cinematografe, iar Alecart rămâne una dintre cele mai respectate platforme dedicate tinerilor care citesc, scriu și își asumă opinii culturale.

Lucrările la noul Muzeu de Artă Vizuală din Galați avansează rapid.

Lucrările la noul Muzeu de Artă Vizuală din Galați – primul muzeu de artă contemporană din România – avansează rapid, odată cu montarea plăcilor decorative HPL ce vor sublinia arhitectura spectaculoasă a clădirii, după ce termoizolarea și hidroizolarea au fost finalizate. În paralel continuă compartimentările interioare și instalarea rețelelor de utilități, iar primele plăci de granit sunt pregătite pentru montaj.

Proiectul, blocat ani la rând din cauza schimbării succesive a constructorilor, a fost recent deblocat, iar termenul estimat de finalizare este 2026, când muzeul – cu o suprafață de 6.300 mp și peste 7.000 de lucrări în patrimoniu – va deveni un reper cultural major al regiunii.

Educația culturală în România: beneficiile participării și obstacolele accesului la cultură.

Potrivit Barometrului de Consum Cultural 2024, aproape jumătate dintre români au vizitat cel puțin o dată în acest an muzee, expoziții sau galerii de artă, iar interesul pentru monumente istorice și situri arheologice rămâne ridicat, cu 66% dintre respondenți care le-au explorat cel puțin o dată pe an. Studiul arată însă că cei mai mulți nu au participat niciodată la activități de educație culturală, în ciuda conștientizării importanței acesteia; cei care au făcut-o au raportat beneficii clare, de la acumularea de informații și implicare culturală mai mare, până la creșterea performanțelor școlare ale copiilor.

Analiza evidențiază că neparticiparea la evenimente culturale este legată în mare măsură de accesul limitat la oferta culturală și infrastructura specifică, iar activitățile comunitare continuă să atragă un număr mare de participanți. Barometrul subliniază, totodată, lipsa unor politici publice coerente și a finanțării adecvate, recomandând dezvoltarea unor strategii integrate care să sprijine educația culturală, colaborarea între instituții și parteneriate sustenabile între cultură, educație și comunitate.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Cum arată realitatea din centrele de detenție pentru cei mai tineri cetățeni care comit infracțiuni și cum se învață reintegrarea.

În centrele de detenție pentru minori din România se află în jur de 500 de tineri, cei mai mulți provenind din medii vulnerabile, cu nivel scăzut de educație și puține resurse, mulți analfabeți sau fără sprijin familial. În ultimii ani, faptele comise de minori au devenit tot mai grave, pe fondul lipsei de supraveghere și al apartenenței la „subculturi bazate pe risc“. Viața în centre e redusă la camere, curți supravegheate și activități educative minime, într-un sistem aflat „la granița între educativ și penitenciar“.

Pentru unii tineri, detenția înseamnă o șansă de maturizare și reorientare, însă pentru mulți rutina și izolarea produc adaptare la mediul carceral, iar lipsa sprijinului după eliberare îi împinge spre recidivă. De multe ori, tinerii nu știu cum să gestioneze libertatea, nu au resurse, familie sau locuință, iar unii ajung să comită noi infracțiuni doar pentru a se întoarce într-un loc cunoscut și predictibil, ceea ce arată un sistem subfinanțat, insuficient pregătit să prevină și să reintegreze.

🎥 (de văzut) Frankenstein. Eu am citit tot felul de păreri despre film, mie mi-a plăcut atât mesajul, cât și din punct de vedere vizual. Și referințele artistice. Plus „Frankenstein: The Anatomy Lesson”, un documentar despre cum a fost realizat filmul.

🖼️ (de neratat) O sută de artefacte din Pompei au ajuns pentru prima dată la Muzeul Național de Artă din Timișoara. Printre piesele centrale se află un mulaj Fioreli – corp pietrificat realizat în secolul al XIX-lea prin injectarea ghipsului în golurile lăsate în cenușa vulcanică –, alături de fresce, sculpturi și obiecte rare aduse din marile muzee ale Italiei. Expoziția „Fragilitatea Eternului” se deschide pe 28 noiembrie.

✍🏻 (de netrecut cu vederea) Medici români câștigă zeci de mii de euro de pe urma femeilor atrase, prin clinici și webinarii cu publicitate înșelătoare, către operații de „rejuvenare vaginală” prezentate drept soluții miraculoase pentru probleme medicale serioase sau pentru „recăpătarea încrederii”. În realitate, aceste proceduri nu au nicio bază științifică, eficiența lor nu este dovedită, iar riscurile pot fi grave.

🖼️ (de savurat) Fotografiile celor mai buni artiști vizuali ai anului, desemnați la Romanian Visual Awards 2025.

🖼️ (de vizitat) Sibiul se pregătește să devină, în perioada 22-30 noiembrie un veritabil centru al artei vizuale mondiale, odată cu deschiderea ediției a 26-a a Salonului Internațional de Artă Fotografică.

🎶 (de simțit & conștientizat) Documentarul audio „Nu pot să promit că rămâne în familie” revizitează o istorie personală a familiei regizorului Robert Kocsis, care și-a petrecut o parte importantă din viață în sălile de păcănele. Mi-a plăcut nespus, e incredibil ce a reușit Robert să surprindă în interviul cu tatăl lui.

Lasă recenzia ta aici

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Cum arată singurătatea Generației Z?

„Atlasul Singurătății @GenZ”, deschis între 21 și 30 noiembrie la Casa Ion Mincu din București, te invită într-o experiență vizuală și sonoră despre felul în care Generația Z trăiește singurătatea. Fotografiile realizate cu tehnica camerei obscure surprind tineri în momente intime – de la ritualuri liniștite la scroll-ul fără sfârșit – transformând orașul și locuința într-o metaforă a distanței dintre exterior și interior. Instalația sonoră creată de Mihai Balabaș și seria de podcasturi cu interviuri semnate de jurnalistul Ionuț Dulămiță completează acest univers și contureazî o hartă auditivă a emoțiilor greu de spus cu voce tare.

Personajele expoziției vorbesc direct și vulnerabil despre forme ale singurătății: un spațiu autosuficient modelat de maturizare rapidă, o căutare între lumi, un „bâzâit constant” al suprastimulării sau fragilitatea relațiilor care se sting prea repede. O discuție cu publicul, programată pe 29 noiembrie, pornește de la o cercetare amplă cu peste 150 de mărturii ale tinerilor. Proiectul, realizat de o echipă interdisciplinară de sociologi, artiști, jurnaliști și terapeuți, propune un alt fel de a privi singurătatea: ca pe un spațiu interior care merită ascultat, înțeles și împărtășit.

MINUNATA LUME NOUĂ (A. HUXLEY)

97% dintre ascultători nu disting muzica creată de AI de cea umană.

Un nou sondaj arată că 97% dintre ascultători nu reușesc să facă diferența între melodiile compuse de oameni și cele generate de inteligența artificială. Studiul, care a inclus 9.000 de participanți din opt țări, ridică probleme etice și legale importante: instrumentele AI pot genera piese originale, dar amenință drepturile de autor și veniturile artiștilor și ridică întrebări despre transparența și responsabilitatea platformelor de streaming.

În paralel, sondajul arată că majoritatea ascultătorilor cer claritate: 73% consideră că trebuie menționat când o piesă este creată de AI, 45% vor opțiuni de filtrare, iar 40% ar sări complet peste aceste piese. Platforma Deezer a început deja să marcheze piesele generate de AI și să le excludă din playlisturile editoriale pentru a proteja transparența și creativitatea umană, în timp ce industria caută soluții pentru remunerația artiștilor într-un context tot mai afectat de muzica artificială.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

11 martie 2024

sunt enigmatici ochii tăi
problematici
îndemânatici
sălbatici
mai ales când mă devorează
conturează
îmbujorează
acaparează
cu nerăbdare
cu nesaț
cu tot și netot
mă înalță din pustiu
mă revarsă în ocean
mă mângâie cu genele
mă ard fără să-mi spună pe nume
visez și-acum
că ochii tăi curioși mă cheamă
mă caută de jur împrejur
iar eu îi simt și m-apropii
iar ei m-așteaptă zâmbind
iar eu îmi simt obrajii fierbinți
iar ei mi-i sărută
iar eu
iar ei
ne întâmplăm
necontenit
neapărat
neobosit
negreșit.

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Subscribe now

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În ediția de azi, am adunat o colecție de experiențe și vești care ne hrănesc curiozitatea și sufletul. Așadar, oprește-te pentru un moment și lasă-te purtat(ă) de creativitate, curaj și libertate.

Dă play aici cât citești newsletterul (deși nu e de ratat nici minunăția de clip):

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Tatiana Ernuțeanu: „Mi-e dor de vremea când se trăia după principii proprii și când fiecare își cultiva personalitatea”

Poezia Tatianei Ernuțeanu e o declarație de independență. Azi, când forma pare adesea mai importantă decât fondul, ea refuză conformarea și își croiește propriul drum între cuvânt, imagine și emoție. Artista scrie dintr-o nevoie sinceră de a exprima ceea ce simte, fie în versuri, fie prin colaje, fie prin obiecte care spun povești despre singurătate, sensibilitate și vulnerabilitate asumată.

În acest dialog, Tatiana vorbește fără menajamente despre libertatea artistică, feminitatea necosmetizată, curajul de a fi onest și despre felul în care Berlinul i-a devenit un reper de autenticitate. Discuția e o privire lucidă, dar și poetică, asupra artei contemporane, a poeziei ca formă de rezistență și a modului în care un artist poate rămâne fidel lui însuși într-o epocă a uniformizării.

„Ce mă mai animă acum este Berlinul, nu un oraș ci o lume, un loc unde artistul nu e considerat artist că a venit cu o diplomă inutilă în buzunar, scriitorul nu e valorizat în funcție de câte reviste i-au făcut cronici, nu face nici dracu’ poze prin localuri să arate care îi e statutul, unde intimitatea și unicitatea individului sunt apreciate, unde e adevărat că nici nimeni nu te întreabă de sănătate, dar nici nu te evaluează după criterii stupide ca la noi. Știe orașul ăsta să imerseze pe oricine și oricine să-și găsească locul.”

Citește interviul aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Schisma moașelor. Cum s-a ajuns la această scindare și cine are cel mai mult de pierdut de pe urma ei.

👧🏻 (de citit copiilor) Alec Blenche, alături Editura Litera și Academia Hagi, dă startul unui nou proiect dedicat copiilor.

✍🏻 (de explorat) Scriitoarea Margaret Atwood și-a publicat autobiografia în care vorbește despre copilăria ei petrecută în pădure, luptele sale în sprijinul feminismului și succesul imens al romanului ei „Povestea Slujitoarei”.

🖼️ (de frunzărit) O colecție de bastoane de plimbare. (via Savantgarde)

🖼️ (de savurat) Arta lui Andrei Grigorescu aduce la suprafață povești, tensiuni și fragmente de realitate pe care orașul preferă adesea să le ascundă. Format la granița dintre stradă și atelier sau galerie, între graffiti și pictura de șevalet, artistul îmbină ironia și luciditatea socială într-un limbaj vizual care nu judecă, ci documentează.

🎶 (de sprijinit) 22 noiembrie, Ateneul Român: concert caritabil susținut de soprana Valentina Nafornița, una dintre cele mai apreciate voci lirice ale generației sale și Ambasador al CCF Moldova de peste 12 ani, alături de invitați speciali. Evenimentul susține misiunea CCF Moldova de a oferi un cămin sigur copiilor separați de familie și tinerilor cu dizabilități severe.

🎶 (de ascultat) Yungblud a fost nominalizat la Grammy 2026 la categoria Best Rock Performance pentru piesa “Changes (Live from Villa Park, Back to the Beginning)” și la categoria Best Rock Album pentru Idols.

Dacă îți dorești să sprijini acest newsletter, dacă măcar o dată Coolturalist ți-a dat o stare de bine ori puțină inspirație sau dacă apreciezi munca pe care o fac de mai bine de un an încoace, o poți face printr-o donație. Îți mulțumesc! ❤️

Sprijină Coolturalist aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Doru Toma, inițiatorul proiectului Oamenii Dreptății: Suntem aici să le dăm oamenilor curaj să se implice când văd nedreptate.

„Oamenii Dreptății” e genul de spectacol care nu te lasă să rămâi pasiv. Pe scenă urcă oameni care își spun poveștile cu o sinceritate care îți pătrunde direct în suflet. O persoană cu dizabilități vorbește despre cum e să trăiești într-o țară care nu te vede; un medic povestește cum e să dai vești proaste și totuși să rămâi om; o jurnalistă își caută echilibrul între curaj și vulnerabilitate; un activist explică de ce violența și indiferența nu pot fi normalizate. Fiecare voce aduce un colț de realitate pe care, de obicei, îl trecem cu vederea.

Ajuns la a șasea ediție, spectacolul are loc pe 15 noiembrie, la Aula Politehnicii din București. O seară despre empatie, curaj și claritate. „Oamenii Dreptății” e o invitație să încetinim ritmul, să ascultăm și să privim lumea cu mai multă înțelegere. Poate că, pentru o oră și jumătate, ne amintește de ceva simplu, dar esențial: fiecare poveste merită auzită.

Citește aici interviul pe care Doru Toma, inițiatorul proiectului, mi l-a acordat.

„CATANE”, o poveste luminoasă despre oameni, contraste și comunitate.

„CATANE”, lungmetrajul de debut al Ioanei Mischie, promite să fie una dintre surprizele cinematografice ale anului 2026. Este o comedie tandră, cu umor inteligent și poezie vizuală, inspirată din fapte reale. Trei inspectori ajung într-un sat izolat din munți, unde toți locuitorii trăiesc din ajutor social, iar ceea ce pare o simplă inspecție se transformă într-o aventură plină de ironie, solidaritate și descoperiri neașteptate. Filmul vorbește despre puterea de a rămâne uniți, despre empatie și vindecare colectivă.

Scris de regizoare încă din perioada studenției și perfecționat timp de peste un deceniu, „CATANE” a fost premiat în programe internaționale de prestigiu și se remarcă și prin faptul că este unul dintre primele „filme verzi” românești, realizat sustenabil, cu decoruri refolosite și materiale locale. Cu o distribuție care îi aduce împreună pe Costel Cașcaval, Iulia Lumânare, Cristian Bota și localnici din Apuseni, filmul devine o experiență colectivă – o poveste caldă, plină de umor și umanitate, care invită publicul de toate vârstele să redescopere bucuria de a trăi povești împreună, pe marele ecran.

Focus Comunitatea: 40 de copii din mediul rural își lansează propriile documentare la București.

Patruzeci de copii din Merișani (Argeș) și Găujani (Giurgiu) au devenit autori de film documentar prin proiectul Focus Comunitatea, o inițiativă a Asociației Patrupetrei care le oferă tinerilor din mediul rural șansa de a-și spune poveștile prin film. După luni de muncă și ateliere dedicate, copiii își vor prezenta creațiile într-o proiecție specială la București, pe 9 noiembrie, ora 12:00, la Centrul Cultural Armean. Evenimentul își propune să deschidă o conversație despre cum educația prin artă poate da voce comunităților și poate transforma felul în care privim lumea rurală.

De la primele exerciții de încredere la filmare, interviuri și montaj, participanții au învățat să privească altfel locul în care trăiesc și să descopere povești despre familie, tradiție, lipsuri, dar și despre solidaritate și speranță. Filmele lor surprind autentic viața de la sat, cu toate contrastele ei – copilărie, visuri, provocări – și arată cum arta poate deveni un instrument de cunoaștere, implicare civică și schimbare socială.

Ce miros au războiul, feminismul și dragostea?

O nouă expoziție senzorială la muzeul Kunstpalast din Düsseldorf invită vizitatorii să descopere arta printr-un simț mai puțin explorat: mirosul. The Secret Power of Scents propune o călătorie de o mie de ani prin istoria culturală și aromele care au marcat-o, de la tămâie și smirnă din capele medievale, la mirosurile străzilor pariziene din Evul Mediu sau tranșeele Primului Război Mondial. Curatorul Robert Müller-Grünow explică că mirosurile au o putere emoțională directă, ating sistemul limbic și provoacă emoții imediate, oferind o experiență artistică mai vie și mai personală decât simpla privire sau audiție.

Expoziția combină note senzuale, evocări istorice și parfumuri care marchează feminismul timpuriu sau momente de confort și siguranță, arătând cum aromele au influențat religia, politica, arta și știința. Cu 81 de arome distincte, The Secret Power of Scents transformă modul în care experimentăm arta, invitând vizitatorii să se lase purtați într-o călătorie olfactivă unică, unde trecutul și cultura prind viață prin simțul mirosului.

Subscribe now

Francezii dedică un festival imens culturii române.

Între 18 noiembrie și 1 decembrie 2025, Parisul va găzdui „Un Week-end à l’Est”, un amplu festival dedicat culturii române, care transformă orașul într-o adevărată scenă pentru arta contemporană de la București. Aflat la cea de-a noua ediție, evenimentul reunește peste 80 de artiști români – de la Mircea Cărtărescu și Cristian Mungiu, la Subcarpați, Taraf de Caliu sau Mircea Cantor – într-un program ce cuprinde cinema, literatură, muzică, dans, arte vizuale, filosofie și arhitectură. Timp de două săptămâni, publicul francez va descoperi diversitatea și energia creativă a României printr-o serie de 40 de evenimente desfășurate în peste 25 de spații culturale pariziene, de la Beaux-Arts de Paris la Maison de la Poésie.

Ediția de anul acesta îl are ca patron onorific pe cineastul Cristian Mungiu, despre care organizatorii spun că „a povesti rămâne pentru el un act de rezistență”. Pe lângă proiecțiile filmelor sale, Mungiu va deschide și prima sa expoziție de fotografie, intitulată Biografia unui povestitor. Cu un buget asigurat integral de partea franceză, festivalul devine un gest de apreciere și o rară platformă internațională pentru cultura română contemporană, un prilej de a arăta cât de vie și variată este scena artistică din România.

S-a deschis Marele Muzeu Egiptean, cu 50.000 de artefacte.

După două decenii de așteptare și numeroase întârzieri, Marele Muzeu Egiptean și-a deschis porțile, oferind vizitatorilor o privire completă asupra civilizației antice egiptene. Situat la marginea Cairoului, muzeul de un miliard de dolari este pregătit să devină cel mai mare muzeu din lume dedicat unei singure civilizații, cu peste 50.000 de artefacte, inclusiv colecția completă a lui Tutankhamon și barca solară a faraonului Khufu. Comparativ, muzeul Louvre din Paris expune aproximativ 35.000 de piese.

Clădirea impunătoare se remarcă prin fațada triunghiulară din sticlă care imită piramidele, iar vizitatorii sunt întâmpinați în atriul principal de colosul de granit al lui Ramses cel Mare, mutat de la centrul aglomerat al Cairo-ului.

Muzeul include 24.000 de metri pătrați de spațiu pentru expoziții permanente, muzeu pentru copii, săli de conferințe, precum și un centru de conservare. Cele 12 galerii principale prezintă obiecte din preistorie până în epoca romană, iar multe dintre artefacte au fost mutate de la vechiul Muzeu Egiptean din centrul Cairoului sau descoperite recent în necropole precum Saqqara.

Expoziția folosește tehnologie avansată și prezentări multimedia pentru a explica istoria Egiptului antic într-un mod accesibil noilor generații. Guvernul egiptean speră că muzeul va stimula turismul și va atrage vizitatori din întreaga lume, estimând între 15.000 și 20.000 de vizitatori pe zi.

Herta Müller primește Premiul German pentru Cultură.

Scriitoarea Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2009, va primi Premiul German pentru Cultură, una dintre cele mai importante distincții culturale din Germania. Distincția, în valoare de 30.000 de euro, recompensează curajul literar și angajamentul neclintit al autoarei față de libertate și demnitate, teme care traversează întreaga ei operă. Ceremonia de decernare va avea loc pe 14 noiembrie, la München, și va aduce un omagiu unei voci care a reușit să transforme experiența opresiunii într-o formă de artă universală.

Născută în 1953 la Nițchidorf, Timiș, Herta Müller a emigrat în Germania în 1987, după ce a fost persecutată de regimul comunist pentru criticile sale la adresa sistemului. Prin romane precum „Îngerul foamei”, dar și prin poezie și eseuri, ea a explorat teroarea, frica și pierderea identității, vorbind despre viețile celor reduși la tăcere. Premiul vine ca o recunoaștere a unei opere care rămâne profund actuală, o literatură născută din traumă, dar dedicată libertății și rezistenței umane.

Lasă recenzia ta aici

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Patru seri dedicate filmului spaniol contemporan, între poezie și experiment.

Între 13 și 16 noiembrie, Cinema Union găzduiește programul „Viziuni contemporane”, o selecție de filme care aduce în prim-plan cele mai noi tendințe din creația cinematografică și audiovizuală spaniolă. Proiectul reunește lucrări semnate de artiști care explorează forme neconvenționale de expresie – de la videoartă și performance audiovizual, la eseuri filmice sau documentare experimentale. Filmele vor fi proiectate în spaniolă, cu subtitrare în română și engleză.

„Viziuni contemporane” s-a născut din dorința de a oferi vizibilitate artiștilor care experimentează în afara formatelor comerciale și de a crea un spațiu de reflecție asupra lumii actuale. Timp de un deceniu, programul a adunat creații care discută teme esențiale – de la feminism și ecologie, la migrație, precaritate și memorie colectivă – surprinzând diversitatea și curajul noii generații de autori spanioli. Seria devine o invitație la descoperirea unui cinema viu, poetic și politic, care provoacă privitorul.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Nenumitele. Cercetătoare ignorate de istoriile oficiale ale științei.

Volumul Negotiating In/visibility, editat de Amelia Bonea și Irina Nastasă-Matei și publicat de Manchester University Press, aduce în prim-plan poveștile femeilor din știință, medicină și inginerie care au fost ignorate de istoria oficială. De la laboratoarele din Cambridgeul interbelic la spitalele din China maoistă sau satele din România comunistă, cartea adună istorii de viață din întreaga lume, ilustrând cum femeile au reușit să se afirme în domenii dominate de bărbați. Fără a glorifica figuri celebre, volumul pune accent pe contribuțiile tăcute, dar esențiale, ale femeilor care au schimbat comunități și au deschis drumuri pentru generațiile următoare.

Deși România are una dintre cele mai mari ponderi de femei în cercetare din Europa – peste 45%, potrivit Eurostat – numele lor rămân rareori cunoscute. Cartea oferă o perspectivă umană și empatică asupra modului în care genul, originea și contextul social pot influența succesul într-un domeniu presupus obiectiv. Negotiating In/visibility reface aceste legături uitate și arată că, dincolo de statistici, se află povești despre curaj, perseverență și compromis. Lansarea volumului a avut loc pe 4 noiembrie, la Muzeul Țăranului Român, într-un dialog despre vizibilitate, memorie și recunoașterea femeilor din știință.

Share

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

O nouă poezie din seria #blackoutpoetry:

timpul e îngrămădit aici
se poate sparge sau se poate topi
cineva dispune de el
cineva face ca tăcerea să aibă gustul cărnii mele
intrate în metamorfoză

de ce mă neliniștesc cînd trebuie să stau liniștit

parcă niciodată nu m-am temut așa
nu găsesc în mine ceva care să-mi ademenească gîndurile

oare cum îmi bate inima?

începe să mă doară...
număr bătăile pulsului și intru în panică
aud pași și nu văd pe nimeni.

***

Poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Ce-mi place la jocul ăsta de creație e că mă obligă să văd dincolo de ce e scris „la prima mână”, filtrez balastul și găsesc semnificații noi într-un text care inițial transmitea alt mesaj, învăț să renunț la cuvinte de umplutură, să aleg doar ce contează cu adevărat, mă provoacă să-i dau voie contextului să-mi spună altă poveste și simt că devin tot mai atentă la nuanțe, detalii, ritm.

Blackout poetry înseamnă să transformi vechiul, să păstrezi esențialul, să storci noutate și miez din ceva existent. Am pus la finalul acestei ediții una dintre poeziile recente create prin tehnica asta.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Edison – House of Music: un nou loc pentru iubitorii de muzică din Cluj.

Clujul are un nou spațiu dedicat muzicii și comunității. Fostul cinematograf Steaua Roșie a prins din nou viață sub numele Edison – House of Music, locul unde s-a mutat Music Gallery, prima galerie de muzică din România, creată de echipa Jazz in the Park. Deschiderea din 17 octombrie a adus publicul într-un univers sonor interactiv cu instalații multimedia, viniluri rare, experiențe VR și o „listening room” pentru audiții impecabile. E genul de loc care te face să simți muzica, nu doar să o asculți.

Pe lângă expoziția „Jazz Around the World”, Edison devine un adevărat hub cultural, cu concerte live, cine-concerte, târguri de viniluri, DJ sessions și ateliere pentru copii. Totul într-un spațiu care îmbină istoria, tehnologia și pasiunea pentru sunet. Iar dacă vrei o pauză, la etaj te așteaptă cafeneaua pop-up Olivo, cu miros de cafea bună.

Șerban Țigănaș, Marele Premiu al Bienalei Naționale de Arhitectură ALTFEL 2025.

Arhitectul clujean Șerban Țigănaș a fost distins cu Marele Premiu al Bienalei Naționale de Arhitectură ALTFEL 2025, o recunoaștere a unei cariere care a schimbat felul în care privim și trăim arhitectura în România. Fondator al biroului Dico & Țigănaș, el este omul din spatele unor repere urbane iubite de mii de oameni – de la Cluj Arena și BT Arena, la stadioanele din Craiova și București. Pentru el, arhitectura e mai mult decât construcție: e o formă de cultură, un act de responsabilitate față de comunitate și un mod de a aduce oamenii împreună.

Pe lângă proiectele care au redefinit peisajul urban, Țigănaș este și profesor, decan al Facultății de Arhitectură din Cluj și fost președinte al Ordinului Arhitecților din România, unde a lăsat o amprentă puternică. Este totodată singurul român care a ocupat funcția de Secretar General al Uniunii Internaționale a Arhitecților, reprezentând România pe scena mondială a profesiei. Premiul ALTFEL 2025 vine ca un omagiu pentru o viață dedicată arhitecturii – acea artă care ne influențează zi de zi, chiar și atunci când nu ne dăm seama.

Joaca, motorul curiozității și al legăturilor adevărate.

Cândva, după-amiezile copiilor erau despre alergat prin curte, urcat în copaci și joacă în spatele blocului. Astăzi, ecranele au înlocuit mare parte din acea libertate, iar consecințele se simt. Studiile arată că tot mai mulți copii petrec ore în fața tabletelor și tot mai puțin timp jucându-se neîngrădiți. Iar asta nu înseamnă doar mai puțină mișcare, ci și o scădere a creativității, a curajului de a experimenta și a încrederii în sine. Joaca nu e doar distracție: e modul natural prin care copiii învață să gândească, să colaboreze și să descopere lumea.

La Muzeul Transportului și Tehnologiei (MOTAT) din Auckland, joaca redevine ceea ce a fost mereu, un instrument esențial pentru a învăța și a fi curios. Spațiile muzeului sunt gândite pentru mișcare, descoperire și experiment: de la hubul Te Waha, cu ateliere și demonstrații științifice, la zona Te Tumu, unde cei mici pot explora liber, sau la sala de aviație, unde copiii pot urca în cabina unui elicopter real. Aici, părinții și copiii redescoperă împreună bucuria simplă a jocului.

Un instrument pentru minte: cum muzica ne menține creierul tânăr.

Se pare că nu e niciodată prea târziu să începi să cânți la un instrument. Dimpotrivă. Neurologii spun că învățarea unui instrument, chiar și după 60 de ani, este una dintre cele mai eficiente forme de „gimnastică” pentru creier. Citirea notelor, coordonarea mișcărilor și memorarea melodiilor pun în mișcare mai multe zone cerebrale simultan, cresc flexibilitatea mentală și capacitatea de concentrare. Studiile arată că persoanele care cântă la un instrument au o memorie mai bună, gândesc mai clar și își mențin mai ușor atenția și echilibrul emoțional odată cu vârsta.

Mai mult, muzica stimulează eliberarea de dopamină și endorfine, reduce stresul și crește starea de bine, iar pentru mulți, devine și o punte către conexiuni sociale noi. În plus, antrenarea auzului muzical ajută și la îmbunătățirea limbajului și a ascultării active, ceea ce înseamnă comunicare mai clară și relații mai bune. Așa că, dacă ai o chitară uitată prin casă sau un pian care așteaptă să fie redescoperit, e momentul perfect să le redai viață. Creierul și sufletul îți vor mulțumi.

Dacă îți dorești să sprijini acest newsletter, dacă măcar o dată Coolturalist ți-a dat o stare de bine ori puțină inspirație sau dacă apreciezi munca pe care o fac de mai bine de un an încoace, o poți face printr-o donație. Îți mulțumesc! ❤️

Sprijină proiectul Coolturalist aici

„Biblioteca nu judecă”.

După un tur de 3.200 de kilometri prin bibliotecile Australiei, jurnalistul și scriitorul Paul Daley a descoperit cât de vii și esențiale au devenit aceste locuri pentru comunități. Nu mai sunt spațiile tăcute și solemne din copilăria lui, ci locuri pline de lumină și viață, unde oamenii vin să vorbească despre cărți, scris și idei. Bibliotecile au devenit adevărate centre de întâlnire, unde oricine e binevenit, fie că vine pentru un eveniment, pentru a citi în liniște sau pur și simplu pentru a se simți parte dintr-o comunitate. Cu peste 88 de milioane de vizite și sute de mii de activități anuale, ele sunt dovada că nevoia de conexiune și de poveste e mai puternică decât oricând.

Daley povestește despre întâlniri sincere și pline de curiozitate: oameni care vor să scrie despre viața lor, cititori care își regăsesc liniștea printre rafturi, tineri care văd biblioteca ca pe o ancoră de echilibru. „Biblioteca nu judecă”, scrie el, și tocmai de aceea rămâne unul dintre cele mai democratice și umane locuri din lume.

Primele sunete, primele emoții: concerte de muzică clasică pentru bebeluși și părinți.

Classic Unlimited aduce o inițiativă minunată pentru familii: Classic for Babies, o serie de concerte live gratuite dedicate bebelușilor, părinților și viitoarelor mame. Gândite ca o experiență senzorială și relaxantă, aceste sesiuni de 30 de minute transformă întâlnirea cu muzica clasică într-un moment de bucurie comună. Pianistul Bogdan Vaida va interpreta piese delicate de Mozart, Brahms, Bach sau Ciprian Pop, într-un cadru prietenos, unde cei mici pot explora și se pot mișca liber, fără teama că vor deranja pe cineva.

Proiectul ajunge în această toamnă în Sibiu (3 noiembrie), Târgu Mureș (7 noiembrie) și Cluj-Napoca (9 noiembrie), cu două sesiuni zilnice, pentru a se potrivi ritmului părinților și al copiilor. Accesul este gratuit, pe bază de rezervare online. Classic for Babies este o continuare firească a misiunii Classic Unlimited: de a aduce muzica acolo unde oamenii trăiesc, cresc și descoperă frumusețea în formele ei cele mai simple – chiar de la primele luni de viață.

„Six seven!”, gluma care i-a cucerit pe copii și i-a bulversat pe adulți.

Un nou trend de pe TikTok, „six seven”, i-a făcut pe copiii din toată lumea să repete expresia fără oprire. Deși nu are niciun sens concret, „six seven” a devenit o glumă a generației Alpha, un cod prin care se recunosc și se amuză împreună. Totul a pornit de la o piesă rap și s-a transformat într-un fenomen global, care i-a pus în încurcătură pe profesori și părinți. În unele școli, expresia a fost chiar interzisă, după ce elevii au început să o strige în cor la fiecare ocazie.

Dincolo de haosul aparent, „six seven” e doar un nou episod din limbajul schimbător al copiilor. Așa cum generațiile anterioare aveau „yeet” sau „lit”, cei mici au acum propria lor parolă digitală. Pentru părinți, cea mai bună reacție nu e interdicția, ci curiozitatea: o ocazie de a întreba, de a râde și de a învăța împreună cum se nasc glumele.

Liliana Corobca este vocea României la Noaptea Literaturii Europene din New York.

Scriitoarea Liliana Corobca va reprezenta România la European Literature Night 2025, evenimentul care aduce la New York unele dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. Cunoscută pentru claritatea morală și poezia discretă a scrisului său, autoarea va citi fragmente din volumul Too Great a Sky și va participa la un panel dedicat felului în care istoria și traumele colective se reflectă în literatura de azi. Vocea ei lucidă și empatică aduce echilibru și profunzime, reamintind puterea literaturii de a vindeca și de a uni.

Evenimentul reunește autori din peste zece țări, printre care Austria, Germania, Suedia și Portugalia. Prezența Lilianei Corobca la această ediție confirmă vizibilitatea tot mai mare a literaturii române pe scena internațională, un parcurs consolidat și de traducerile recente ale autoarei la editura americană Seven Stories Press. The Censor’s Notebook, Kinderland și Too Great a Sky continuă să fascineze cititorii din Statele Unite prin sensibilitatea cu care explorează teme precum memoria, exilul și libertatea interioară.

Desene făcute pe iPad, vândute cu 8,3 milioane de dolari.

O serie de 17 desene realizate pe iPad de celebrul artist britanic David Hockney, The Arrival of Spring, a fost vândută la licitația Sotheby’s din Londra pentru 6,2 milioane de lire sterline (8,3 milioane de dolari), dublând estimarea inițială. Cincisprezece dintre lucrări au stabilit prețuri-record, iar o piesă a fost adjudecată pentru 762.000 de lire sterline (1 milion de dolari), un record pentru seria respectivă. Creată în primăvară, în diferite locații din East Yorkshire, seria marchează cea mai mare colecție de desene pe iPad a lui Hockney scoasă vreodată la licitație, iar succesul vânzărilor confirmă fascinația colecționarilor din întreaga lume pentru energia și originalitatea artistului.

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit) Care a fost cea mai bine vândută trupă din anii 1980?

🎶 (de explorat) Localnicii au stabilit care sunt cele mai fericite orașe din Europa.

🪈 (de netrecut cu vederea) S-a lansat campania de fundraising pentru Muzeul Fluierelor Lumii: „Dă un leu pentru Muzeu – nu lăsa sunetul fluierului să se stingă!”

🎥 (de neratat) Springsteen: Deliver Me From Nowhere/ Springsteen: Eliberează-mă De Nicăieri aduce pe marele ecran o parte esențială din viața unuia dintre cei mai îndrăgiți artiști ai lumii. E deja în cinema.

🗞️ (de răsfoit) Interviu cu András Demeter, ministrul Culturii: „Dacă nu ne schimbăm conduita, vom ajunge la imposibilitate de plată. Întregul sistem cultural trebuie regândit.”

💸 (despre bani) GenȘtiri a vorbit cu cinci artiști despre cum s-au descurcat în ultima perioadă cu banii, după ce au fost introduse măsurile de austeritate.

🎥 (de văzut) Cele mai bune 31 de filme SF ever, adunate de Entertainment. (via Savantgarde)

🙍🏻‍♀️ (de societate) Refugiatele din Ucraina care își refac viața în saloane cosmetice din București.

🎶 (de ascultat) Kovacs – Dulce Perro.

Subscribe now

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

„CATANE”, o comedie românească despre adevăruri, contradicții și umorul care salvează.

După peste 15 ani de lucru, Ioana Mischie aduce pe marile ecrane „CATANE”, o comedie neagră inspirată din fapte reale, care amestecă poezia vizuală cu satira socială. Filmul ne poartă într-un sat românesc unde regulile s-au rescris după logica supraviețuirii, iar o comisie de inspecție descoperă că adevărul e mereu o chestiune de perspectivă. Cu umor fin și o privire tandră asupra lumii rurale, „CATANE” vorbește despre empatie, solidaritate și fragilul echilibru dintre autentic și absurd.

Pentru Ioana Mischie, cunoscută pentru proiectele sale inovatoare în film și VR, acest debut în lungmetraj e o pledoarie pentru autenticitate într-o lume plină de aparențe. Cu o echipă tehnico-creativă remarcabilă și actori ca Costel Cașcaval, Iulia Lumânare și Cristian Bota, „CATANE” promite să fie una dintre cele mai rafinate comedii românești ale anului, un film care ne face să râdem, dar și să ne recunoaștem, cu blândețe, în contradicțiile proprii.

O expoziție despre prietenie, iubire și curajul de a rămâne uman: „Întâlniri. Sau cum se naște o lume nouă”.

La Mița Biciclista - Stabiliment Creativ deschide pe 31 octombrie una dintre cele mai sensibile expoziții ale anului: „Întâlniri. Sau cum se naște o lume nouă”. Expoziția invită publicul să descopere poveștile unor prietenii, iubiri și legături umane care au rezistat dictaturii, războiului și timpului. Într-un moment în care frica și neîncrederea par să ne despartă din nou, curatorii Andreea Apostu și Edmond Niculușcă aduc în fața vizitatorilor întâlniri exemplare – de la dragostea dintre Lena Constante și Harry Brauner, până la prietenia dintre Alexandru Paleologu și Nicolae Steinhardt sau loialitatea tragică a lui Gheorghe Ursu. Expoziția continuă tradiția proiectelor ample găzduite anual în casa istorică de pe strada Biserica Amzei, care au atras zeci de mii de vizitatori.

Realizată în colaborare cu arhitecții Attila Kim și Cristina Iordache și scenografa Velica Panduru, expoziția propune un traseu emoționant printre peste 150 de obiecte-martor, reconstituiri autentice și instalații sonore. Mansarda devine o „pădure de mesteceni”, loc al întâlnirii cu propriile amintiri. Dincolo de frumusețea poveștilor, „Întâlniri” e un manifest împotriva singurătății – un subiect tot mai actual, într-o lume în care apropierea se măsoară în like-uri. Programul include și ateliere, conferințe și mese rotunde dedicate modului în care putem reconstrui relații autentice. Expoziția poate fi vizitată până pe 1 februarie 2026, iar biletele sunt disponibile online.

Lasă recenzia ta aici

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Salvador Dalí l-a pictat pe actorul Laurence Olivier îmbrăcat în Richard al III-lea pentru promovarea filmului pe care Olivier l-a regizat în anul 1955.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

O nouă poezie din seria #blackoutpoetry:

avea ordin să-l arunce în aer și nu l-a aruncat

începuse să mă roadă o inexplicabilă tristețe
n-am scos o vorbă
am ridicat paharul să ciocnesc
și m-am simțit atât de pustiu încât mi-a venit să mă deplâng

cuvintele, un stol de vrăbii care ciripesc fără oprire
nu-mi pot auzi gândurile
chipurile din jurul meu îmi fac semne fantomatice
în ființa mea răsună cuvinte care mă surprind

în tramvaiul 18
a început să mă doară mâna stângă
o durere reumatică
mi-am lipit obrajii de sticla geamului
și am început să mă gândesc
că trebuie să le tratezi cu indiferență.

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Share

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

László Krasznahorkai primește Premiul Nobel pentru o operă ce transformă disperarea în reflecție. În același timp, filmele românești ajung la Varșovia, iar o fostă fabrică din Budapesta devine un spațiu dedicat artei.

Și ca să fie una caldă și alta rece, o ordonanță care amenință stabilitatea instituțiilor culturale readuce în discuție fragilitatea sistemului, în timp ce un nou muzeu virtual UNESCO ne amintește cât de ușor se poate pierde identitatea culturală și cât de important e să o recuperăm.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

László Krasznahorkai a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.

Scriitorul maghiar László Krasznahorkai a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2025, distincție acordată „pentru opera sa impresionantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”. Considerat un „maestru al apocalipsei”, Krasznahorkai este recunoscut pentru stilul său dens și hipnotic, care explorează haosul lumii moderne și transformă disperarea în reflecție și frumusețe.

Autorul romanelor Satantango și Melancolia rezistenței, traduse și ecranizate de regizorul Béla Tarr, este unul dintre cei mai influenți prozatori maghiari contemporani, multipremiat la nivel internațional, inclusiv cu Man Booker International Prize și National Book Award for Translated Literature.

Anunțul a venit într-un an în care printre favoriți s-au numărat și doi autori români, Mircea Cărtărescu și Ana Blandiana, alături de scriitori ca Péter Nádas, Christian Kracht sau Thomas Pynchon.

Născut în 1954, Krasznahorkai a trăit perioade lungi în Asia de Est, experiențe care i-au influențat profund scrisul. Proza sa, comparată de critici cu cea a lui Gogol și Melville, continuă să provoace și să fascineze prin felul în care caută sensul și frumusețea chiar și în mijlocul dezastrului.

Filmele românești strălucesc la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

Festivalul Internațional de Film de la Varșovia, unul dintre cele mai importante și longevive evenimente cinematografice din Europa Centrală, are loc anul acesta între 10 și 19 octombrie. România este reprezentată cu filme selectate în secțiunile competiționale și cu participări speciale. Regizorul Cristian Mungiu va susține un masterclass pe 11 octombrie, iar Andrei Redinciuc, premiat anul trecut pentru scurtmetrajul Tot ce rămâne, face parte acum din juriul competiției de scurtmetraje. De asemenea, Maria Popistașu și Alexandru Baciu participă cu lungmetrajul Y, iar Emy-Mirel Ivașcă cu scurtmetrajul În seara de Moș Nicolae, ambele susținute de Institutul Cultural Român de la Varșovia.

În afara competițiilor principale, alte producții românești semnate de Radu Jude, Serghei Loznița și Igor Cobileanski completează prezența puternică a României la festival. În ultimii ani, filmele românești au atras constant atenția juriilor varșoviene, confirmând reputația tot mai solidă a cinematografiei autohtone în spațiul european.

Subscribe now

„Matriz”, instalația care transformă o fabrică abandonată din Budapesta într-o experiență vizuală hipnotică.

O fostă fabrică de turbine din Budapesta a fost transformată într-un spațiu dedicat artei prin instalația „Matriz”, semnată de artistul spaniol SpY, cunoscut pentru intervențiile sale spectaculoase în spațiul urban. Lucrarea, realizată pentru festivalul de lumină și sunet INOTA, transformă hala industrială într-un univers vizual hipnotic: formele negre suspendate în aer, dispuse perfect simetric, creează o arhitectură plutitoare ce invită vizitatorul la contemplare. „Matriz” explorează echilibrul, ordinea și felul în care lumina și spațiul pot genera emoție.

SpY, un fost artist stradal devenit un nume marcant al artei contemporane, continuă să reimagineze locurile abandonate și să le transforme în experiențe senzoriale. După proiecte precum Ovoid în Arabia Saudită sau sculpturile sale cinetice din Madrid, „Matriz” confirmă stilul său minimalist și rafinat. Instalația poate fi vizitată pe durata festivalului INOTA, unde arta, lumina și sunetul se împletesc într-un spectacol al percepției și imaginației.

Ordonanța 52/2025 pune presiune pe instituțiile de cultură: Ministerul propune concedii fără plată în perioadele „cu interes scăzut”.

O nouă ordonanță de urgență, O.U.G. 52/2025, a stârnit îngrijorare în rândul instituțiilor de cultură din România. Actul interzice încheierea de angajamente la categoria „Alte cheltuieli cu bunuri și servicii”, adică exact fondurile din care se plătesc colaboratorii, producțiile artistice și proiectele culturale. În plus, Ministerul Culturii a sugerat instituțiilor ca, „în perioade cu interes scăzut”, angajații să poată intra în concedii fără plată.

Măsura a fost criticată public de mai multe teatre, printre care Teatrul German de Stat din Timișoara, Teatrul Masca și Teatrul Andrei Mureșanu, care avertizează că aceste restricții „lovesc direct în inima activității culturale” și pot duce la un colaps al culturii publice, mai ales în regiunile unde oferta artistică este deja limitată.

Ministrul Culturii, Andras Demeter, susține însă că măsura vine pe fondul unei situații economice dificile și urmărește o „disciplină bugetară” aplicată tuturor instituțiilor publice. El a anunțat că va propune un memorandum comun cu Ministerul Dezvoltării pentru a permite continuarea activităților culturale (plata onorariilor, organizarea premierelor, expozițiilor și concertelor) în interiorul bugetelor aprobate. Oficialul promite că actul va fi adoptat rapid, pentru a evita un blocaj în funcționarea instituțiilor și pentru a asigura că, în ciuda restricțiilor, viața culturală din România nu se va opri.

ADC*RO Awards readuce în prim-plan creativitatea românească, cu un juriu internațional și standarde globale.

Creativitatea are un festival dedicat în România: ADC*RO Awards, singura competiție care premiază excelența în creație, design și comunicare vizuală. Evenimentul, organizat de Art Directors Club România, reunește profesioniști din industria creativă și jurați internaționali, și își propune să celebreze ideile curajoase care dau sens și direcție unei lumi aflate în continuă schimbare. Aflat la a doua ediție, festivalul și-a anunțat startul oficial, iar lucrările pot fi înscrise până la 29 octombrie prin platforma IQads. Gala de premiere va avea loc pe 14 noiembrie, la teatrul Apollo111 din București.

Juriul internațional, condus anul acesta de Pum Lefebure, co-fondatoare și Chief Creative Officer la Design Army (SUA), garantează o evaluare la standarde globale. Competiția include categorii precum Film & Audio, Design, Brand Experience sau Innovation, iar câștigătorii vor primi distincții Bronze, Silver și Gold, plus un Grand Prix al festivalului. Prin ADC*RO Awards, Art Directors Club reface legătura între creativitate și comunitate, oferind un spațiu de recunoaștere și dialog pentru ideile care inspiră, provoacă și transformă.

„Nigerian Modernism” aduce la Tate Modern un secol de artă și identitate nigeriană.

La Tate Modern în Londra are loc expoziția „Nigerian Modernism”, care reunește peste 50 de artiști cu lucrări din 1910 până în anii ’90. Printre ei se numără și legendarul Bruce Onobrakpeya, în vârstă de 93 de ani, care spune că acest eveniment este „unul dintre cele mai importante lucruri care s-au întâmplat artei nigeriene”. Expoziția combină tehnici tradiționale, de la turnarea bronzului la sculptura în lemn, cu influențe europene, oferind o imagine vie a modului în care artiștii nigerieni au reinterpretat modernismul prin propria cultură.

Curatorul Osei Bonsu descrie proiectul ca pe o celebrare a spiritului colectiv și a diversității artistice. Lucrările expuse, picturi, fotografii, sculpturi în miniatură sau caricaturi politice, surprind transformările sociale și politice din Nigeria, de la perioada colonială la războiul din Biafra, dar și energia unei generații de artiști care au reușit să transforme arta într-o formă de identitate națională și libertate creativă.

UNESCO lansează un muzeu virtual dedicat obiectelor culturale furate, pentru a combate traficul de artă.

UNESCO a lansat un muzeu virtual dedicat obiectelor culturale furate sau traficate ilegal, proiect menit să atragă atenția asupra unei rețele globale care afectează patrimoniul a numeroase țări. Platforma interactivă, proiectată de arhitectul Francis Kéré, reunește în prezent aproape 250 de artefacte, de la o mască ritualică zambiană până la un pandantiv din Palmyra sau o pictură a artistului suedez Anders Zorn. Vizitatorii pot explora colecția online, examina obiectele în 3D și afla poveștile din spatele lor – o modalitate prin care UNESCO încearcă să reconstruiască legătura dintre comunități și moștenirea lor culturală pierdută.

„Fiecare obiect furat poartă cu sine o parte din identitatea și memoria unei comunități”, explică Sunna Altnoder, reprezentantă UNESCO. Scopul muzeului nu este doar să expună, ci și să educe, să redea vizibilitate și demnitate acestor opere. Pe termen lung, UNESCO speră ca „Galeria Bunurilor Culturale Furate” să se golească treptat, odată cu recuperarea și returnarea artefactelor către țările și popoarele de origine – un pas simbolic spre reparație și justiție culturală.

Horia-Roman Patapievici despre Grigorescu: „În prezența acestei capodopere, numai bine putem avea”.

Horia-Roman Patapievici a vorbit recent despre una dintre cele mai puțin cunoscute lucrări ale lui Nicolae Grigorescu, un portret de copil expus la Artmark. Descrisă ca o „lucrare-surpriză”, pictura datează din perioada de maturitate a artistului, între 1880 și 1900. Patapievici observă că portretul, realizat direct în culoare, fără desen pregătitor, surprinde perfect candoarea și lumina copilăriei. Fiecare tușă, deși puțină, construiește un chip viu, cu ochi expresivi și piele catifelată, redând acel moment unic în care trăsăturile copilului capătă personalitate.

În același dialog, Patapievici l-a numit pe Grigorescu „marele maestru” al picturii românești, comparabil, ca rol, cu Eminescu în literatură. A subliniat modul în care artistul a reușit să transforme temele rurale (ciobănașii, carele cu boi, peisajele) într-o veritabilă Arcadie, o lume mitologică a simplității și armoniei, fără a cădea în capcana ideologizării. Pentru Patapievici, Grigorescu nu este doar „pictorul național”, ci un creator de frumusețe universală, care a știut să redea sufletul românesc fără să-l înghețe în simboluri.

Dacă îți dorești să sprijini acest newsletter, dacă măcar o dată Coolturalist ți-a dat o stare de bine ori puțină inspirație sau dacă apreciezi munca pe care o fac de mai bine de un an încoace, o poți face printr-o donație. Îți mulțumesc! ❤️

Sprijină Coolturalist printr-o donație

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de savurat) Un interviu cu Radu Vancu: „Literatura nu începe să existe decît atunci cînd cititorul crede nemijlocit în adevărul ei“.

🎶 (de explorat) Bazat pe API-ul Spotify, site-ul Every Noise at Once reunește o mulțime de stiluri muzicale, de la Goa psytrance la folclor uzbek, și de la muzică clasică la Japanese progressive house. Dai click pe genul preferat și apoi pe săgețile roșii din dreapta pentru a descoperi artiștii care îl interpretează.

🧠 (de conștientizat) Deși petrecem tot mai mult timp online, mai puțin de o treime din cetățenii României au competențe digitale de bază - mult sub media europeană. În același timp, formele de violență de care au parte pe net copiii și adolescenții se amplifică și evoluează constant. Cu toate acestea, alfabetizarea digitală lipsește din programele școlare. Scena9 a stat de vorbă cu cele câteva organizații care duc ABC-ul educației media mai aproape de copii, părinți și profesori.

📞 (de neratat) Sună o poezie (via Savantgarde).

🗞️ (de abonat) , un newsletter în care Luiza Vasiliu și Victor Ilie scriu despre „drepturile noastre și strâmbele lor, facem fact-checking, documentăm ura și vă povestim ce vedem și ce auzim”.

🎼 (de admirat) Trafic transformat în muzică.

🎶 (de ascultat) Văd Asaf Avidan, dau play:

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Oamenii obișnuiți construiesc extraordinarul prin curajul de a începe. Interviu cu echipa Thunder.

Pe 8 noiembrie, la Cinema „Florin Piersic” Cluj, The Thunder Way | Ordinary People ne aduce împreună pentru o zi dedicată poveștilor care inspiră și oamenilor simpli care schimbă lumea prin gesturi aparent mici, dar cu impact mare.

Evenimentul promite discuții care nasc idei, întâlniri cu voci puternice precum Dragoș Pătraru, Andra Pintican, Marius Balo, Alexandra Crăciun și Cris Pop, o lansare de carte, dar și momente de reflecție, artă, și conversații autentice. Dacă vrei să mergi, folosește codul COOLT20 și primești 20% reducere la achiziția biletului.

Dincolo de agenda evenimentului, Ordinary People înseamnă autenticitate, sens și responsabilitate împărtășită. Iar echipa Thunder știe cel mai bine asta. Am stat de vorbă cu Andreea și Denisa din echipa Thunder despre ce înseamnă pentru ele „ordinary people”, despre emoțiile pregătirii acestui eveniment și despre oamenii simpli care le-au marcat viața.

„Vecinul care ne vorbește ca și cum ne cunoaște de o viață. Vânzătorul care ne întâmpină cu căldură. Oamenii care ne arată că bunătatea nu costă nimic, dar valorează enorm. Toți acești oameni, în toate formele în care apar în viața noastră, ne-au învățat că nu știi niciodată cine te va schimba și cum. Că impactul nu vine doar de la oamenii apropiați, ci de la orice om care alege să fie prezent, generos, autentic în momentul în care se intersectează cu viața ta.”

Citește interviul aici

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Satiră, acțiune și psihologie: cele mai așteptate filme internaționale ajung la Brașov.

Dracula Film Festival revine la Brașov între 29 octombrie și 2 noiembrie, aducând în avanpremieră câteva dintre cele mai așteptate filme ale anului. Ediția va fi deschisă de Bugonia, noul film al lui Yorgos Lanthimos, cu Emma Stone în rol principal, o satiră despre paranoia și teoriile conspirației în lumea modernă. Filmul, inspirat din producția sud-coreeană Save the Green Planet!, combină comedia neagră cu tensiunea psihologică, propunând o reflecție ironică asupra realității contemporane. Tot în prima zi, publicul va putea vedea, în avanpremieră națională, animația japoneză Chainsaw Man – The Movie: Reze Arc, o poveste plină de acțiune, emoție și estetică vizuală semnată de studioul MAPPA, creatorul seriilor Attack on Titan și Jujutsu Kaisen.

Festivalul continuă cu proiecția filmului francez A Private Life (Vie privée), regizat de Rebecca Zlotowski, cu Jodie Foster și Daniel Auteuil în rolurile principale. Filmul, prezentat anul acesta la Cannes, urmărește o psihanalistă care își pierde echilibrul moral după dispariția unei paciente și transformă investigația personală într-o călătorie prin vulnerabilitate și control. Descris de critici ca „o meditație subtilă asupra fragilității umane”, A Private Life va ajunge în cinematografele din România în ianuarie 2026. Proiecțiile Dracula Film Festival vor avea loc la Cinema Modern Brașov, iar biletele sunt deja disponibile online.

Sprijină Coolturalist printr-o donație

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Reminderul de care nu știai că ai nevoie (via Glen Martin Taylor):

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

poezia mea respiră viață
caută emoție
așteaptă răspuns
răscolește suflete
pulsează feminitate
tânjește după sinceritate.

poezia mea e mâna pe care o întind spre tine
e doar o altă formă de a-ți spune ce simt
e sufletul meu dezgolit așezat la picioarele tale
e nebunia care încă n-a încetat să te fascineze
e trupul care se topește sub gura ta flămândă
e femeia în care descoperi mereu noi înțelesuri.

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

Lasă o recenzie despre Coolturalist

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Descoperim povești despre curajul de a te reinventa, despre fragilitatea libertății, despre traume colective și despre micile victorii care ne definesc. Și pentru că viața e mai frumoasă cu o doză de umor, ne vom delecta și cu două comedii: una italiană, spumoasă, care ne demonstrează că, atunci când vine vorba de sentimente, nu suntem niciodată singuri, și „Vecina”, o producție românească autentică, inspirată de o situație hilară, care ne arată că până și cele mai enervante experiențe pot deveni o sursă de inspirație.

Ce filme mai vedem

M-a răvășit cartea „Cât timp înfloresc lămâii”. Am citit-o cu un ghem de noduri în piept, uneori cu lacrimi cuibărite în colțul ochilor.

Și cu gândul că în bucățica mea de lume lucrurile se încadrează într-o normalitate pe care nu ar trebui să o consider garantată. Că în timp ce eu mă plâng de orice nimic, alții bombardează spitale.

„Cât timp înfloresc lămâii” e romanul de debut al autoarei Zoulfa Katouh. O carte despre speranță și iubire, forțe care țin protagoniștii pe linia de plutire într-o lume plină de durere, moarte, luptă și agonie.

M-a purtat pe urmele revoluției siriene care a început în 2011, atunci când cetățenii au dat piept cu represaliile sângeroase ale unui regim violent.

Autoarea și-a așternut propria durere în cuvinte. Și nu doar a ei, ci a unei națiuni întregi. M-a pus față în față cu faptul că oricât de greu ar fi, poți găsi motive de care să te agăți pentru a zâmbi și pentru a îndrăzni să crezi.

Și că acolo unde te aștepți mai puțin, încolțește dragostea și dorința de a supraviețui. Pentru că atâta timp înfloresc lămâii, există speranță.

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

PiciordePlay lansează primul abonament de teatru online din România.

PiciordePlay lansează un abonament lunar ce oferă acces nelimitat la peste 20 de spectacole de teatru online, cu actori de primă linie, disponibile oricând și oriunde. După mai bine de patru ani în care a oferit spectacole cu „bilet online”, platforma se aliniază modelelor de streaming și devine o arhivă vie de producții filmate la standarde cinematografice – de la clasici precum Shakespeare sau Molière, până la texte contemporane românești. Printre titlurile disponibile se numără Romeo și Julieta, Tartuffe sau Prenumele, cu actori precum Marius Manole, Ilona Brezoianu, Medeea Marinescu și Cuzin Toma.

Platforma nu aduce doar divertisment, ci și educație culturală, fiind un instrument accesibil pentru cei care nu pot ajunge ușor în sălile de teatru – fie că trăiesc în diaspora, în orașe fără scenă activă sau se confruntă cu diverse limitări. Datele arată că spectatorii PiciordePlay sunt mai dedicați decât media națională și chiar dispuși să sprijine financiar proiectele Asociației de Teatru Digital, care dezvoltă programe pentru grupuri vulnerabile.

A fost inaugurat Teatrul Grivița 53, primul teatru privat construit după 80 de ani.

Teatrul Grivița 53, primul teatru privat construit în România după 80 de ani, și-a deschis porțile. Povestea lui a început în urmă cu 9 ani, când regizoarea Chris Simion a vândut casa bunicii pentru a cumpăra terenul de pe Calea Griviței. Investiția totală a ajuns la 4,5 milioane de euro, din care 1,7 milioane provin din fonduri norvegiene, iar restul din sponsorizări și donații de la peste 14.000 de oameni.

„Este o alegere care te costă sănătate și ani din viață, dar am decis să nu abandonăm. Teatrul independent are nevoie de un spațiu demn, nu doar de subsoluri și improvizații”, spune Chris Simion.

Noul teatru își propune să fie un loc al curajului artistic, deschis experimentului și colaborării, cu piese scrise special pentru acest spațiu și cu deschidere către teatru, dans și performance contemporan. „Va fi un spațiu de creație curajos, care te scoate din zona de comoditate. Nu e un proiect despre ego, ci despre comunitate”, adaugă fondatoarea, care a donat inițiativa Asociației Culturale Grivița 53.

Printre cei care au susținut proiectul se numără și actrița Ofelia Popii: „Chris și Tiberiu sunt sufletul acestui teatru. Dragostea și foamea de teatru sunt tot mai mari, chiar dacă subvențiile scad. Grivița 53 s-a născut într-un moment dificil, dar e o dovadă că există o nevoie reală și puternică de artă.”

Teatrul va putea fi vizitat gratuit până pe 5 octombrie, iar inaugurarea oficială va avea loc în noiembrie, cu primul spectacol pe scenă.

Radu Jude, „cineastul neliniștit”, sărbătorit la Centre Pompidou din Paris.

Centrul Pompidou din Paris dedică o retrospectivă cineastului român Radu Jude, intitulată „Radu Jude, cineastul neliniștit”, în cadrul căreia pot fi văzute 28 de filme realizate în ultimele două decenii, până pe 11 octombrie. Retrospectiva a fost deschisă cu avanpremiera filmului „Kontinental ’25”, premiat cu Ursul de Argint pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Berlin 2025.

Radu Jude vorbește cu modestie despre onoarea primită: „Prima reacție a fost să sugerez să aleagă alt cineast român. A doua reacție a fost să încerc să scap, spunând că am foarte multă treabă... până la urmă a trebuit să accept această onoare și care e foarte, foarte mare”. El subliniază că recunoașterea nu îi aparține doar lui, ci întregii echipe implicate în filmele sale și, mai larg, cinematografiei românești.

În paralel, Radu debutează la Paris și în artele vizuale, cu lucrările „Sleep no.2” și „Ieșirea trenurilor din gară”, transformări ale filmelor sale în instalații video pentru galerie. Jude vede astfel cinemaul ca un instrument de cercetare și dialog, iar evenimentele conexe retrospectivei – discuții cu critici, arhiviști și cineaști internaționali – reflectă dorința sa ca arta românească să comunice și să se dezvolte în dialog cu alte culturi: „O cultură și un domeniu artistic evoluează, nu evoluează izolat… Cred foarte tare că e bine ca artele să circule dintr-o parte în alta.”

Festivalul Enescu 2025: muzică, inovație și emoție la cote maxime.

Festivalul Internațional George Enescu 2025 a încheiat cele 29 de zile de muzică la București, în peste 20 de orașe din România și la Chișinău, precum și online, prin transmisii live, atrăgând milioane de melomani din întreaga lume.

Sub direcția artistică a lui Cristian Măcelaru, ediția a marcat aniversări importante și a consolidat festivalul ca un eveniment cultural internațional de top. Mai mult, a reflectat valori precum generozitatea, respectul și dragostea, care au definit cariera compozitorului George Enescu. Peste 4.000 de artiști din 28 de țări au participat în mai mult de 100 de concerte în București și alte orașe, iar energia spectacolelor a creat punți între culturi, generații și comunități unite de pasiunea pentru muzică.

Ediția din acest an a adus noutăți semnificative în program: revenirea spectacolelor de operă și balet, cu producții precum Oedipe de George Enescu, L’Heure espagnole de Maurice Ravel, The Seasons de Malandain Ballet Biarritz și Flautul fermecat de Mozart, alături de spectacole inovatoare precum DinDor’NdoR de Gigi Căciuleanu.

În paralel, festivalul a explorat inovația și experiențele multisenzoriale. Seria Enescu – JTI Immersive Experience, găzduită la MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, a oferit spectacole imersive în care sunetul și tehnologia digitală s-au întâlnit, deschizând noi perspective asupra modului de a trăi muzica clasică în secolul XXI. De asemenea, seria Enescu în Control a adus festivalul în spații alternative, adresându-se unor noi categorii de public.

Doar 8% dintre adolescenți citesc zilnic.

Un studiu recent realizat arată că doar 8% dintre adolescenți citesc zilnic, iar aproape jumătate recunosc că nu au trecut nici măcar o dată prin bibliotecă în ultimele trei luni. Deși 91% consideră lectura importantă pentru dezvoltarea personală, obiceiurile reale arată un decalaj major între interes și practică. Adolescenții citesc în special romane de aventură, fantasy, SF sau clasice, iar preferințele lor includ și cărți de dezvoltare personală, biografii și manga. În același timp, mediul digital, rețelele de socializare, filmele și jocurile video le captează zilnic atenția între 2 și 3 ore.

Pentru a răspunde acestei realități, World Vision România și NEPI Rockcastle au lansat cea de-a cincea ediție a campaniei „Dăm aripi educației”, care aduce cărți relevante și adaptate vârstei copiilor din mediul rural. Din 2021 până astăzi, campania a distribuit mii de volume în școli unde pentru mulți copii acestea au fost primele cărți cu care au intrat în contact.

Accesul la cărți rămâne principala barieră: un sfert dintre adolescenți au acasă mai puțin de 10 volume, iar doar 18,5% își permit să cumpere cărți des. În lipsa bibliotecilor funcționale, mulți își procură cărți din librării sau online, dar donațiile rămân esențiale.

Dacă măcar o dată Coolturalist ți-a dat o stare de bine ori puțină inspirație sau dacă apreciezi munca pe care o fac de mai bine de un an încoace și vrei să sprijini acest proiect, o poți face printr-o donație. Îți mulțumesc! ❤️

Sprijină munca mea aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🎥 (musai de văzut) Documentar Recorder: Singuri. Nici nu știu ce să spun, momentan nu am cuvinte, dar simt că sufletul mi-e bucăți. Am trecut prin toate stările, am plâns, m-am enervat, m-am simțit neputincioasă, revoltată, dezamăgită, scârbită. Dar e nevoie să ne uităm la acest documentar, măcar din respect pentru cei care au avut curaj să vorbească despre ororile prin care au trecut.

În același timp, Ajungem MARI, în mai bine de 10 ani, a sprijinit peste 3.500 de copii și tineri instituționalizați cu ajutorul a peste 11.000 de voluntari, din 27 de județe, pe lângă București. În acest interviu la care am lucrat cu mult drag, Iarina Taban, fondatoarea programului împărtășește cum traumele copiilor pot fi transformate în încredere, iar fiecare gest de atenție și iubire poate schimba vieți în cel mai real mod.

Iar dacă simți că vrei să contribui, poți deveni voluntar Ajungem MARI. Sau măcar poți da mai departe documentarul și munca pe care Ajungem MARI o depune de peste 10 ani în a oferi sprijin și a fi acolo pentru acești copii.

Lumea așteaptă un erou, copiii așteaptă un prieten.

Share

🎶 (de explorat) Un interviu cu Teodora Ana Mihai, regizoarea filmului „Jaful secolului”, despre viețile oamenilor în raport cu arta „inestimabilă”.

🧠 (de conștientizat) Scena9 lansează seria „Vulnerabili Online”, dedicată siguranței copiilor pe internet. Proiectul urmărește să arate cum răspund autoritățile și ONG-urile din România și din alte țări la provocările mediului digital, ce soluții au funcționat și unde sunt încă limite. Primele materiale explorează măsurile din Spania, Ucraina și România, urmând ca seria să continue cu analize despre soluții tehnice, legislative și de educație digitală.

🧒🏻 (despre suflete obișnuite) Un interviu cu Marius Balo, care a petrecut 8 ani de detenție în China, pentru o acuzație disproporțională cu faptele lui, autor al cărții „Păturica roz”. Interviu realizat de echipa .

📖 (de savurat) O nouă ediție a newsletterului Ierbosofii, scris de Tibi Codorean: Toate viețile sunt “ca-n filme”: „Momentan, trăiesc niște scene palpitante pentru că urmează să-mi văd câinele pe ecranul de cinema, în filmul Vecina. Ca să obținem lătratul lui la filmări, un tip din echipa de producție a stat în afara cadrului și l-a amenințat pe Dobby că-l plătește doar cu bobițe pentru ziua de filmare, fără pliculeț. Și atunci Dobby a luat-o razna și a coborât din cer toți sfinții patrupezi și așa am obținut cadrele dorite.”

🎥 (de neratat) Un nou episod de podcast cu Evy Poumpouras, fost agent special al Serviciilor Secrete SUA, care îți explică cum poți câștiga respect, de ce e periculos să pui prea mult preț pe emoțiile altora, care sunt obiceiurile ce îți sabotează influența, cum să recunoști minciuna și de ce mulți oameni rămân blocați într-o viață nefericită.

🃏 (de noutate) Câștigătorii World Illustration Awards 2025 au fost anunțați. Cu peste 4.700 de înscrieri din 85 de țări, câștigătorii de anul acesta demonstrează modul în care artiștii modelează felul în care vedem, gândim și ne conectăm unii cu alții (via Savantgarde).

🗞️ (de abonat) , te ține la curent curent cu ultimele apariții și informații din zona cărților pentru copii și adolescenți și ca să nu ratezi nicio noutate.

🗿 (de admirat) Forged by Pressure, searching for Perfection. „Prima lucrare după o pauză de peste două luni de atelier. Nu poartă influențe japoneze, este o idee care a rămas mai bine de trei ani doar în caietul meu de schițe.”, scrie artistul Daniel Rădulescu pe rețelele de socializare.

🎶 (de ascultat) Află de la actrița și activista Emma Watson cum să fii sincer cu tine însuți, cum să înveți din disconfort, cum să privești eșecul ca punct de plecare, cum să separi cine ești de ceea ce faci, cum să construiești prietenii cu adevărat, cum să faci un pas înapoi fără să-ți pierzi autenticitatea, cum să spui adevărul cu blândețe și cum să trăiești în acord cu valorile tale. Emma vorbește deschis și despre decizia de a se retrage din Hollywood, despre responsabilitatea uriașă pe care a purtat-o pe umeri de la o vârstă fragedă și puterea de a face un pas înapoi pentru a-și proteja sănătatea.

🎧 (de dat play) Nothing But Thieves – Overcome:

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Arta funerară românească prin ochii lui Frederic Storck.

Muzeul Municipiului București prezintă expoziția temporară „Arta funerară în spațiul românesc. Tematici și simboluri pornind de la schițele lui Frederic Storck”, găzduită la Palatul Suțu între 1 octombrie 2025 și 26 februarie 2026.

Curatorul dr. Vlad Vieru propune o călătorie în lumea simbolurilor funerare, de la cruci treflate și urne acoperite cu văl, la frunze de acant, care ilustrează modul în care diferitele epoci au onorat memoria celor dispăruți. Expoziția include machete și schițe ale lui Storck pentru cimitire din București, Craiova și Buzău, dar și exemple occidentale care i-au inspirat creația, oferind vizitatorilor o perspectivă asupra procesului artistic de la desen la monumentul final.

Atracția centrală sunt patru machete inedite ale lui Storck, puse în dialog cu monumentele finale încă existente în cimitire precum Bellu și Dumbrava, completate de fotografii documentare. Expoziția reflectă asupra memoriei și timpului, arătând cum unele simboluri au rezistat, iar altele și-au schimbat semnificația.

Frederic Storck (1872–1942), sculptor român de renume, a fost format în București și München și influențat de Rodin, Art Deco și tradiția românească.

Subscribe now

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Cabina foto împlinește 100 de ani.

Anatol Josepho a revoluționat fotografia în 1925, când a instalat în Manhattan primele cabine foto automate și le-a oferit oamenilor posibilitatea de a-și face portrete rapid și ieftin. 25 de cenți și 8 minute de așteptare. De atât era nevoie pentru o bandă cu opt fotografii.

Succesul a fost imens: în prima jumătate de an, peste 280.000 de persoane au folosit aparatul, iar Josepho și-a vândut afacerea doi ani mai târziu pentru un milion de dolari. În anii ’30, cabinele foto au ajuns și în Europa, unde artiști ca André Breton sau Salvador Dalí și-au făcut portrete, transformând dispozitivul într-un instrument artistic și un element cultural recognoscibil.

În prezent, cabinele foto revin la evenimente și festivaluri. Comunitățile mici din New York și alte orașe continuă să mențină în funcțiune cabinele clasice, amintind de începuturile unui fenomen care a democratizat fotografia și a transformat portretul într-o experiență accesibilă pentru toată lumea.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

uit cine sunt
în timp ce îți cutreier trupul, necunoscutul și nemărginirea
respir în buclele tale și simt adierea teilor înfloriți
mă pierd în ochii tăi căprui, mari și misterioși
îmi apropii nasul de gâtul tău și mă las transpus
pe o plajă fierbinte cu apă marină
îți mângâi sânii și mă teleportez în Olimp
tu ești Venus, iar eu sunt Marte
beau vin din curbura coapselor tale
mă ancorez în abisul pântecului tău
îți explodez în piept
și uit cine sunt

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

Share

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Am știut că fiecare oră și fiecare lucru făcut mă aduce mai aproape de lansarea siteului axat pe copywriting și content writing. Și iată-l, e LIVE. Simt că am ajuns firesc la pasul ăsta și că am adunat destulă experiență și maturitate ca să mă arunc într-o apă un pic mai adâncă.

Cu alte cuvinte, îmi scot nasu'-n lume și îți arăt și cealaltă latură a mea. De data asta pe cea profesională, care-i cel puțin la fel de importantă pentru mine ca cea culturală, pe care o cunoști deja.

În plus, m-am împăcat cu ideea că e mai bine să încep decât să aștept să fie totul perfect aliniat sau să vină un moment ideal. Pentru că nu există așa ceva. Există numai pași mici, făcuți cu consecvență.

Așadar, dacă știi oameni care au nevoie de astfel de servicii și ai încredere în munca mea, apreciez fiecare recomandare. 🤗

Încă o noutate: începând de-acum poți sprijini proiectele Coolturalist și CooltCluj prin donații. ❤️

Dacă îți dorești să mă sprijini în acest demers, dacă simți că proiectele acestea sunt utile, dacă măcar o dată Coolturalist ți-a dat o stare de bine ori puțină inspirație sau dacă apreciezi munca pe care o fac de mai bine de un an încoace. Oricum ar fi, contează enorm.

Sprijină proiectul Coolturalist aici

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Haihui prin Rimetea: 3 zile, 55 de kilometri și un amestec de tihnă, sens și frici (mai mult închipuite).

Mi s-a inflitrat dorul de munte în suflet și anul ăsta. De fapt, cred că e mereu acolo și variabila e doar intensitatea. Cu ocazia asta nu am mai plecat de una singură, la fel ca anul trecut când am stat 3 zile la Gârda, în Apuseni (am documentat aici totul).

Am luat-o cu mine pe verișoara mea, Andreea, într-o aventură care urma să fie prima pe care o facem împreună, doar noi două. Acest lucru le-a dat acelor zile o semnificație aparte, iar faptul că am avut prilejul ăsta – să petrec timp cu ea, să o observ pe-ndelete, fără grabă, să cunosc mai îndeaproape adultul care a devenit și să conștientizez cât de frumoasă și curată e devenirea ei – e o bucurie.

Ne-am bătut în cuie planul: urma să mergem de vineri până luni, în perioada 22-25 august, la Rimetea, în județul Alba. De ce Rimetea? Pentru că îmi doream să poposesc câteva zile la munte (și) vara asta. Pentru că în urmă cu câteva săptămâni fusesem în trecere pe-acolo și frumusețea locului mi s-a cuibărit într-un colțișor de inimă.

Citește jurnalul de călătorie

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

📖 (de citit și mers la cinema) Mircea Meșter a scris o postare savuroasă despre experiența lui Radu Restivan la UTMB 2024 – una dintre cele mai dure curse montane din lume, unde alergătorii străbat 170 km prin Alpi, în două zile și două nopți, fără somn.

Filmul documentar „Radu, ești ok?!” este filmat la UTMB 2024 și dezvăluie și cum o astfel de provocare poate transforma complet perspectiva unui om asupra vieții. Aici afli informații despre turneul național al filmului documentar.

🎶 (de explorat) Un interviu cu pianistul Andrei Irimia, care va susține primul său turneu european: „Muzica este o invitație la introspecție.”

🧠 (de conștientizat) Cum știi dacă prieteniile tale sunt toxice și ce să faci în privința asta. Un articol publicat în Time.

🎥 (de neratat) Transilvania Film aduce pe marile ecrane cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, „Pădurea de molizi”, inspirat din tragedia de la Fântâna Albă din 1941, când sute de români basarabeni au fost masacrați de sovietici. Pornind de la mărturiile supraviețuitorilor, pelicula îi reunește pe Coca Bloos și Mircea Andreescu într-o confruntare memorabilă, alături de Ionuț Caras, Mircea Constantinescu, Gabriel Gheorghe și Silva Helena Schmidt. Filmul va rula în cinematografe din 7 octombrie, fiind precedat de un turneu național de promovare, cu proiecții speciale și întâlniri cu publicul în cinematografe și licee.

🎶 (de ascultat) Netflix România & Cojo, ce colaborare faină:

🃏 (de noutate) Introducere în labubulogie. Articolul urmărește ascensiunea fenomenului Labubu – un personaj creat de Kasing Lung și transformat de compania Pop Mart într-un brand global de jucării colecționabile. De la originile sale într-o serie de benzi desenate, Labubu a devenit o figură omniprezentă în social media, în magazine și chiar în cultura pop, fiind simultan obiect de afecțiune, ironie și consum excesiv. Labubu funcționează atât ca simbol al cuteness-ului extrem, cât și ca produs al capitalismului digital, ridicat la rang de status symbol prin vedete internaționale.

Subscribe now

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

1.500 de actori și regizori boicotează instituțiile de film israeliene.

Aproximativ 1.500 de actori, regizori și profesioniști din cinematografie – printre care Olivia Colman, Javier Bardem, Mark Ruffalo și Tilda Swinton – au anunțat că nu vor mai colabora cu instituțiile de film israeliene. Printr-o scrisoare deschisă, aceștia acuză complicitatea acestor instituții la „genocidul din Gaza” și spun că răspund apelului lansat de cineaștii palestinieni. Inițiativa este pornită de grupul Film Workers for Palestine.

Scrisoarea vizează în special festivaluri și companii considerate apropiate de guvernul israelian, precum Festivalul de Film de la Ierusalim sau DocAviv, dar și case de producție, cinematografe și televiziuni care, potrivit semnatarilor, ar contribui la „justificarea genocidului și apartheidului”. Semnatarii subliniază totuși că există entități israeliene din domeniul filmului care nu sunt complice, fără a le numi însă explicit.

Printre susținători se regăsesc și Ava DuVernay, Riz Ahmed sau Josh O’Connor. Mesajul lor insistă asupra ideii că apelul nu este unul împotriva persoanelor de naționalitate israeliană, ci împotriva complicității instituționale. „Industria cinematografică internațională trebuie să refuze tăcerea, rasismul și dezumanizarea”, au transmis aceștia.

„Jaful Secolului”, filmul care va reprezenta România la Oscar 2026.

„Jaful Secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai și scris de Cristian Mungiu, este filmul ales să reprezinte România la Oscar 2026, la categoria „Cel mai bun film internațional”. Inspirată de celebrul jaf din 2012, când un grup de români a furat tablouri de mare valoare dintr-un muzeu olandez, pelicula combină umorul cu întrebări incomode despre relația României cu Occidentul și felul în care suntem priviți peste granițe. Filmul va ajunge în cinematografele din țară pe 23 septembrie.

Cu premii deja obținute la Varșovia, Tokyo, Sofia și Shanghai, „Jaful Secolului” vine însoțit de un parcurs festivalier impresionant și de o distribuție solidă, în frunte cu Anamaria Vartolomei. Cristian Mungiu subliniază însă că filmul nu a fost gândit pentru festivaluri, ci pentru public, fiind „un film despre noi și ei”, despre frustrări, percepții și realitățile societății românești.

Proiectul reunește două voci puternice ale cinematografiei: Mungiu, cunoscut pentru Palme d’Or-ul de la Cannes și filmele sale cu teme sociale curajoase, și Teodora Ana Mihai, regizoare premiată pentru „La Civil”. Împreună, au construit o poveste care propune o reflecție mai profundă despre identitate, moralitate și locul României în lume.

Nouă lucrare a artistului Banksy a fost acoperită imediat după apariție.

Banksy a revenit cu o nouă lucrare provocatoare la Londra, de data aceasta chiar pe sediul Curții Regale de Justiție. Pictura înfățișează un judecător cu perucă și robă care se pregătește să lovească un protestatar neînarmat, întins pe jos și ținând o pancartă pătată cu sânge. Mesajul, în linia obișnuită a artistului, ridică întrebări despre putere, justiție și raportul de forțe dintre autorități și cetățeni.

Lucrarea a stârnit imediat reacții: a fost acoperită cu folii negre și panouri metalice și este acum păzită de agenți de securitate și camere de supraveghere. Banksy a confirmat că el este autorul printr-o postare pe Instagram, unde a publicat imaginea graffitiului în forma originală.

Nu este prima dată când creațiile sale dispar sau sunt protejate la scurt timp după apariție. Vara trecută, artistul a făcut senzație cu o serie de lucrări inspirate de animale, iar de-a lungul timpului, piesele sale – de la piranha pictați pe o cabină de poliție, până la lupul uriaș de pe un acoperiș din Peckham – au devenit atât comentarii sociale, cât și obiecte de patrimoniu urban greu de păstrat.

Capodopere de Matisse, expuse la București alături de lucrările lui Theodor Pallady.

Art Safari reușește din nou să aducă la București un eveniment de anvergură: patru lucrări semnate de Henri Matisse, împrumutate de la prestigioase muzee din Franța, sunt expuse alături de creațiile lui Theodor Pallady, în expoziția „Paris Pallady”, deschisă până pe 14 decembrie. Este un omagiu adus prieteniei dintre cei doi artiști și atmosferei Parisului de început de secol XX, unde Pallady a trăit și a legat legătura strânsă cu Matisse.

Dincolo de spectacolul vizual, aducerea unor opere de asemenea calibru presupune negocieri care pot dura ani de zile, asigurări complexe și un transport atent monitorizat, cu condiții stricte de temperatură și umiditate. Lucrările sosesc însoțite de custode din partea muzeelor deținatoare, iar fiecare pas este documentat pentru a garanta siguranța capodoperelor.

Pe lângă expoziții, Art Safari propune o experiență completă pentru public: brunch-uri tematice, ateliere pentru copii și adulți, programe pentru seniori și studenți, dar și activități precum yoga sau ateliere de muzică pentru bebeluși. În felul acesta, evenimentul nu doar aduce arta mai aproape de public, ci o transformă într-o experiență accesibilă și memorabilă pentru toate vârstele.

BIEFF 2025: scurtmetraje din 26 de țări aduc cinemaul experimental la București.

Între 22 și 28 septembrie, Bucureștiul devine gazda a 31 de scurtmetraje experimentale venite din 26 de țări, reunite în cadrul Competiției Internaționale de Scurtmetraj de la BIEFF. Ajunsă la ediția a 15-a, competiția propune publicului o selecție curajoasă de filme care chestionează lumea contemporană, relația dintre oameni și tehnologie, dar și teme acute precum criza climatică, abuzurile de putere sau traumele istorice.

Filmele sunt grupate în șase programe tematice și explorează universuri variate – de la viitoruri distopice și povești despre colonialism, până la reflecții asupra identității și feminității. Publicul va descoperi forme noi de expresie cinematografică, eseuri vizuale, experimente sonore și perspective ce pun sub semnul întrebării modul obișnuit de a privi realitatea.

Creațiile concurează pentru trei premii internaționale, fiecare în valoare de 1.000 de euro, acordate de un juriu format din cineaști și curatori de prestigiu. Mai mult decât o competiție, programul BIEFF este o invitație la dialog critic și imaginație liberă, într-un cinema care provoacă și inspiră.

Share

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Graffiti, skate și comunitate: un festival transformă un pasaj abandonat într-un spațiu cultural.

Un pasaj feroviar abandonat din anii ’80, ascuns la Lujerului, se redeschide prin artă. Streetwise Festival transformă spațiul într-o galerie urbană în aer liber, cu peste 120 de artiști români și internaționali care vor picta live mai mult de 2.000 de metri pătrați de ziduri. Atmosfera va fi completată de muzică, un jam session de skateboarding și activități comunitare, readucând la viață un loc uitat.

Festivalul nu este doar despre graffiti sau murale spectaculoase, ci și despre comunitate și regenerare urbană. Organizatorii îl văd ca pe un pas important spre primul Legal Wall din București – un spațiu permanent pentru arta stradală, menit să reducă vandalismul și să ofere tinerilor artiști vizibilitate și recunoaștere. În acest fel, pasajul Lujerului poate deveni nu doar un reper cultural, ci și un simbol al modului în care orașul se poate reinventa prin creativitate și colaborare.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

„Exodul creierelor carne de tun” de Andrei Codrescu

Un milion de ruși au fugit din Rusia în vest
luându-și cu ei creierele educate
lăsând o sută patruzeci de milioane libere să respire
aerul descreierat până când jumătate dintre ei vor muri
pentru că nu s-au gândit prea mult la un război
stalin ar fi râs cum care râdem noi poeții
de un cuvânt masacrat într-o propoziție pompoasă.
Când subiectul sunt milioane doar Soljenițîn
putea folosi suficiente cuvinte pentru
a-i impresiona pe succesorii Lui stalin
până când Putin a pus capăt acestui lucru.
La contabilizarea inflației visează miliarde

***

Din când în când mai scriu și eu. Poți citi aici poeziile mele.

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

În acest newsletter nu cred că am recomandat vreo piesă rap. Dar azi fac asta pentru că simt că e important. Te invit să asculți „Raport final”, o melodie creată de artista Ladygirl, una dintre puținele voci feminine din rapul românesc, și să reflecți puțin la acest subiect greu – burnoutul sau epuizarea profesională.

Dacă te regăsești în mesajul piesei sau îți zboară gândul la prieteni, rude, colegi, apropiați de-ai tăi care au trecut prin burnout, te încurajez să semnezi petiția #VremLegeaBurnout – care cere măsuri clare pentru prevenirea stresului la muncă și combaterea epuizării profesionale în România. La fel cum se întâmplă deja în alte țări europene.

Semnează petiția aici

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

De vorbă cu Maria & Emi (Lumea pe fugă): Călătoriile sunt printre cele mai bune forme de educație non-formală.

Călătoriile nu sunt doar bagaje și obiective bifate. Pentru Maria și Emi, ele au devenit un mod de a respira altfel, de a învăța lumea prin pași mărunți pe străzi necunoscute și prin povești spuse de oameni întâlniți întâmplător. S-au cunoscut în plină pandemie și au transformat dorul de ducă într-un stil de viață.

Azi, după 35 de țări și mii de kilometri străbătuți, încă privesc fiecare plecare ca pe o promisiune: că necunoscutul aduce nu doar adrenalină și curiozitate, ci și lecții de omenie, încredere și liniște interioară.

În interviul de azi descoperi cum arată lumea atunci când o privești prin ochii lor: cu bugete mici, dar cu inimi largi, cu planuri creionate, dar mereu deschiși pentru surprize. O conversație caldă, despre drumuri, oameni și acel sentiment că „acasă” poate fi oriunde, atâta timp cât ai oe cineva drag alături.

Simt că ne-am dezvoltat foarte mult, că avem mai multă încredere în noi, dar și în oamenii din jur. Simt că suntem mai deschiși la nou și la a trăi experiențe. Cât despre noi, cred că ne-am sedimentat foarte bine relația și avem încredere totală unul în celălalt, pentru că de-a lungul timpului ne-am împărțit, dar nu delimitat, sarcinile.

Citește interviul aici

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🖼️ (de aflat) O cercetătoare și o actriță își unesc vocile pentru a aduce în atenție memoria genocidului din Bosnia, printr-un spectacol inspirat din poezie și dus chiar la Srebrenica, orașul marcat de una dintre cele mai mari tragedii ale Europei recente.

👨🏻‍🔧 (de explorat) La Sibiu, vara aduce cu sine o scenă care pare desprinsă din Evul Mediu: tineri în haine de breaslă, cu ciocanul, dalta sau forja în mâini, lucrând sub privirile curioșilor. Sunt calfe, meșteșugari aflați în călătoria lor inițiatică – Die Waltz –, o tradiție veche de sute de ani, astăzi recunoscută patrimoniu UNESCO. Citește articolul frumos documentat și ilustrat pe Scena9.

📖 (de citit) Un interviu cu ORHAN – un nume fictiv ales să-i protejeze identitatea, artistul anonim care a umplut Bucureștiul cu desene cu impact social puternic: „Orice artist are obligația să spună adevărul”.

🎶 (de neratat) Ce dezmăț rock aici:

📆 (de bucurie) Poetul american Denver Butson vine la Festivalul Internațional de Poezie București, între 15 – 21 septembrie.

🧠 (de conștientizat) Calea Moșilor, una dintre cele mai vechi și lungi artere din București, între identitate și vulnerabilitate. Cât de fragil este patrimoniul arhitectural și care sunt fricile și nemulțumirile oamenilor. (via )

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Dansul nu are vârstă: peste 100 de sibieni redescoperă bucuria mișcării după 50 de ani.

La Sibiu, dansul a devenit o formă de terapie și bucurie pentru peste o sută de persoane trecute de 50 de ani, care participă la proiectul „Dansul nu are vârstă”. Inițiativa, sprijinită de Primăria Sibiu și organizată de clubul Fantasy Dance, le oferă seniorilor șase luni de cursuri gratuite. Între pași de tango, vals, disco sau samba, participanții descoperă nu doar plăcerea mișcării, ci și prilejul de a socializa și de a-și redescoperi încrederea în propriul corp.

Instructorul Cristina Pițigoi, cu peste 15 ani de experiență, știe să îmbine rigoarea cu răbdarea și bucuria de a lucra cu oameni de toate vârstele. De la cei aflați la primii pași, până la dansatori de peste 80 de ani – ba chiar și o participantă de 90 de ani –, toți găsesc în aceste întâlniri o doză de energie și optimism. „Vârsta nu este o piedică, important este să îți dai voie și să crezi în tine”, spune Lăcrămioara Lomnășan, fost psihoterapeut.

Pentru unii, experiența înseamnă o reîntâlnire neașteptată cu trecutul. Fosta profesoară Luca Georgeta, 65 de ani, își redescoperă fosta elevă, Cristina Pițigoi, acum în rol de instructor. „Corpul și mintea se armonizează. Muzica mă echilibrează și mă conectează cu lumea”, mărturisește ea.

Radio Vis: poveștile copiilor din sate, duse în lume prin teatru sonor.

Radio Vis aduce pe scenă vocile copiilor din Podișul Hârtibaciului și le oferă șansa să fie creatori ai propriilor povești. Timp de câteva luni, o echipă de artiști și cercetători a lucrat alături de ei în ateliere de scriere, teatru, sunet și etică a mediului, descoperind un univers plin de imaginație și sensibilitate. Rezultatul este un teatru sonor fluid, în care radioul devine punte între lumi diferite și prilej de dialog între copii și public.

„Într-o vreme în care vocile copiilor din sate se aud prea rar, Radio Vis le oferă nu doar un microfon, ci și încrederea că au ceva valoros de spus”, spun inițiatorii.

Proiectul, inițiat de Asociația Minimorum, pornește de la ideea că fiecare copil are o creativitate nativă ce merită cultivată. În loc să fie priviți prin lentila lipsurilor, copiii sunt încurajați să își pună în valoare talentul și curiozitatea, participând la toate etapele unei producții artistice. Astfel, radioul – care altădată aducea lumea în sate – devine azi canalul prin care poveștile copiilor pleacă din sate spre lume, schimbând percepții și îmbogățind imaginarul colectiv. Următorul pas al echipei este participarea la Festivalul Orizont Sonor din București, pe 27 septembrie.

Aur pentru România: o studentă din Tulcea, campioană la Olimpiada Internațională de Lingvistică.

Ioana-Steliana Barbu, o studentă din Tulcea, a adus României aurul la Olimpiada Internațională de Lingvistică 2025, desfășurată la Taipei. Performanța ei – 83 de puncte la proba individuală – vine după ani de muncă și rezultate constante. Olimpiada, una dintre cele mai prestigioase competiții pentru liceeni, adună sute de participanți din întreaga lume și pune la încercare logica și creativitatea lingvistică, nu cunoștințele memorate.

Ioana, absolventă a Colegiului Național „Spiru Haret” din Tulcea și studentă la Automatică și Calculatoare, își dorește acum să contribuie la popularizarea olimpiadei în România. Inclusă deja în campania „100 de tineri pentru dezvoltarea României”, ea este un exemplu de perseverență și de ambiție care arată că excelența nu se naște doar din talent, ci și din dorința de a transforma cunoașterea în proiecte cu impact real.

Dumitru Gorzo, primul artist român cu un solo show la MARe.

Dumitru Gorzo, unul dintre cei mai nonconformiști și versatili artiști români contemporani, va fi primul care va avea o expoziție solo la MARe – Muzeul de Artă Recentă din București. „Vrea cineva să fie eu?” se va desfășura între 18 septembrie 2025 și 18 ianuarie 2026 și marchează o premieră: lucrările lui Gorzo vor ocupa atât interiorul muzeului, cât și exteriorul, printr-un mural de mari dimensiuni care va transforma clădirea într-un suport artistic. Expoziția aduce publicului picturi, sculpturi, basoreliefuri și instalații realizate special pentru acest proiect, sub coordonarea curatorilor Gregory Lang și Dan Popescu.

Născut în Ieud și format în spiritul satiric al mișcării Rostopasca, Gorzo și-a construit un limbaj artistic care trece liber prin pictură, sculptură, reliefuri cu accente folclorice sau intervenții urbane. În toamna acestui an, vizitatorii muzeului vor putea să îl întâlnească direct pe artist, în cadrul unui atelier deschis între 18 septembrie și 3 octombrie. Evenimentul devine astfel mai mult decât o expoziție: o invitație de a intra în dialog cu unul dintre cei mai influenți artiști ai generației sale.

Iașiul devine capitala artei imersive: MINA deschide un nou muzeu permanent.

MINA – Museum of Immersive New Art, primul muzeu de artă imersivă din România, deschide pe 26 septembrie un nou spațiu permanent la Iași. După București și Cluj, Iași devine al treilea oraș care găzduiește o astfel de experiență, marcând și doi ani de la inaugurarea primului spațiu MINA. Noul muzeu își întâmpină publicul cu „Matisse: The Immersive Show”, un spectacol original ce aduce la viață peste 100 de lucrări ale artistului, printre care „Atelierul Roșu” și „La Danse”, într-o producție care combină proiecții de mari dimensiuni, animație și sunet.

Programul MINA Iași include și alte experiențe spectaculoase: o incursiune în Egiptul Antic, o călătorie în lumea dinozaurilor cu proiecții 360° și explorarea cosmosului, cu fragmente video din misiunea lui Dumitru Prunariu. Pentru cei mici, MINA Kids propune un spațiu de joacă interactiv cu 15 instalații digitale, conceput pentru copiii între 3 și 12 ani. Astfel, Iașiul devine un nou reper cultural și educațional, unde arta, tehnologia și imaginația se întâlnesc într-un mod accesibil tuturor.

Dunărea ca scenariu: rezidență artistică transformată în film experimental.

În septembrie, șase artiști români pornesc într-o călătorie artistică pe urmele Dunării, de la izvoare până în Germania, trecând prin Serbia, Ungaria, Slovacia și Austria. Rezidența Once UpON a Danube, organizată de Celula de Artă între 2 și 18 septembrie, le propune acestora o experiență ca un film experimental în care fluviul devine firul narativ, iar fiecare oprire – de la siturile mezolitice de la Lepenski Vir și civilizația neolitică de la Vinča, până la centre de artă contemporană din Novi Sad, Budapesta și Bratislava – adaugă noi straturi de reflecție, creație și documentare.

La finalul traseului, artiștii – Daniel Loagăr, Alex Manea, Andrei Stan, Gizella Popescu, Oana Iordăchescu și Andreea Eliza Petrov – vor transforma întreaga experiență într-un film experimental, instalații și lucrări care vor fi prezentate la festivalul Kulturnetzwerk UW Etzdorf, aproape de Chemnitz, Capitală Europeană a Culturii în 2025, dar și în cadrul European Heritage Days. Călătoria le oferă ocazia de a lega trecutul îndepărtat de prezentul artistic, într-un dialog viu între istorie, antropologie și expresie contemporană.

„Jaful Secolului” – între acțiune, umor negru și realitatea diasporei românești.

„Jaful Secolului”, regizat de Teodora Ana Mihai și scris de Cristian Mungiu, ajunge în cinematografele din România pe 23 septembrie. Inspirat dintr-un caz real, filmul urmărește povestea a trei români plecați la muncă în Țările de Jos, care, sătui de umilințe și de condițiile grele de trai, pun la cale un jaf spectaculos: în mai puțin de două minute fură tablouri în valoare de peste 20 de milioane de euro. Firul narativ cuprinde teme precum migrația, prejudecățile și lupta pentru demnitate.

Producția, o coproducție România-Belgia-Olanda, are deja un palmares impresionant: Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia (2024), Premiul Publicului la Shanghai, Balkan Film Award la Sofia și Marele Premiu la Tokyo, unde Anamaria Vartolomei a primit și premiul pentru cea mai bună actriță. „Jaful Secolului” combină tensiunea unui film de acțiune cu umor negru și subiecte sociale incomode, ridicând întrebări despre felul în care sunt priviți românii în străinătate și despre raportul nostru complicat cu Occidentul. Un film care promite să stârnească atât adrenalină, cât și reflecție.

Subscribe now

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Roca Camp 2025: șansa trupelor emergente de a urca pe scena alternativă din România.

Au început înscrierile pentru Roca Camp 2025, programul Rocanotherworld dedicat trupelor emergente din România. Cinci formații din zona indie, alternative și rock vor avea șansa să parcurgă un traseu de mentorat și dezvoltare artistică, desfășurat în trei orașe – Iași, București și Cluj. Artiști consacrați și specialiști din industrie vor ghida trupele prin ateliere de songwriting, producție muzicală, comunicare, PR, booking, sustenabilitate și media training, oferindu-le resursele necesare pentru a se prezenta autentic și profesionist.

Experiența se va încheia la Cluj, prin showcase-uri live în fața publicului și a reprezentanților industriei muzicale – un posibil prim pas spre o carieră solidă. Înscrierile sunt deschise până pe 5 septembrie 2025 pe site-ul rocanotherworld.com, iar participarea este gratuită, costurile fiind acoperite de organizatori cu sprijinul AFCN.

„Roca Camp este felul nostru de a spune că artiștii merită să fie sprijiniți la început de drum și că scena alternativă românească are nevoie de resurse pentru a-și păstra autenticitatea”, spune Patricia Brohanschi, fondator și director al festivalului.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

The Rolling Stones, 1968. Fotografie preluată din The Guardian.

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

Fragment dintr-o poezie scrisă de Codruța Simina, publicată de Poezia de duminică.

***

Din când în când mai scriu și eu. Poți citi aici poeziile mele.

Share

Dacă ți-a plăcut această ediție, te rog trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter îngrijit cu drag. Îți mulțumesc! 😊

Locuiești în Cluj sau ai cunoștințe în oraș? Abonează-te la CooltCluj sau măcar dă-le prietenilor tăi de veste despre newsletterul săptămânal cu evenimente culturale.

Ne recitim peste două săptămâni! 🌞

Înainte să te-apuci de citit, dă play aici.

CĂLĂTORIE ÎN JURUL OMULUI (A. STERMIN)

Am vorbit despre cum arta ne poate îmbogăți viața într-un interviu pentru Happening.

Nici nu am îndrăznit să visez la asta.

Am fost o adolescentă timidă, cu încrederea în sine undeva sub nivelul mării (lucru cu care nici azi nu-s unde mi-aș dori, dar simt că fac progrese). Am crescut la țară, în mijlocul dealurilor care mi-au mângâiat copilăria. Am mers la o școală care pe-atunci avea wc în curte. Apoi la unicul și, implicit, cel mai bun liceu din localitate. Aveam momente în care-mi doream să evadez, să ies, să plec de-acolo. Să gust altfel din viață.

Zilele trecute răspundeam la al patrulea interviu pe care l-am acordat în viața asta și mă gândeam la copilul sfios care-am fost. La copilul care n-a avut curaj să-și deschidă aripile în totalitate. La copilul care nu îndrăznea să se imagineze pe sine prea departe, dar care în adâncul sufletului cred că și-a dorit mereu să facă ceva cu rost.

M-am gândit la copilul care dacă s-ar fi întâlnit cu adultul de peste ani și i-ar fi spus că va fi invitat să vorbească în interviuri despre ceea ce va face, nu l-ar fi crezut. L-ar fi privit cu scepticism și neîncredere. Poate chiar l-ar fi înfricoșat ideea.

Știu, la prima vedere, un interviu nu-i mare scofală. Ieri mi-am dat seama că pentru copilul care-am fost e mare lucru. Chiar dacă nu mai e la primul interviu acordat.

În plus, fiecare ocazie de felul ăsta mă responsabilizează mai mult și-mi dă un plus de încredere, fără a mi se urca la cap în vreun fel.

Citește interviul aici

O LUME IMENSĂ (E. YONG)

Prăpastia dintre noi și natura devine tot mai adâncă.

Legătura oamenilor cu natura a scăzut cu peste 60% din 1800 până astăzi, iar acest declin riscă să ducă la o „extincție a experienței” pentru generațiile viitoare, arată un studiu publicat în revista Earth. Urbanizarea, dispariția biodiversității și lipsa transmiterii obiceiului de a interacționa cu natura de la părinți la copii au contribuit masiv la această ruptură. Fenomenul este vizibil inclusiv în cultură: cuvinte precum „râu”, „mușchi” sau „floare” au dispărut treptat din cărți. Între 1800 și 2020, dispariția acestor cuvinte a atins un nivel maxim de 60,6% în 1990.

Relația cu natura nu este doar o chestiune de mediu, ci și una de sănătate mintală. Cercetarea arată că pentru a inversa tendința ar fi nevoie de schimbări urbane mult mai ample decât ne imaginăm: chiar și o creștere cu 30% a spațiilor verzi nu ar fi suficientă, fiind necesare orașe de zece ori mai „verzi” decât în prezent. De asemenea, studiul constată că inițiativele punctuale de apropiere a oamenilor de natură nu au impact pe termen lung, dacă nu sunt sprijinite de implicarea constantă a familiilor și de educația timpurie.

Autorul studiului spune că nou-născuții de azi au aceeași curiozitate față de natură ca și cei din 1800, iar cheia este „să nu-i deconectăm”. Păstrarea fascinației pentru natură în copilărie și școală, combinată cu politici de înverzire urbană și schimbare culturală, ar putea încetini declinul. Există un semn pozitiv: în ultimele decenii, folosirea cuvintelor legate de natură în literatură a crescut ușor, posibil semn al unei reînnoite conștientizări ecologice sau al unei reconectări prin interesul tot mai mare pentru spiritualitate.

Muzeul Fluierelor Lumii: din județul Vâlcea în toată lumea.

În comuna Malaia, județul Vâlcea, Asociația Culturală ISVOR dezvoltă un proiect unic: Muzeul Fluierelor Lumii, dedicat conservării și revalorizării meșteșugului fluierului românesc, în dialog cu instrumente similare din întreaga lume. Spațiul fizic al muzeului va fi amenajat în fosta școală din satul Săliștea și va fi completat de o platformă online interactivă, o colecție permanentă de fluiere și o arhivă multimedia cu povești, imagini și sunete autentice. Vizitatorii vor putea explora instrumentele prin sisteme expoziționale moderne, cu ecrane interactive, coduri QR și materiale video, iar proiectul va implica activ comunitatea locală, artiști, meșteșugari și cercetători.

Muzeul va derula și activități educative și editoriale: până la finalul lui 2025 vor fi lansate Metoda de fluier românesc (partituri, exemple audio, ilustrații) și Atlasul Fluierelor Lumii, menite să facă instrumentul accesibil copiilor și publicului larg, dar și să-l plaseze într-un context cultural global. Proiectul include un podcast, un blog cultural și evenimente dedicate patrimoniului imaterial, de la ateliere muzicale în școli până la expoziții și concerte. Lansarea oficială este programată pentru decembrie 2025, cu o serie de activități în Malaia și localitățile vecine.

Publicul este invitat să se implice prin donații de fluiere adunate din călătorii, participarea la campaniile de crowdfunding sau susținerea muzeului în proiectele sale. Inițiativa beneficiază de parteneriate cu instituții importante, precum Muzeul ASTRA, Universitatea Națională de Muzică din București și institute culturale internaționale.

Povestea lui Sergiu Celibidache, redată de John Malkovich în cel mai scump film românesc realizat vreodată.

Au apărut primele imagini din Cravata Galbenă / The Yellow Tie, cel mai scump film românesc realizat vreodată. Regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul dirijorului Sergiu Celibidache, filmul spune povestea de peste șapte decenii a celebrului muzician. Din distribuție fac parte nume mari ale cinematografiei, precum John Malkovich, Sean Bean, Miranda Richardson, Ben Schnetzer și Kate Phillips. Filmul a fost filmat integral în România, cu sprijinul a cinci orchestre naționale, care au recreat concertele istorice susținute în Philadelphia, Buenos Aires, Veneția, București și Berlin.

Povestea urmărește drumul lui Celibidache din România spre Germania, perioada războiului și ascensiunea sa ca dirijor, și pune accent pe pasiunea neclintită pentru muzică și pe căutarea sensului. Filmul explorează și legătura dificilă tată–fiu, marcată de dorința de recunoaștere și de disciplina strictă impusă de tatăl muzicianului. „E o poveste care ar putea rezona cu fiecare dintre noi”, spune regizorul, care vede filmul ca pe o invitație pentru cei care își urmează propriul drum, indiferent de obstacole.

Cravata Galbenă este o producție exclusiv românească, realizată cu o echipă de peste 300 de profesioniști și cu participarea unor creatori de top din industria internațională de film. Muzica originală este semnată de Kathryn și Kim Allen Kluge, iar scenariul, de Serge Ioan Celebidachi și James Olivier. Regizorul mărturisește că proiectul este visul său de-o viață, un omagiu adus nu doar tatălui său, ci și României, pe care dorește să o prezinte într-o lumină frumoasă și pozitivă. Lansarea filmului este programată pentru toamna acestui an.

Subscribe now

Arta, instrument de revitalizare urbană.

„Ne/Re-văzut: Muscel”, coordonat artistic de Cinty Ionescu, transformă Câmpulung într-un traseu interactiv unde arta contemporană, tehnologia și memoria locală se întâlnesc pentru a reda poveștile orașului dintr-o perspectivă afectivă și personală. Proiectul aduce în prim-plan istoria culturală și industrială, dar și identitatea emoțională a locului, prin instalații artistice și evenimente participative.

Pentru Cinty, demersul are și o dimensiune personală, Muscelul fiind „o a doua casă” și un spațiu încărcat de legături afective. „Cred că fiecare oraș mic are un strat nevăzut de povești, o textură invizibilă a memoriei care așteaptă să fie descoperită. La Câmpulung simt această densitate a timpului”, spune artista.

Deși orașul are o infrastructură culturală redusă, cu inițiative susținute mai ales de actori independenți, Cinty a găsit o comunitate receptivă și dornică să participe. Cele 12 lucrări ale proiectului au fost inspirate din poveștile locului, de la legende urbane la amintiri personale, și propun un dialog între trecut și prezent.

Pentru artistă, arta este un instrument de revitalizare urbană, capabil să reconecteze oamenii cu istoria, cu spațiul și cu ceilalți: „Nu avem nevoie doar de obiecte frumoase sau de evenimente izolate, ci de procese vii, care implică oamenii și le oferă un alt mod de a se raporta la orașul lor.” Prin „Ne/Re-văzut: Muscel”, Câmpulung este propus nu doar ca destinație culturală, ci ca un loc de întâlniri autentice, ce pot lăsa urme emoționale durabile.

România, în Top 10 la Expo 2025 Osaka: jumătate de milion de vizitatori în patru luni.

Pavilionul României de la Expo 2025 Osaka a atras deja peste jumătate de milion de vizitatori în doar patru luni. A devenit unul dintre cele mai vizitate și apreciate spații din cadrul expoziției – în Top 10 la nivel mondial. Proiectat de două studente la arhitectură, Georgiana Muraru și Anca Bodoloacă, pavilionul poartă tema „Romania, Land of Tomorrow” și îmbină tradiția cu inovația, de la obiecte artizanale și micro-recitaluri de muzică clasică, la prezentarea unor proiecte românești de cercetare.

În secțiunea „Saving Lives” a Expo 2025, România își spune povestea prin spectacole, ateliere și demonstrații. Mai mult, pune în valoare atât patrimoniul cultural, cât și inovațiile tehnologice: cel mai puternic laser din lume (ELI-NP), o inimă artificială creată de studenți la medicină și tehnologii neuronale pentru proteze bionice.

În primele luni, echipa pavilionului a susținut peste 6.800 de micro-evenimente, iar până la închiderea expoziției, pe 13 octombrie 2025, programul va include concerte ale Corului Madrigal, reprezentații ale Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu și recitaluri ale Orchestrei Operei Naționale București – o demonstrație vibrantă că România poate fi, în același timp, și cu tradiție, și cu inovație.

Când Dracula întâlnește inteligența artificială în tragi-comedia lui Radu Jude.

La Festivalul de Film de la Locarno, regizorul Radu Jude a stârnit dezbateri cu filmul „Dracula”, o tragi-comedie satirică despre un tânăr scenarist care, în criză de inspirație, cere ajutorul unei inteligențe artificiale pentru a inventa povești cu vampiri.

Rezultatul: un amestec de scene reale, teatru, efecte speciale și replici generate automat, în care umorul absurd și vulgaritatea se împletesc cu reflecții amare despre dependența noastră de tehnologie. Criticii francezi de la Le Monde au văzut în film o radiografie ironică a societății de consum și a rețelelor sociale, plină de umor negru și cu un mesaj puternic.

Nu toată lumea a fost însă cucerită. Publicația elvețiană Le Temps l-a considerat un film excentric, dar obositor, care își pierde rapid forța din cauza vulgarității și a ritmului lent, în ciuda promisiunii unei reinterpretări îndrăznețe a mitului Dracula.

Chiar și așa, „Dracula” rămâne o experiență cinematografică atipică, care pune sub lupă creativitatea asistată de AI și deschide o discuție necesară: cât de departe putem merge cu tehnologia fără să pierdem esența artei?

Share

CUM SĂ OPREȘTI TIMPUL (M. HAIG)

🗞️ (de abonat) La cel mai amuzant newsletter românesc pe care-l știu eu – de Tibi Codorean.

🎶 (de explorat) Everywhere at the end of time, o serie care a explorat demența, evoluția ei și forma ei completă.

📖 (de citit) Un interviu cu Dana Marijuana, prima voce feminină care a spart cutia genului în lumea hip hop-ului.

🎶 (de ascultat) Un episod de podcast din care l-am descoperit mai bine pe Cojo, un artist care aduce un suflu nou în muzica românească.

🎞️ (de văzut) O călătorie personală despre schimbare, încredere și haos rock-and-roll, pe fundalul unui oraș care a celebrat mereu contracultura și creativitatea, YUNGBLUD. ARE YOU READY, BOY? este un documentar sincer și necruțător despre un artist al unei generații care își găsește propria voce.

ZONA DE INTERES (M. AMIS)

Experiența ta despre singurătate poate face parte din „Atlasul Singurătății @GenZ”.

„Atlasul Singurătății @GenZ” este un proiect care își propune să înțeleagă și să documenteze singurătatea în rândul tinerilor crescuți în mediul digital, un fenomen amplificat de izolarea din pandemie. Echipa, formată din jurnaliști, artiști vizuali, antropologi și psihoterapeuți, va explora prin interviuri, fotografii, materiale audio și video mocul în care este trăită și gestionată singurătatea, pentru a surprinde atât spațiul intim, cât și contextul urban. Rezultatele vor prinde viață într-un site dedicat, o expoziție multimedia la Amzei Creative Corner în noiembrie și evenimente publice menite să deschidă discuția despre acest subiect sensibil.

Proiectul lansează și un apel deschis pentru tinerii între 13 și 30 de ani, care pot contribui cu propriile povești despre singurătate, completând un chestionar online până pe 20 septembrie. Din aceste mărturii și din documentarea a cel puțin șase cazuri distincte, „Atlasul Singurătății @GenZ” va construi o hartă afectivă a fenomenului, arătând nu doar vulnerabilitățile, ci și formele pozitive ale solitudinii. Inițiativa își propune să reducă stigma, să stimuleze empatia și să creeze legături între cei care descoperă că, paradoxal, nu sunt singuri în singurătatea lor.

PE UMERII NATURII (A. SVERDRUP-THYGESON)

Artă și activism: pânza sângerândă din Marea Nordului denunță schimbările climatice.

Artistul Anish Kapoor și activiștii Greenpeace au instalat pe o platformă din Marea Nordului o lucrare spectaculoasă numită BUTCHERED („Măcelărit”), menită să atragă atenția asupra crizei climatice. Pânza gigantică a fost acoperită cu lichid roșu – un amestec din apă de mare, pudră de sfeclă roșie și colorant alimentar – pentru a simboliza viețile pierdute din cauza schimbărilor climatice. Acțiunea a avut loc în timp ce Marea Britanie trece prin al patrulea val de căldură al verii, iar seceta distruge terenurile agricole.

Kapoor spune că lucrarea este un „țipăt vizual” împotriva companiilor petroliere precum Shell, pe care le acuză că profită de pe urma suferinței provocate de arderea combustibililor fosili. Mesajul este unul visceral: să facă vizibilă o tragedie adesea invizibilă și să amintească faptul că cele mai afectate comunități sunt, de multe ori, și cele mai vulnerabile.

Nu este prima dată când artistul își folosește munca pentru a denunța industria combustibililor fosili. În 2019, s-a alăturat altor artiști britanici care au cerut Galeriei Naționale de Portrete din Londra să rupă legăturile cu compania BP. Prin această lucrare, Kapoor aduce și un omagiu activiștilor care aleg să conteste și să se opună distrugerii mediului, chiar cu prețul confruntării directe cu marile corporații.

GRĂDINA UITATĂ (K. MORTON)

Lumea pârjolită de incendii. Mai jos, o fotografie din Gimnotopos, Epir, Grecia.

Subscribe now

POEMELE LUMINII (L. BLAGA)

25 iulie 2025

dincolo de tăvălugul de durere,
e ceva sacru în blândețea cu care mi-ai dat drumul
și totuși nu m-ai lăsat de tot
doar ți-ai deschis căușul palmei cu grijă să nu-mi strivești aripile amorțite
și mi-ai spus:

tu ești puternică, iar cât oi exista pe pământul ăsta îți voi fi
poți reveni, alege, regândi, răzgândi, repeta, zburda
dar întâi vino să-ți spăl lacrimile uscate care ți-au brăzdat chipul
mai ceva ca iarba proaspăt cosită de tatăl tău în zori

încă trăiește în mine ce mi-ai zis în ultima noapte împreună
a fost puțin din tine
replica asta a prins rădăcini
rădăcini care-mi ies prin piele și se fac nevăzute în măruntaiele mele
asemeni celor ale nucului care-și scot nasul din pământ
în mijlocul curții martoră la primul meu gângurit și la primii pași
rădăcini de care m-aș putea împiedica când îmi întorc privirea deși le știu de-o viață

***

Alte poezii scrise de mine poți citi aici.

SEROTONINĂ (M. HOUELLEBECQ)

Văzută pe Instagram la Muzeul Pretextelor.

Dacă ți-a plăcut această ediție, trimite-o mai departe celor cărora crezi că le-ar plăcea să primească acest newsletter. Îți mulțumesc! 😊

Leave a comment

Continui să aduc arta și cultura mai aproape de oameni și la nivel local, în Cluj, prin newsletterul CooltCluj, cu evenimentele cultural-artistice ale săptămânii.

Pe curând! 🌞